Sinteza Interviurile lui Cristoiu: Dr. Wargha Enayati: ”Privatul niciodată nu poate să facă ce face statul. Dacă vrem ca banii de la stat să ajungă la privat trebuie închise spitalele publice care nu dau randament”

Acestea sunt principalele declaraţii ale dr. Wargha Enayati, duminică seara, la Interviurile lui Cristoiu, de la Aleph News.

Cum a făcut primele afaceri în România

Wargha Enayati: Între 1990-1995, fiind în ţară, şi fiind străin şi cunoscând situaţia, am încercat să văd dacă există posibilitatea să rămân în România în continuare. Am început să cumpăr apartamente, şi după aceea case, le renovam şi le vindeam. Până în 1995, când am început Centrul Medical Unirea, astăzi Regina Maria, şi timp de 20 de ani am crescut şi lucrat acolo. După aceea am vândut în 2015 şi de atunci am început un proiect nou. Sunt fondatorul Enayati Medical City, aşa se numeşte acest proiect nou. Am început să lucrăm, dar nu am făcut inaugurarea oficială încă.

De ce se consideră un cetăţean al lumii

Wargha Enayati: Mă consider un cetăţean al lumii pentru că chiar am suferit prin aceste mutări dintr-un loc într-altul. Când mergeam din Germania în Iran, copiii îmi ziceau Hitler, Hitler. În Germania, până în clasa a treia, niciun copil nu vorbea cu mine pentru că nu arătam ca ei, nu eram blond ca ei şi în pauze mă băteau. Aici în România, de 37 de ani sunt aici, şi tot nu sunt considerat român. Eu sunt de religie Bahai şi unul dintre principile Bahai este de a  nu te băga în politică partizană sub nicio formă. Şi adepţii Bahai sunt implicaţi puternic în schimbarea societăţii în care trăim, dar fără să se amestece în politică.

Cum a ajuns Regina Maria adeptă a religiei Bahai

Wargha Enayati: În 1926, o jurnalistă din SUA, Martha Ruth, a înconjurat lumea şi scopul ei a fost să ajungă la şefii de stat, la lideri religioşi, să ducă mesajul lui Bahala, să ajungă la ei. În anii 20-30, a înconjurat lumea. Cred că cea mai mare realizare a ei a fost întâlnirea cu Regina Maria, din 1926, de la Cotroceni. Regina Maria nu a primit-o prima dată, era şi cu Ferdinand la sfârşit, era şi cu băieţelul Carol, care tot făcea prostii şi era foarte îngrijorată şi nu a primit-o pe Martha Ruth, care a a zis să-i dea o carte Reginei Maria, o carte nouă, scrisă de un englez despre credinţa Bahai. A lăsat cartea şi a plecat. În dimineaţa zilei următoare, Regina Maria a chemat-o imediat la ea, stătea la hotel Majestic. Şi a venit şi i-a zis că a citit cartea de 300 de pagini, toată noaptea şi că era exact ce credea. Şi de atunci a început. Avem ulltimele citate ale Reginei despre credinţa Bahai din 1936, înainte de a muri. A fost singurul cap încoronat adept al credinţei Bahai. Mult mai târziu, acum 30 de ani, cred, a devenit adept şi regele insulei Samoa, din Pacific.

Wargha Enayati: Numele pe care l-am dat reţelei de sănătate nu l-am dat pentru că eram regalist, ci pentru că o admir pe Regina Maria. Sunt în relaţii foarte bune cu familia regală, îi stimez şi am tot respectul. Dvs dacă mergeţi ca Bahai în Mongolia, Swaziland sau în Bolivia şi ziceţi că veniţi din România, primul lucru pe care vi-l spune e <Aaa, regina Maria de România>.

Despre colecţia sa Regina Maria

Wargha Enayati: De-a lungul vieţii mele am încercat să strâng tot ce găsesc despre Regina Maria. Am carnetul ei de conducere din 1912, cred, din Germania, până la picturi, scrisori de la diferite persoane, poze semnate de ea, obiecte ale ei. Deocamdată, multe sunt la mine acasă, dar odată cu proiectul acesta nou o să facem un separeu cu toate aceste obiecte. Un fel de muzeu.

Despre dosarul de la Securitate

Wargha Enayati: La început, nu am simţit că sunt suspectat de Securitate, dar din 1988, am simţit că românii care erau în legătură cu noi au fost chemaţi la Securitate ca să raporteze ce fac şi după aceea am văzut în dosar că la sfârşitul lui 1988, am fost căutat pentru spionaj vest-german, aşa scria acolo. Acum nu mă suspectează că am venit din Vest cu misiune. În primul rând nimeni nu-şi mai aminteşte cât de nasol a fost acum 30 de ani. Eu venind dintr-o familie cu tatăl care avea cabinet în Frankfurt de zeci de ani, cu relaţii, cu prieteni, posibilităţi, ca să intri la facultate în Germania era foarte greu, am lăsat totul şi am venit aici. Dacă ştia cineva, zicea că ori e nebun, ori a venit pentru un scop anume.

Despre primul cabinet medical şi lipsa de pacienţi

Wargha Enayati: Am deschis chiar în Piaţa Unirii un cabinet, într-un apartament pe care atunci puteam să-l închiriez cu 1000 de dolari, şi am zis că încep să fac cardiologie în privat. Şi mă gândeam cum să fac să vină pacienţii. Zile, săptămâni întregi am aranjat totul, am adus aparatură, îmi spărgeam  capul cum să atrag pacienţi, să vină la privat, să plătească pentru consultaţie. A durat, îmi amintesc, chiar după un an, în ziua în care am sărbătorit un an de la deschidere nu aveam niciun pacient. Oamenii nu aveau încredere, nu ştiau, eu nu aveam puterea să-l fac cunoscut. După aceea am devenit medicul ambasadei germane.

Cum să-ţi faci faimă ca privat în România

Wargha Enayati: Am făcut acum un oraş medical care nu există în România. Sunt convins că dacă profesionalismul lipseşte – profesionalism medical şi profesionalism de atitudine şi faţă de pacient şi empatie faţă de pacient – dacă nu ai aceste două ingrediente poţi să faci palate de spitale şi lumea tot nu o să vină (…) Mă duc des la Cluj, la colegi şi prieteni , care nu sunt medici neapărat şi stăm de vorbă. Şi femeile între ele zic <ooo, ăsta e cel mai tare ginecolog>. Şi eu mă enervez de fiecare dată şi întreb <voi de unde ştiţi că e cel mai tare?> <Pentru că a fost foarte drăguţ cu mine>. Pentru pacient, această parte de a şti cum să te comporţi, în majoritatea cazurilor, acesta este modul lui de a se hotărî pentru un medic sau altul. 80% contează cum te comporţi cu pacienţii. Ca medic, totdeauna le dau speranţă (…) A vorbi pozitiv şi cu dragoste faţă de pacient, şi faţă de orice om, este un remediu universal în care eu cred cu toată tăria.

Despre începuturile sale în industria de sănătate

Wargha Enayati: În 1996, am introdus abonamentele medicale. Tu te abonezi la o clinică şi ai acces la serviciile acestei clinici fără să plăteşti. Sunt diferite tipuri de abonamente. Am introdus aceste concept cu foarte multe greutăţi, pentru că asigurările de sănătate fac de fapt acelaşi lucru. Dar eu aveam doar un cabinet, asigurările făceau contracte cu mai multe clinici. După aceaa, am devenit medicul ambasadei germane, Lufthansa, la mai multe ambasade, şi, mai întâi veneau străinii la mine, după aceea companii străine, după aceea angajaţii unor firme care se arondau la noi. Şi aşa am crescut, am deschis după 3 ani o altă policlinică, după alţi 3 ani, încă 2-3 policlinici…

Despre Enayati Medical City

Wargha Enayati: Eu întotdeauna când  am făcut ce am făcut m-am uitat ce lipseşte. De acolo am început. La Enayati Medical City e un spital de oncologie pe care îl fac împreună colegii de la Monza, e un spital de recuperare, un complex rezidenţial pentru vârstnici. Funcţionează deja. Acum sunt angajaţi puţini, 50-60. Sunt acţionar şi manager, dar în ce am creat nu sunt doar eu, sunt şi alţii. Sunt cam 10 furnizori de servicii medicale care au venit în acest oraş şi noi încercăm să integrăm serviciile- cine cel mai bun pe radioterapie şi medicină nucleară, cel mai pun pe partea de oncologie, pe partea de drematologie ş.am.d. şi încercăm să facem un hub medical într-o locaţie .

Despre Raed Arafat şi privatizarea sistemului de sănătate

Wargha Enayati: Noi doi suntem diferiţi în multe chestii, dar avem asemănări şi în multe lucruri. El a luat-o pe o calea mult mai grea decât mine pentru că eu, în afară de satisfacţia de a avea rezultatele clare ale muncii mele... El, în cei 35 de ani de când a rămas în România, a primit destul de multe şuturi în fund. Mă scuzaţi. Avea posibilităţi financiare la începutul carierei sale să facă orice altceva, dar s-a băgat în fixaţia lui. El s-a opus privatizării în sănătate, suntem opuşi. Eu îl înţeleg pentru că privatul niciodată nu poate să facă ce face statul, nu poate să acopere geografic toată ţara, nu se va ocupa niciodată de cei sărmani. Nu se va ocupa niciodată de urgenţele complexe. La privat, toată chirurgia e programată, nu e nimic urgent. Privatul nu poate pentru că e un cost imens să ţii un apparat de urgenţă, 24 din 24 de ore, cu zeci de specialităţi pentru că o să vină o dată la 3 luni o urgenţă. Câţi bani trebuie să ceri ca să poţi să ţii tot aparatul ăsta? Sunt conştient că trebuie să avem mare grijă ca sistemul de stat să funcţioneze. (…) Dacă vrem ca banii de la stat să ajungă la privat trebuie să închizi spitale de stat care nu dau randament. Poţi să faci asta în oraşe mari, nu şi în oraşe mici, deocamdată.

Despre cum se împacă capitalismul cu religia

Wargha Enayati: E o luptă zilnică. Am şi fundaţia Regina Maria unde sunt două policlinici cu servicii gratuite sau preţuri foarte mici. În proiectul nou singurul lucru pe care îl doresc e să nu fie pe minus. Nu e interesul meu să fac profit-profit, vreau să aibă un impact social şi să fie o cale nouă pentru a aduce şi demnitatea vârstnicilor. Dacă eşti conştient tot timpul că ai o responsabilitate, oriunde eşti, la orice nivel eşti – măturător pe stradă sau profesor universitar-, pentru mine nu contează, pentru că un alt principiu al lui Bahala spune că dacă îţi faci munca într-o atitudine de a-I sluji pe semenii tăi, cu toată dragostea, are aceeaşi valoare ca şi o rugăciune, ca şi o adoraţie a lui D-zeu. De aceea eu respect şi admir pe oricine, şi mai ales pe oamenii simpli care încearcă să fie sută la sută corecţi, care nu aşteaptă laude, e mult mai valoros decât cineva barosan,  care face ceva.