O noapte nedormită poate reduce depresia zile întregi. Ce se întâmplă pe termen lung

Pierderea acută a somnului creşte eliberarea de dopamină şi reconfigurează creierul, potrivit unui nou studiu de la Universitatea Northwestern publicat în Neuron.

Oricine a avut vreodată o noapte nedorită este conştient de acea stare psihică tipică în care corpul este epuizat fizic, dar creierul se simte aproape euforic, confuz, de parcă ar fi fost în stare de ebrietate.

Acum, neurobiologii de la Universitatea Northwestern din SUA au descoperit pentru prima dată ce cauzează această stare.

Cercetătorii au indus o uşoară privare acută de somn şi apoi au examinat comportamentul şi activitatea creierului. Nu numai că eliberarea de dopamină a crescut în timpul perioadei de pierdere acută a somnului, dar şi plasticitatea sinaptică a fost îmbunătăţită, reconfigurand literalmente creierul pentru a menţine o stare de euforie în următoarele zile.

Aceste noi descoperiri ar putea ajuta cercetătorii să înţeleagă mai bine cum se produc în mod natural tranziţiile de dispoziţie. Ele ar putea duce, de asemenea, la o înţelegere mai completă a modului în care funcţionează antidepresivele cu acţiune rapidă (cum ar fi ketamina) şi ar putea ajuta cercetătorii să identifice ţinte noi, necunoscute, pentru medicamentele antidepresive.

Mingzheng Wu, cercetător postdoctoral la Universitatea Northwestern, este primul autor al lucrării, iar profesorul Evgenia Kozorovitski este autorul corespondent. „Pierderea cronică a somnului este bine studiată, iar efectele sale dăunătoare în mod uniform sunt bine documentate”, a spus Kozorovitski.

„Dar pierderea scurtă a somnului, echivalentul unui student care face o noapte albă înainte de un examen, este mai puţin înţeleasă. Am descoperit că pierderea somnului induce un efect antidepresiv puternic şi reconfigurează creierul”.

Expert în neuroplasticitate, Kozorovitskiy este profesor asociat de neurobiologie şi profesor Irving M. Klotz la Colegiul de Arte şi Ştiinţe Weinberg de la Universitatea Northwestern.
„Efectul antidepresiv a persistat doar atunci când am redus la tăcere răspunsurile dopaminergice în cortexul prefrontal”, adaugă Kozorovitski.

Privarea de somn activează organismul

„Aceasta înseamnă că cortexul prefrontal este o zonă relevantă clinic în căutarea ţintelor terapeutice. Dar acest lucru întăreşte şi ideea care s-a dezvoltat recent în domeniu: neuronii dopaminergici joacă roluri foarte importante, dar foarte diferite în creier”.

În timp ce majoritatea comportamentelor - precum hiperactivitatea şi creşterea sexualităţii - au dispărut în câteva ore după pierderea acută a somnului, efectul antidepresiv a durat câteva zile. Acest lucru a sugerat că plasticitatea sinaptică în cortexul prefrontal ar putea fi îmbunătăţită.

Când Kozorovitski şi echipa sa au examinat neuronii individuali, au descoperit exact asta. Neuronii din cortexul prefrontal au format mici proeminenţe numite spini dendritici, caracteristici extrem de plastice care se modifică ca răspuns la activitatea creierului.

Când cercetătorii au folosit un instrument codificat genetic pentru a dezasambla sinapsele, au inversat efectul antidepresiv. Deşi cercetătorii nu înţeleg pe deplin de ce pierderea somnului provoacă acest efect în creier.

„Este clar că privarea acută de somn activează într-un fel organismul”, a concluzionat Kozorovitski: „Dacă pierdeţi somnul în mod regulat, veţi experimenta mai multe efecte cronice care vor fi în mod uniform dăunătoare. Dar într-un mod tranzitoriu, se pot imagina situaţii în care este avantajos să fii intens alert pentru o anumită perioadă”.

Kozorovitski avertizează, de asemenea, împotriva fenomenului de a avea nopţi nedormite pentru a îmbunătăţi starea de spirit. „Efectul antidepresiv este trecător şi ştim importanţa unui somn bun”, a subliniat el. „Aş spune că e mai bine să mergi la sală sau să mergi la o plimbare frumoasă”.