Tabără: Proprietarii de terenuri nelucrate vor fi amendaţi cu 60 euro/ha dacă nu le curăţă – VIDEO

R.: Ce aşteptări aveţi de la comisarul european Dacian Cioloş pentru sprijinirea agriculturii româneşti?

V.T.: Domnul Dacian Cioloş este comisarul european pentru agricultură şi are 27 de state. Mai mult, are o responsabilitate pentru elaborarea noii politici agricole comunitare. Aşa cum mi s-ar pune întrebarea "ce face Tabără pentru Timiş?" (el fiind şi deputat PDL ales într-o circumscripţie din Timiş, n.r.). Eu sunt ministrul Agiculturii din România. Mă bucur dacă măsurile mele sunt eficiente şi în Timiş. Dar eu sunt convins că prin anumite linii, domnul Cioloş este extrem de atent la ceea ce se întâmplă în România şi mai ales că el şi cunoaşte parte bună din sistemul agricol românesc şi problemele cu care se confruntă spaţiul rural. Este foarte importantă poziţia domnului Cioloş pe ceea ce înseamnă cele două componente ale politicii comunitare, şi anume Pilonul I, care înseamnă modernizare, şi Pilonul II, dezvoltare rurală, şi să stiţi că noi ducem o luptă extraordinară pentru a avea susţinere în continuare o proporţionalitate între Pilonul I şi Pilonul II. Cred că domnul Cioloş mai are o bătălie extraordinară pe menţinerea sistemului de subvenţii. La ceea ce mă aştept mai mult, probabil un dialog foarte bun pe care sunt convins că îl vom avea. De altfel, chiar domnul ministru Dumitru (fostul ministru al Agriculturii, Mihail Dumitru, n.r.), dacă va ajunge la Bruxelles sunt convins că va fi un colaborator foarte bun, chiar dacă eu l-am înlocuit. Eu n-am ce să-i reproşez foarte mult. Poate o comunicare, o neînţelegere...

R.: Atunci de ce credeţi că a fost schimbat?

V.T.: Tocmai pentru că se lăsase impresia că la agricultură nu se face nimic şi că e o anumită blocare.

„Un labrador este un câine autist”. Explicațiile biologului Lluís Montoliu

GÂNDUL: Detalii exclusive din spatele anchetei care a dus la capturarea lui Horațiu Potra

R.: Şi era adevărat?

V.T.: Au fost elemente, partea de comunicare, inclusiv în zona politică, cu colegi membri ai comisiei şi cu grupuri parlamentare... Nu ştiu chiar toată chestiunea. Cert este că eu n-am găsit aici lucrurile chiar foarte rele. Deci în 1994 când am preluat ministerul au fost probleme mai multe decât acum. Este o chestiune dificilă că şi el s-a găsit, şi eu mă găsesc în procesul acesta de finalizare a restructurării şi probabil că aici vor fi în continuare încă mici probleme.

R.: De ce aţi acceptat acest mandat?

V.T.: Ştiu că există bătălii pentru postul de ministru. Se ştie că eu am fost unul dintre purtătorii unor idei pe agricultură, sunt cadru universitar şi cercetător şi mi-am permis întotdeuna să emit poziţii, să-mi spun punctul de vedere cu foarte multă tărie. Eu mă bucur de o mare susţinere în zona profesională şi există o mare speranţă, care este poate cea mai grea răspundere a mea. Cea mai mare răspundere a mea nu este ca membru al Guvernului, ci faţă de aceşti oameni care sunt din diverse domenii, nu neapărat producători. Dacă eu aş fi spus nu, mai puteam veni la seminariile dumneavoastră? Nu mai puteam veni. N-am fost niciodată laş în viaţă. Niciodată. Să ştiţi că am lucrat şi în mină. Mie aici, din punct de vedere personal, poziţia de ministru nu-mi este una superfavorabilă. Eu am în CV "fost ministru". Poate că eu aveam pe un alt domeniu tendinţa mai mare sau aspiraţii. Poate pe cel ştiinţific. Încă sunt dator. Aici eu am dat o dată, am încercat şi acum, fiind chemat. În politică, dacă ai intrat, nu te poţi feri de anumite momente, n-ai cum.

R.: Ce v-ar plăcea să se spună despre dumneavoastră la finalul mandatului?

V.T.: Că am făcut ceva aici.

R.: Ce anume?

V.T.: Că în agricultura română se simte ceva. 5%, 10%...

R.: Care ar fi problema pe care aţi vrea cel mai mult s-o rezolvaţi?

V.T.: Primul lucru este să cresc producţia şi potenţialul agricol al acestei ţări. Să iasă din mocirla aceasta a unei ţări cu potenţial, iar ea să fie importatoare şi în coada Europei. E ceva incredibil.

R.: În ce condiţii v-aţi da demisia de bunăvoie?

V.T.: E o întrebare dificilă. În faţa unor greutăţi, chiar dacă sunt foarte mari, n-am să-mi dau demisia. Dacă sunt de o altă natură, e posibil. Dacă n-aş simţi sprijinul, sau sunt puncte de vedere de-ale mele, în care eu cred ca om de ştiinţă, cu toată forţa, nu mi-aş putea compromite statutul meu de om de ştiinţă şi de profesor sub nicio formă pentru că sunt conducător de doctorat. Deci, dacă ar fi ceva care este incompatibil cu poziţia mea şi ar fi observaţia «dom'le, aţi făcut chestia aia şi noi aveam o anumită poziţie politică», nu renunţ la partea mea de concept ştiinţific despre un anumit fenomen. Niciodată n-am s-o fac. Niciodată.

R.: Ce se importă masiv şi noi producem într-o cantitate suficientă?

V.T.: În primul rând pornind de la carnea de porc, eu cred că ar trebui să fie o relaţie mai bună între procesatori şi producători. S-au aşezat câteva complexe mari, foarte bune şi foarte performante.

R.: E mai ieftin în străinătate?

V.T.: Eu cred că e un sistem făcut de foarte multă vreme şi foarte amplificat după 1997, după ce s-a renunţat la regulile pe care le fixasem eu în perioada 1994-1996. Să nu uităm că ele au fost împotriva celor care speculau. Dacă mă uit acum în bugetul ministerului, şi chiar am verificat cu directorul general, găsesc încă credite din 1994 pe care le plătim şi acum. Este un credit pe 30 de ani. Pentru ce? Pentru a importa grâu. Este culmea, şi când am venit eu atunci în minister erau aproape 3 milioane de tone de grâu în depozitele Romcereal, şi cu toate acestea s-a luat acest credit care încă apasă pe bugetul ministerului pentru probabil 30 de ani. Astfel de lucruri n-ar trebui să se întâmple în România, pentru că avem de unde produce. Suntem singura ţară cu trei milioane de hectare de teren necultivat.

R.: Cum s-ar putea rezolva asta?

V.T.: Nu e o problemă simplă. Foarte mulţi au vorbit de impozitarea terenurilor. Nu! Impozitarea este legată în primul rând de cadastru. Pentru că nu poţi să pui achelaşi impozit pe un teren sărătură, chiar dacă este localizat lângă Brăila şi cernoziomul de la Fundulea. Ar trebui introdusă o taxare de penalitate pentru cei care nu îşi îngrijesc aceste terenuri şi o astfel de prevedere a fost în Ordonanţa 4 din 1995. Tot cadrul acesta am vrea să-l revedem, am vrea să revedem şi procedurile din ţările europene şi sigur, împreună cu Ministerul Finanţelor am vrea să găsim soluţia, şi este clar că se va ajunge la această taxare, care se referă nu numai la terenurile din extravilan, ci inclusiv intravilan. Nu se referă doar la terenurile private, ci şi la cele proprietate publică, pentru că dacă te duci pe rambleurile de cale ferată şi pe terasamente şi nu numai...

R.: Şi va plăti statul către stat?

V.T.: Nu. Compania de stat are obligaţia să cureţe terenurile, pentru că altfel este amendată.

R.: Şi cât ar putea fi taxele?

V.T.: N-aş putea acum să vă dau un nivel, dar el ar putea să fie egal de pildă cu subvenţia pe care o primeşti pe suprafaţă, adică 50-60 de euro pe hectar. Asta va fi pentru obligaţia de a curăţa terenurile. Pentru astefel de chestiuni trebuie să facem nişte analize.

R.: Revenind la grâu, va putea influenţa producţia din acest an preţul pâinii?

V.T.: Eu cred că la nivel mondial va fi o anumită influenţă între ceea ce înseamnă materia primă pentru panificaţie şi preţul pâinii, pentru că este o evoluţie a preţului grâului şi pe piaţa mondială.

R.: Se va majora preţul pâinii?

V.T.: N-aş putea să vă spun acum. Am avut o discuţie cu Aurel Popescu, preşedintele Rompan, am dat să mi se facă o analiză şi este cert că există o aplatizare a preţurilor şi la materia primă şi pe măsură ce se vor echilibra chestiunile de piaţă, preţul să se aplatizeze la un anumit nivel. Nu cred însă că preţul pâinii poate creşte foarte mult, având în vedere că o creştere de preţ poate însemna un consum redus.

R.: Ce înseamnă că nu poate creşte foarte mult?

V.T.: Nu vă dau un procent acum. N-am să vorbesc niciodată pe date pe care nu le am. Nici nu pot interveni foarte mult în piaţă. Dacă în urmă cu 16 ani, cu 14 ani, puteam să intervin pe piaţă, să furnizez grâu din depozitele statului, să nu uităm că suntem într-o economie de piaţă şi nu putem influenţa preţul anumitor produse. Ar trebui refăcută relaţia între cel care produce materia primă, respectiv grâul, şi cel care produce.

R.: Cum ar trebui refăcută acestă relaţie?

V.T.: În primul rând legislaţia pentru asociere există. Ameninţăm producătorul român să vândă la un anumit preţ, pentru că altfel importăm. Chestiunea aceasta ar trebui revăzută şi să atenuăm astfel de concepte, discutând cu ei, forţându-i... În principal, această relaţie dintre producătorul de pâine şi producătorul de grâu trebuie să fie în aşa fel condiţionată începând de la depozitare, care trebuie să se facă în comun. Pâinea e rezultatul final. Nu e exclus să discutăm poate şi de TVA pe filiala de produs, în condiţiile în care ar fi o creştere foarte mare de preţ. Se ştie conceptul meu despre TVA, că nu cred că rezolvarea va fi printr-un TVA redus pe produsul finit, ci pe lanţul respectiv, pornind de când am pus plugul în brazdă până când am pâinea realizată, sau carnea de porc. Dacă eu fac numai la produsul final, dar am TVA pe parcurs, înseamnă că, pe undeva, câştigul se duce doar într-un singur buzunar. Dacă eu îl am liniar însă, de la input şi până la final, înseamnă o stabilitate şi pentru producătorul de materie primă, dar mai ales pentru consumator. Şi iar nu mă duc spre zona supermarketului sau a magazinului, în care 40% din câştig este acolo.

CITEŞTE MAI DEPARTE...

R. V-aţi întâlnit cu crescătorii de animale şi au oprit protestul.

V.T.: Nu m-am întâlnit doar cu crescătorii, ci cu principalele federaţii. Nu m-am întâlnit cu ei ca să oprească manifestarea. În primul rând e o chestiune democratică, măsura face parte din drepturile pe care le are orice cetăţean.

R. Şi ce le-aţi promis?

V.T.: Nu le-am promis nimic. Am stat de vorbă cu ei de la egal la egal. Aşa cum m-am întâlnit cu secretarii de stat, în prima fază, aşa m-am întâlnit şi cu ei, la iniţiativa mea. Dar nu le-am cerut să oprească manifestările şi n-am s-o fac niciodată. Ei au amânat ieşirile în stradă până la 1 octombrie, dar foarte multe dintre probleme lor, inclusiv creşterile alocaţiilor, suntem în curs de a le rezolva, dar nu pentru acest an, că nu eu am făcut acest buget. Împreună vreau să stabilim perspectiva unor măsuri pe care să le susţinem.

R.: Şi cu ce propuneri o să veniţi?

V.T.: Exact ceea ce am discutat cu ei. În primul rând chestiunea cu terenurile nelucrate. E o problemă. Vom discuta problemele legate de TVA. Vom relua inclusiv multe discuţii de-ale lor. Chestiunea pentru bunăstarea animalelor ne dă puţină bătaie de cap, inclusiv cu Fondul Monetar, dar ceea ce vor susţine fără niciun fel de rezerve este că măsura este absolut necesară. Ea a fost acceptată de Uniunea Europeană, trebuie s-o ducem. În primul rând trebuie să luam acceptul de la Comisia Europeană pentru a face plăţile în avans. Este foarte important să am plăţile pentru agromediu, este foarte important să simplificăm proiectele ca să poată fi finalizate.

R.: Cu sistemul de irigaţii ce planuri aveţi?

V.T.: În primul rând aş vrea să se ducă la îndeplinire concluziile comisiei de anchetă pe care am condus-o. Întâmplarea face să am multe rezerve faţă de oamenii care au avut responsabilităţi faţă de sistem. Vom încerca să reabilităm unele sisteme de irigaţii, pe cele care reprezintă elemente reale de rentabilitate. În perspectivă trebuie regândit sistemul de irigaţii, respectiv sursele de apă. Dacă vom reuşi să redeschidem unele investiţii, să putem folosi apa gravitaţional şi nu pe surse electrice, unde şi acum avem probleme cu blocarea curentului, că nu s-au plătit nu stiu ce penalităţi... Tot în perioada următoare vor regândi o strategie clară a sistemului de îmbunătăţiri finciare din România. Se discută şi problema mutării acestui sector de la Ministerul Agriculturii la Ministerul Mediului. Acest sector trebuie să fie în acelaşi loc cu apa.

R.: Aţi spus că una dintre problemele agriculturii este evaziunea.

V.T.: Este o realitate. Este în analiză şi o astfel de chestiune. Pornind de la legislaţie şi ştiţi că şi în acest an au fost câteva constatări de transporturi ilegale.

R.: Care ar trebui să fie prima măsură împotriva evaziunii?

V.T.: În primul rând, ar trebui să se ajungă la fiscalizarea producţiei agricole. Să se ajungă la impozitarea terenurilor agricole şi să fie această relaţie de preluare a producţiei agricole şi practic aşezarea ei pentru un anumit timp în depozite pentru a putea s-o dirijezi foarte bine pe piaţă. Unde e problema? Acolo unde se vinde producţia direct din câmp. Au fost 20-30% din fermieri care au vândut aşa. Asta înseamnă preţ mic, să nu uităm că au vândut grâul cu 0,35 lei, că astăzi el e 0,8 lei, deci de 2,5 ori mai mult. Oricât ai sprijini prin subvenţii, grâul se duce undeva în zona speculativă. Ori n-ar mai trebui să circule niciun fel de produs agricol neînsoţit de documente. Sunt probleme şi de ceea ce înseamnă circulaţia în interiorul fermelor. Va trebui să vedem, Ministerul Agriculturii, cu celelalte organisme ale statului, ce putem face în pieţele agroalimentare, pentru că acolo chestiunea fiscalităţii nu e la producătorul agricol român, ci la acela care preia dintr-un camion care vine acolo, care nu a avut documentele, sau dintr-un vagon sau dintr-un tir...Ar trebui în primul rând o responsabilizare mai mare a organelor vamale.

R.: Ştiu că proiectul de lege a taxării inverse nu a fost aprobat de Comisia Europeană.

V.T.: Cred că în continuare trebuie să se facă demersuri în sensul în care acest proiect să fie acceptat. Problema taxării inverse nu este numai la noi şi nu se impune doar în România. Să ştiţi că au probleme mari şi italienii, şi spaniolii. Aş vrea să clarificăm problemele legate de evaziune pentru că altfel degeaba tot solicităm bani pentru agricultură, şi în schimb nu venim cu nimic. Nu cred că fiecărui cetăţean al ţării îi convine să bage mâna în buzunar şi să vadă că an de an eu import, de fapt, sau intru într-o zonă speculativă. Am dat să mi se facă un studiu de eficienţă a subvenţiilor pe anumite sectoare. Nu se poate să subvenţionezi ani de zile legumicultura şi eu să fiu importator de roşii. E o problemă.

CITEŞTE MAI DEPARTE...

Tabără a spus că o mare problemă a agriculturii româneşti este reprezentată de cele trei milioane de hectare de teren necultivate.

"Nu este o problemă simplă. Foarte mulţi au vorbit de impozitarea terenurilor. Nu! Impozitarea este legată în primul rând de cadastru. Pentru că nu poţi să pui acelaşi impozit pe un teren sărătură, chiar dacă este localizat lângă Brăila, şi cernoziomul de la Fundulea", a afirmat ministrul.

El crede că ar trebui introdusă o taxă de penalitate pentru cei care nu îngrijesc aceste terenuri. Potrivit ministrului, o astfel de prevedere a fost stipulată deja printr-o ordonanţă din anul 1995.

"Tot cadrul acesta am vrea să-l revedem, am vrea să revedem şi procedurile din ţările europene şi sigur, împreună cu Ministerul Finanţelor am vrea să găsim soluţia, şi este clar că se va ajunge la această taxare, care se referă nu numai la terenurile din extravilan, ci inclusiv intravilan. Nu se referă doar la terenurile private, ci şi la cele proprietate publică, pentru că dacă te duci pe rambleurile de cale ferată şi pe terasamente şi nu numai..." a mai spus el.

Tabără crede că penalităţile ar putea fi stabilite la un cuantum egal cu subvenţia pe care o primesc agricultorii pe suprafaţa de teren, respectiv 50-60 de euro pe hectar.

Vă prezentăm integral interviul acordat agenţiei MEDIAFAX de către ministrul Agriculturii, Valeriu Tabără:

Reporter: Care este prima măsură pe care aţi luat-o la minister?

Valeriu Tabără: Prima măsură a fost cea legată de bugetul pe 2011. Am avut o evaluare a ceea ce se pusese ca indicator de la Ministerul Finanţelor, am reanalizat anumite capitole mari din buget şi am mers cu propunerile pe 9 septembrie. Am discutat o majorare a bugetului, cu un miliard de lei. Mergem pe câteva capitole, pe măsurile legate pe plăţile complementare directe pe sectorul vegetal, pe zootehnie, subvenţia la motorină şi apoi cele două componente, bunăstarea la porcine şi bunăstarea la păsări, pentru că celelalte capitole le avem la un nivel acceptabil. Sperăm să obţinem acest miliard. Ne propunem să creştem alocaţia şi pe cap de oaie şi caprină, aşa cum am discutat şi cu producătorii, de la 5 euro la 11,5 euro, iar la sectorul vegetal am mers la SAPS (schemele de plată pe suprafaţă - n.r.) la 60 de euro în plus pe hectar, de la 80, cât este în prezent.

R: Ce măsuri mai aveţi în vedere până la sfârşitul anului?

V.T.: În primul rând mă interesează tot ce este pe PNDR, pe proiecte pe diverse măsuri şi sumele alocate pentru cofinanţare. Mă interesează foarte mult funcţionalitatea internă a ministerului, pentru că se pare că au fost foarte multe disfuncţionalităţi din acest punct de vedere. Mă interesează să rezolvăm, dacă avem acordul de la Comisia Europeană, plata în avans, aşa cum s-a făcut şi anul trecut.

R.:Cât a fost producţia internă de grâu? Este suficientă pentru consumul intern?

V.T.:Scriptic este în jur de 5,7 milioane de tone. Am primit datele privind calitatea panificabilă a acestei producţii, şi anume circa 40% este grâu de foarte bună calitate pentru panificaţie, vreo 10-15% este grâu bun şi circa 10-15% este la nivel acceptabil. Asta înseamnă peste 60% din producţie.

R.: Şi este suficientă?

V.T.: Din punct de vedere cantitativ da, inclusiv din punct de vedere al calităţii. Dar asta nu însemnă că vom exporta grâu pe de o parte şi vom importa pe de alta. Eu sunt recunoscut prin faptul că una dintre marile probleme pe care le-am controlat în perioada în care am fost ministru au fost importurile. Am fixat cote foarte mari la importurile unor produse pe care noi le puteam produce foarte uşor.

R.: Veţi mai face ceva în sensul ăsta?

V.T.: Pe problema îngrădirii importurilor este foarte greu, pentru că se ştie că există două acorduri mari, cu Uniunea Europeană, unde taxele vamale au dispărut, şi acordurile Organizaţiei Mondiale a Comerţului. Sunt reguli pe care trebuie să le respectăm, însă cred că s-ar putea lucra mai mult pe ceea ce înseamnă controlul unor importuri şi rolul acesta le revine unor organe ale noastre mergând de la ANSVSA, poliţie de frontieră, vămi şi aşa mai departe, şi aici eu cred că trebuie făcut mai mult.

CITEŞTE MAI DEPARTE...