Bullying-ul, un fenomen în creştere în şcoala românească: „Ne creştem copiii cu palma la fund, cu etichete puse în frunte"/ 3 din 10 elevi sunt ameninţaţi cu bătaia de colegi

În unităţile şcolare, creşte, de la o zi la alta, un fenomen care promovează un comportament violent în rândul copiilor, cunoscut şi sub numele de bullying. Potrivit unui studiu „Salvaţi Copiii” în 2016, în şcolile româneşti, 3 din 10 copii sunt ameninţaţi cu bătaia de colegi, scrie csid.ro.

Share pe Facebook 2816 afişări

Bullying-ul, un fenomen în creştere în şcoala românească

De asemenea, studiul Fundaţiei „Salvaţi Copiii” România arată cu unul din patru copii a fost umilit în faţa colegilor.

Cercetarea făcută de către organizaţie a urmărit modul de reacţie al copiilor şi al părinţilor cu privire la fenomenul de bullying. Au fost vizate diferitele tipuri de manifestări asociate cu acest comportament, printre care se numără excluderea din grup, umilirea, distrugerea lucrurilor altcuiva sau violenţa fizică, potrivit csid.ro

Bullying-ul este definit ca fiind un comportament ostil/de excludere şi de luare în derâdere a cuiva, de umilire. Un copil este etichetat, tachinat, batjocorit în cercul său de cunoştinţe sau de către colegi care îl strigă într-un anume fel. Uneori aceste tachinări se transformă în îmbrânceli sau chiar, în unele cazuri, în atacuri fizice.

Bullying reprezintă o formă de abuz emoţional şi fizic, care are trei caracteristici:

Intenţionat – agresorul are intenţia să rănească pe cineva;
Repetat – aceeaşi persoană este rănită mereu;
Dezechilibrul de forţe – agresorul îşi alege victima care este percepută ca fiind vulnerabilă, slabă şi nu se poate apăra singură.
Nedepistat la timp, bullying-ul poate lăsa traume şi repercusiuni ireversibile asupra adaptabilităţii copilului în societate.
Cazurile de bullying implică cel puţin un agresor şi o victimă, iar, în unele cazuri, există şi martori. Putem discuta despre bully-ing fizic, verbal, sexual sau psihic.

De ce apare Bullying-ul în rândul copiilor?

„Ce ne-a surprins este numărul mare de elevi, aproximativ 70%, care au spus că au fost măcar o dată martorii unei situaţii de hărţuire în clasa lor, dar şi în grupul lor de prieteni, ceea ce ne arată că bullyingul nu vizează doar grupuri largi sau necunoscute de copii, ci apar şi în acele grupuri în care ne aşteptăm ca relaţiile de prietenie şi cooperare să fie strânse”, a declarat psihoterapeutul Diana Stănculean, potrivit csid.ro

În urma studiului, s-a constat că bullying nu înseamnă numai un comportament agresiv în viaţa reală a copiilor, ci şi în cea virtuală. Astfel, peste 60% dintre elevi au mărturisit că s-au întâlnit în mediul virtual cu mesaje, care i-au umilit sau care i-au rănit.

Psihologii sunt de părere că primul factor care conduce la un astfel de comportament este legat de mediul familiar şi de ceea ce copiii văd acasă, la părinţi. Ca urmare a acestui lucru, şase din 10 copii cresc cu o formă de violenţă fizică sau emoţională.

„Ne creştem copiii cu palma la fund, cu etichete puse în frunte. Dacă ne uităm în istoricul copiilor care fac bullying, cât şi în cel al victimelor de bullying, vom găsi aproape întotdeauna un background familiar complicat, violenţă fizică explicită sau sunt martori ai unor relaţii violente între părinţi. Al doilea factor major ţine de şcoală şi de faptul că în şcolile din România, la nivel de programă şcolară, nu avem conţinuturi şi atitudini pedagogice, care să îi ajute pe copii să dezvolte relaţii de cooperare, de empatie. Şcoala românească are ca valoare principală competivitatea şi ierarhia şi în mică măsură încurajează toleranţa între copii şi astfel, comportamentele de bullying apar cu foarte mare uşurinţă”, a adăugat psihoterapeutul.

Ce spune Ministerul Educaţiei

Pe de altă parte, Ministerul Educaţiei susţine că, potrivit ariei curriculare, problema fenomenului de bullying este abordată de mai multe discipline din trunchiul comun.

„Din perspectiva strict curriculară, problematica violenţei, în particular a conflictelor în relaţiile interumane, este o temă explicită în cadrul unor discipline socio-umane de trunchi comun/obligatorii, precum Cultură civică, Logică, argumentare şi comunicare, Psihologie, Sociologie, Filosofie sau a unor discipline opţionale, aflate în oferta naţională, între care menţionăm: Cultură civică (educaţie moral-civică), Cultură civică-Educaţie pentru drepturile copilului, Educaţie interculturală, Educaţie civică-liceu, Drepturile omului-liceu”, a explicat secretarul de stat pe învăţământ preuniversitar din Ministerul Educaţiei, Ariana Bucur.

Federaţia Asociaţilor de Părinţi a cerut în nenumărate ori ministerului Educaţiei suplimentarea numărului de consilier în şcoli. În momentul de faţă, în ţara noastră, există un psiholog la 800 de elevi.

Părinţii cer să se ia măsuri

„Noi am cerut la minister mărirea numărului de psihologi din clasă şi cu formarea cadrelor didactice în acest sens pentru că nu este suficient doar cursul de psihopedagogie pe care profesorii îl au în timpul facultăţii. Ministrul Pop ne-a promis că va remedia această situaţie cu atât mai mult cu cât dispune şi de fondurile necesare pentru aşa ceva.(...)
Părinţii vin să se plângă, dar noi nu putem face demersuri decât dacă aceste sesizări sunt scrise, ori în condiţiile în care adultului îi este teamă de repercusiunile asupra copilului, se tem să mai facă plângeri scrise. Iar în situaţia asta totul este verbal şi noi tot verbal încercăm să rezolvăm situaţiile, dar este destul de complicat”, a declarant vicepreşedintele Federaţiei Naţionale a Asociaţiilor de Părinţi, Eugen Ilea.

Specialiştii spun că nici în regulamentele de funcţionare ale şcolilor şi nici în strategia naţională de combatere a violenţei dintre copii, nu apare cuvântul „bulllying” şi asta din cauza faptului că pentru adulţi este mai important ca elevul agresor să fie pedepsit decât educat.

„Chiar dacă apare acest comportament, multor copii le este frică să povestească acasă despre astfel de abuzuri, fie dacă au fost ei victime sau doar dacă au fost martori. De aceea nevoia de consilieri şcolari este enorm de mare, astfel copiii ar trebui să fie mai deschişi şi cu părinţii şi cu colegii lor din clasă”, a adăugat Eugen Ilea.

Dar reprezentanţii Ministerul Educaţiei precizează că regulamentele de funcţionare prevăd metode de intervenţie în astfel de cazuri, nu şi de prevenire a abuzurilor de orice fel din mijlocul şcolilor.

„Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a învăţământului preuniversitar prevede proceduri de intervenţie la nivelul unităţilor de învăţământ în situaţii de violenţă şi stipulează rolul Comisiei pentru prevenirea şi eliminarea violenţei, a faptelor de corupţie şi discriminării în mediul şcolar şi promovarea interculturalităţii. În funcţie de nevoile elevilor, părinţilor, cadrelor didactice şi ale şcolilor, centrele judeţene/centrul municipiului Bucureşti de resurse şi asistenţă educaţională derulează, pe lângă activităţile de consiliere, programe menite să contribuie la formarea şi dezvoltarea unor atitudini şi comportamente eficiente în relaţiile dintre părinte-copil în vederea îmbunătăţirii calităţii climatului psiho-emoţional şi intrafamilial, la consolidarea parteneriatului şcoală – familie”, a adăugat secretarul de stat, scrie csid.

Consecinţele bullying-ului

Prin definiţie, bullying-ul este ceva ce se repetă sistematic în viaţa unui copil, iar consecinţele sunt severe, explica psihologii.

„Cele mai severe efecte pentru copilul-victimă ţin de apariţia tulburărilor din sfera anxios-depresivă, cel mai adesea aceşti copii ajung să intre într-un episod depresiv, în cazul celor mai vulnerabili, apare şi ideea de suicid, bullying-ul fiind unul dintre cei mai puternici factori de risc pentru apariţia suicidului la vârsta adolescentului.

O altă consecinţă este refuzul de a merge la şcoală şi atunci, cei din jur îşi dau seama că este ceva în neregulă. Nu trebuie neglijat nici copilul care agresează. Studiile arată că 25% dintre copiii care fac bullying evoluează către diagnostic cu tulburări de conduită la vârsta adolescenţei. Pe româneşte, ajung nişte mici delicvenţi, care funcţionează marginal la limita legii, care îşi transformă agresivitatea fizică şi verbală în strategie de comportament”, precizează psihologul.

În continuare, 37% dintre copiii participanţi la chestionar au mărturisit că s-au răspândit zvonuri umilitoare şi denigratoare în spaţiul şcolii despre ei, 84% dintre copii afirmă că au fost martorii unei situaţii în care un copil ameninţă un altul, 80% a uneia în care un copil este umilit de alt copil, iar 78% au asistat la situaţii repetate în care un copil era îmbrâncit şi lovit uşor de către alţi copii.

Potrivit ultimelor date centralizate de către ministerul Educaţiei, până în 2015, se raportau anual aproximativ 19.000 de cazuri de violenţă de orice fel la nivelul unităţilor şcolare, dar specialiştii în educaţiei spun că numărul este mult mai mare din cauza faptului că celor mai mulţi dintre elevi le este teamă să raporteze abuzurile suferite sau cele la care au fost martori.

 

Share pe Facebook

Dacă ţi-a plăcut articolul, urmăreşte MEDIAFAX.RO pe FACEBOOK »

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Taguri:
BULLYING ,
COPII ,
Versiunea: mobil  |  completa
ULTIMA ORĂ
ULTIMA ŞANSĂ a României se joacă astăzi. Decizia prin care putem da Europei LOVITURA DE GRAŢIE. Anunţul va fi făcut din clipă în clipă

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax SA.

mediafax.ro
Închide