Thrillerul geopolitic „MVM în România”. Este compania maghiară care vrea să cumpere E.ON Furnizare un „Cal Troian al Rusiei”? Mituri politizate vs. realitate

13 oct. 2025, 12:59, Economic

Adrian Nicolae

Astfel, o tranzacție comercială de interes național s-a transformat, surprinzător, într-un adevărat thriller geopolitic.

Comisia pentru examinarea investițiilor străine directe (CEISD) a respins preluarea companiei E.On România de către ungurii de la MVM;
Inițiativa a fost contestată la începutul anului de către Ministerul Energiei, care a argumentat că „MVM Zrt. are relații comerciale extinse cu Gazprom și Rosatom, companii rusești aflate sub sancțiuni internaționale”;
După avizul negativ, dosarul acestei tranzacții va ajunge pe masa CSAT.

„Comisia pentru Examinarea Investițiilor Străine Directe (CEISD) informează publicul că operațiunea notificată privind achiziționarea a 68,18% din capitalul social al E.ON Energie Romania S.A. și 97,92% din capitalul social al E.ON Asist Complet S.A. de către MVM Energy Private Limited Liability Company, prin vehiculul investițional Sonnet Romania Holding S.A., face obiectul procedurii de cercetare detaliată, în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 46/2022”, s-a transmis prin intermediul unui comunicat.

Spațiul public, inundat de acuzații grave

În loc să se discute despre oportunitatea economică și despre cum ar putea consumatorii și piața de energie să beneficieze de pe urma acestei tranzacții, spațiul public a fost inundat de acuzații:

Administrația Prezidențială confirmă că CSAT are în analiză tranzacția dintre ungurii de la MVM și nemții de la E.ON. Când este așteptat avizul, pozitiv sau negativ

Intenționează grupul ungar MVM să dea în judecată statul român dacă CSAT respinge tranzacția cu E.ON? Răspunsul oficial de la Budapesta

„MVM este Calul Troian al Rusiei”,
„MVM va aduce gaz rusesc în România”.
„MVM amenință securitatea națională”.
„MVM accesează bazele de date”,
„Compania E.On Furnizare România va fi vândută entităților din afara UE”.

Totuși, aceste narațiuni sunt mai degrabă arme retorice decât fapte demonstrate — cel puțin nu public. Zvonuri despre prețuri, presupuse influențe politice și scenarii catastrofale au ajuns să pară adevăruri imuabile și trebuie analizate punctual.

Această analiză realizată de Gândul a ținut cont, în contextul general, și de informațiile oferite – într-un interviu recent – de Károly Mátrai, CEO-ul MVM.

Mitul 1: „MVM este Calul Troian al Rusiei”

Ideea că MVM nu ar fi decât un „Cal Troian al Rusiei” a prins rapid contur în România, mai ales pe fondul retoricii guvernului de la Budapesta, adesea perceput ca fiind apropiat de Moscova.

Totuși, a echivala politica unui guvern cu strategia unei companii comerciale sau de stat este înșelător;
Nu toate ideile guvernelor României sau ale miniștrilor energiei au dictat vreodată politicile comerciale ale companiilor precum Hidroelectrica, Romgaz, Transgaz sau Nuclearelectrica;
Același lucru este valabil și pentru MVM.

Înainte de toate, trebuie precizat că MVM este o companie energetică ce operează strategic și comercial, ghidată de profit și expansiune regională, și nu de directive politice, după cum ar putea crede unii sau alții.

În primul rând, MVM este a șasea cea mai mare companie din Europa Centrală după cifra de afaceri și a doua din Ungaria. Compania are o rețea vastă, de peste 90.000 de kilometri, de linii de transport și distribuție, una dintre cele mai mari din Europa Centrală și de Est.

MVM a emis obligațiuni în euro și în dolari către investitori instituționali internaționali, iar aceste obligațiuni sunt listate la bursa Euronext Dublin. Toate aceste obligațiuni sunt deținute de investitori reputați din UE și SUA;
În plus, compania are rating de investiții („investment grade”) acordat de principalele agenții globale de evaluare financiară (S&P, Fitch, Moody’s). MVM este, în esență, un gigant energetic, la fel ca Enel, E.ON, CEZ și altele;
MVM emite rapoarte semestriale publice și are mecanisme de conformitate aliniate regulilor europene, inclusiv celor legate de sancțiuni. De altfel, acest lucru este reflectat și de ratingurile sale de credit de tip „investment grade”;
Contractele istorice cu Gazprom nu o diferențiază fundamental de alte companii europene, inclusiv din Germania sau Italia, care au avut de-a lungul timpului relații mult mai profunde cu furnizorii de energie din Rusia. Și, la fel ca alte companii europene, MVM își continuă procesul de diversificare a surselor de aprovizionare cu gaze naturale, prin noi contracte pe termen lung pentru LNG (gaz natural lichefiat) încheiate în ultimele săptămâni cu Shell și Engie.

Mai mult, MVM investește deja în proiecte de energie regenerabilă și tranziție energetică, având o strategie pentru 2035 care include România ca piață de expansiune regională, cu proiecte în domeniul hidro, solar și retail.

Aceste investiții contrazic ideea că entitatea ar fi doar un vehicul al Kremlinului. Dincolo de aspectul comercial, Ungaria rămâne stat membru al UE și NATO, ceea ce înseamnă că este obligată să respecte regulile și standardele de securitate europene.

În cele din urmă, indiferent de investitor, activitatea E.ON România rămâne strict reglementată de ANRE (Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei), adică de însuși statul român însuși.

Practic, MVM intră într-un parteneriat cu statul român, care va deține în continuare cealaltă parte a companiei.

Mitul 2: „MVM va aduce gaz rusesc în România”

În spațiul public s-a vehiculat și ideea potrivit căreia „MVM va aduce gaz rusesc în România”. Informația brută nu are o bază reală, iar statul român sau instituțiile mass-media nu au oferit până acum vreo dovadă în acest sens.

România, dealtfel, se află într-o poziție energetică solidă. Are o producție internă semnificativă, interconectări regionale și o strategie clară de diversificare. Aceste aspecte au fost subliniate și de Károly Mátrai, CEO-ul MVM, în interviul acordat.

Trebuie precizat că regulile europene și naționale fac imposibil ca un singur furnizor să schimbe direcțiile de import, astfel încât – dacă tranzacția ar fi aprobată – MVM ar deține doar o cotă de piață de aproximativ 10% (ca volum) în segmentul furnizării de energie electrică și de circa 20% în segmentul furnizării de gaze naturale.

Nu există nicio logică economică pentru a aduce gaz rusesc într-o țară care dispune de rezerve interne abundente;
Începând cu 2028, odată cu lansarea proiectului Neptun Deep, România ar putea deveni chiar exportator net de gaze naturale;
În acel moment, scenariul realist ar fi invers: România ar putea exporta gaze către Ungaria, reducând astfel dependența Budapestei de importurile din Rusia.

Au fost exprimate și „îngrijorări” conform cărora, în pofida evidențelor, MVM ar putea să introducă „gaz rusesc” în România pe „ușa din dos”.

Numai că trebuie subliniat un „amănunt” esențial, respectiv un nou proiect de regulament al UE, care ar interzice efectiv acest lucru începând cu ianuarie 2026.

Potrivit celei mai recente versiuni de proiect a regulamentului REPowerEU aflată în discuție în cadrul Consiliului (care urmărește eliminarea completă a importurilor de gaze rusești în Uniunea Europeană), Ungaria poate importa gaze rusești prin conducta TurkStream, exclusiv pentru a-și îndeplini propriul contract pe termen lung. În plus, va intra în vigoare un regim foarte strict de monitorizare și raportare a gazelor, care va impune tuturor autorităților relevante din statele membre ale UE să coopereze între ele;
În octombrie, președinția daneză va supune proiectul de regulament votului statelor membre, iar pentru adoptare este suficientă o majoritate calificată;
Prin urmare, Ungaria, de exemplu, nu va putea exercita un drept de veto. Propunerea va fi cel mai probabil adoptată într-o formă care să permită continuarea temporară a importurilor de gaze rusești doar în Ungaria, până la 1 ianuarie 2028 sau până la 1 ianuarie 2027 (conform contrapropunerii Parlamentului European). Însă chiar și pe parcursul acestei perioade de tranziție, până la datele finale (2026–2027), MVM nu va avea voie să vândă gaze rusești către nicio altă țară din Uniunea Europeană, inclusiv către România;
Anul trecut, UE a importat 20,1 miliarde de metri cubi de LNG rusesc și încă 31,6 miliarde de metri cubi de gaz prin conducte;
Valoarea totală a importurilor de petrol și gaze din Rusia a ajuns la aproape 22 de miliarde de euro.

În cadrul regulamentului RePowerEU, aceeași interdicție privind importurile rusești se va aplica și gazului lichefiat, nu doar celui transportat prin conducte, astfel încât LNG de origine rusească nu are cum să ajungă pe piața românească, indiferent de sursă.

Mai mult, MVM a demonstrat deja, pe alte piețe, că se poate desprinde de gazul rusesc. În interviul recent din media, conducerea companiei a explicat că, în Republica Cehă, a reușit să elimine dependența de gazul rusesc prin diversificarea surselor. Un alt exemplu este faptul că MVM investește simultan în alternative la gazul rusesc provenite din Azerbaidjan și, după cum am mai spus, MVM a semnat deja două contracte pe termen lung pentru LNG cu Shell și Engie.

Pentru România, monitorizarea importurilor de gaze este extrem de strictă. Așa cum Lukoil sau OMV Petrom nu mai pot aduce țiței rusesc după impunerea sancțiunilor, la fel nici MVM nu ar putea introduce gaz rusesc „pe ușa din dos”.

Prin urmare, oricât de dramatice ar suna unele titluri, realitatea este că – din punct de vedere tehnic și practic – România nu are cum să devină dependentă de gazul rusesc din cauza MVM.

Mitul 3: „Tranzacția amenință securitatea națională”

Această tranzacție a fost înconjurată, de la bun început, de un val al acuzațiilor, una extrem de importantă fiind aceea că ar „amenința securitatea națională a României”.

Trebuie specificat că orice investiție în domeniul energiei trebuie analizată cu atenție. Numai că orice discuție trebuie să plece de la obiectul real al tranzacției.

Or, în acest caz, nu este vorba despre infrastructura critică, conducte, rețele de transport sau capacități strategice;
În scenariu se află o companie de furnizare. Practic, discutăm despre un „ghișeu” care emite facturi și gestionează relația cu clienții.

În interviul acordat de Károly Mátrai, acesta a declarat că „securitatea națională nu este mai amenințată de MVM decât este de PPC (Grecia), Engie (Franța) sau chiar de E.ON (Germania). Dacă aplicăm aceeași logică, atunci orice companie străină activă pe piața de energie din România ar reprezenta un risc pentru securitatea națională”.

Cazul Franței, spre exemplu, este unul emblematic. Franța importă gaz natural lichefiat din Rusia și, în același timp, deține infrastructură critică în România prin compania Engie.

Anul trecut, Franța a importat aproximativ 3,6 milioane de tone de gaz natural lichefiat din Rusia, mai mult decât în anul precedent. Aceasta a reprezentat aproximativ 34% din totalul importurilor franceze de LNG, consolidând poziția Franței ca principal importator european de gaz lichefiat rusesc.

În ceea ce privește datele consumatorilor, acestea sunt protejate de legislația europeană (GDPR) și de cea națională. Transferul acestor date către MVM ar trebui, așadar, să respecte atât Regulamentul General privind Protecția Datelor (GDPR), cât și Legea nr. 190/2018 privind măsurile de punere în aplicare a GDPR în România.

Aceste reglementări impun condiții stricte pentru transferurile internaționale de date, inclusiv existența unor garanții solide în acest sens;
În anumite situații, Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal din România poate impune restricții suplimentare sau poate solicita autorizații speciale.

Prin încălcarea GDPR, orice entitate comercială riscă sancțiuni uriașe, care pot ajunge până la 20 de milioane de euro sau 4% din cifra de afaceri globală a grupului în anul precedent (oricare dintre acestea este mai mare).

Pe de altă parte, MVM operează deja pe alte piețe din UE fără incidente și respectă cu strictețe regulile privind securitatea datelor. Seturile de date și rezultatele în acest sens sunt pe deplin conforme cu cele ale altor companii de utilități listate.

Prin urmare, ipoteza conform căreia milioane de date ar fi „transferate” arbitrar în Ungaria nu are nicio bază legală sau practică.

Mitul 4: „Valoarea tranzacției este suspectă”

Scenariul acestei tranzacții s-a complicat gradual și a existat o dezbatere publică intensă conform căreia prețul tranzacției ar fi prea mare.

În realitate, s-au făcut comparații cu cazul CEZ, unde portofoliul de retail a fost vândut la un preț aparent scăzut. Dar contextul arăta complet diferit: CEZ era împovărată de datorii și pierderi cauzate de plafonarea prețurilor, măsură introdusă cu doar câteva luni înainte de finalizarea tranzacției.

În plus, compania nu oferea servicii cu valoare adăugată, care aduc un plus semnificativ bazei de clienți. Prin urmare, prețul de vânzare nu avea cum să fie foarte ridicat.

„Spre deosebire de CEZ, E.ON deține aproape un milion de clienți care beneficiază de servicii cu valoare adăugată, pe lângă contractele lor de furnizare de energie. Acești clienți sunt deserviți de o companie separată, care, pe lângă această activitate, este implicată și în instalarea și întreținerea produselor de eficiență energetică, dispunând de peste 600 de angajați. Această companie integrată face parte, de asemenea, din tranzacție și are un potențial semnificativ de dezvoltare. În astfel de tranzacții, piața nu se limitează la cifrele brute, ci și la valoarea serviciilor, a resurselor și a potențialului. Lucrurile sunt mult mai nuanțate și rareori sunt exact ceea ce par la prima vedere”, a explicat CEO-ul grupului MVM.

Într-un final, diferența dintre valoarea estimată de vânzător și oferta MVM reflectă și strategia comercială a cumpărătorului, precum și intenția acestuia de a intra pe o piață stabilă și competitivă, așa cum este cea din România.

Mitul 5: „După tranzacția cu E.ON, compania va fi vândută unor entități din afara UE”

Un alt scenariu care a circulat în spațiul public din România este acela conform căruia „după tranzacția cu E.ON, compania va fi vândută unor entități din afara UE”. Poate că – pentru cei neavizați – o astfel de ipoteză riscă să devină realitate în condiții extreme.

Totuși, o asemenea situație nu este posibilă, iar motivul este unul foarte simplu – astfel de cazuri sunt strict reglementate prin legislația românească și europeană privind investițiile străine directe.

Începând din 2022, România a implementat un cadru legal extrem de riguros pentru monitorizarea investițiilor străine.

Mai exact, CEISD (Comisia pentru examinarea investițiilor străine directe) trebuie să aprobe, printre altele, orice tranzacție prin care o entitate din afara UE ar dobândi controlul asupra unei companii care operează în sectoare strategice (precum sectorul energetic);
Pragul minim pentru analiză este de două milioane de euro, dar chiar și tranzacțiile mai mici pot fi verificate dacă există un potențial risc pentru securitatea națională;
În plus, Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) poate interveni oricând;
Dacă o vânzare ar avea loc fără autorizare, tranzacția ar fi nulă de drept, iar amenzile ar fi considerabile, de până la 10% din cifra de afaceri globală a cumpărătorului.

Acest cadru legal strict se aplică nu doar pentru MVM, ci pentru orice investitor care ar achiziționa activele E.ON România.

Prin urmare, într-o astfel de situație, orice tranzacție ar fi supusă aceluiași proces de evaluare. Cu alte cuvinte, temerea că MVM ar putea „vinde peste noapte” unei entități din afara Uniunii Europene este nefondată, fiindcă procedura de verificare s-ar declanșa automat, iar autoritățile române ar avea ultimul cuvânt.

Ce ar fi putut câștiga România din tranzacția MVM – E.ON

Dezbaterea a fost amplă, acuzațiile s-au intersectat, numai căa fost trecută cu vederea o întrebare esențială:

Ce ar fi adus această tranzacție consumatorilor și sistemului energetic românesc?

MVM este un jucător regional cu resurse financiare, expertiză tehnică și experiență în furnizarea de servicii la scară largă, iar compania și-a anunțat intenția de a investi în România, de a ridica standardele de digitalizare și calitate a serviciilor și de a contribui la creșterea competitivității pe piață.

Într-un moment în care mari investitori precum ExxonMobil, Enel Group sau CEZ s-au retras de pe piața românească – din cauza impredictibilității legislative și a pierderilor – faptul că un actor regional încă mai vede potențial în România ar trebui să fie o veste bună, nu motiv de alarmism.

Un test de credibilitate pentru România

România dorește să rămână „suverană” în privința politicii sale energetice și să dezvolte o viziune regională în domenii consacrate, cum ar fi securitatea, cibernetica sau IT-ul, iar acest demers este lăudabil.

Cazul MVM, însă, nu este doar o tranzacție blocată. Acest caz se transformă și într-un test al modului în care România tratează investițiile străine, chiar și atunci când acestea sunt complexe.

Numeroase cazuri euro-atlantice au fost întârziate și trimise către Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT). În cazul MVM, dacă decizia finală se va baza doar pe mituri politizate, mesajul transmis pieței va fi că România este o destinație imprevizibilă și riscantă pentru capital.

Dacă, însă, CSAT și instituțiile competente vor realiza o analiză obiectivă, bazată pe fapte și reguli clare, România poate arăta că știe să diferențieze interesele reale de securitate de zgomotul retoric.

Tranzacția MVM – E.ON România a fost prinsă într-un vârtej de percepții și suspiciuni amplificate de declarații politice și informații „scurse”, care au umbrit complet realitatea economică. Miturile au circulat liber, în timp ce faptele au fost împinse în plan secundar sau chiar terțiar.

Din nefericire, isteria persistă. Și asta pentru că panica se vinde mai bine decât faptele.

Totuși, realitatea transmite cu totul și cu totul altceva. MVM nu pare a fi nici „Cal Troian al Rusiei”, nici amenințare directă sau indirectă la adresa securității României, așa cum OMV Petrom nu este „Calul Troian” al Austriei, PPC al Greciei, sau Engie al Franței.

Din păcate, politica internă este amestecată, de multe ori, cu deciziile economice strategice, iar acum, în ultimă instanță, rămâne o întrebare esențială.