Trandafirii proaspăt recoltaţi, de exemplu, sunt apoi scufundaţi într-un amestec chimic pentru a-i proteja de ciuperca botrytis.
După aceea, tulpinile sunt puse în găleţi pentru a absorbi o soluţie de hidratare, astfel încât să poată supravieţui treizeci de zile fără apă. De asemenea, acestea sunt introduse într-o soluţie care reduce hormonul de creştere, etilena, care provoacă îmbătrânirea florilor.
După ce acest proces este finalizat, florile sunt ambalate în cutii de carton cu găuri în partea de sus şi de jos, care permit circulaţia aerului din sistemul containerului.
Călătoria complexă a florilor kenyene implică un risc mai mare de întârziere, deoarece containerele ratează ocazional fereastra de transfer.
De asemenea, portul Mombasa este cunoscut pentru întârzieri şi birocraţie. O altă provocare este şi lipsa unei aşa-numite „linii verzi” pentru produsele perisabile, florile trebuie să stea la coadă cu toate celelalte containere.
Din cauza acestor provocări, cultivatorii de flori din Kenya s-au ferit în trecut de transportul maritim, preferând să îşi transporte florile pe calea aerului, dar au renunţat în timpul pandemiei.
Fermierii au văzut cum preţul transportului aerian a crescut de la aproximativ 1,80 de dolari pe kilogram, în ianuarie 2020, la aproximativ 2,80 de dolari pe kilogram în iunie 2022, potrivit lui Harm-Jan Mostert, director comercial pentru Africa la Royal FloraHolland, compania olandeză care se află în spatele celei mai mari licitaţii de flori din lume.
Situaţia transportului a devenit atât de dificilă încât unii cultivatori au recurs chiar la distrugerea unor părţi din recolta lor.
„Numai în acest an, peste trei sute de containere cu câte zece tone de flori fiecare au fost exportate din Kenya pe mare”, spune dl Van der Hulst. „Aceasta reprezintă o economie substanţială de treizeci de avioane cargo pline”.
Pe lângă faptul că este mai ieftin, utilizarea transportului maritim poate reduce emisiile de carbon cu 84%, respectiv 95%, potrivit unui studiu finanţat de guvernul britanic în 2021.