În liniștea vieții de la țară, văduva Larina își crește fiicele, Tatiana și Olga, două firi opuse: una visătoare, hrănită de poezie și idealuri romantice, cealaltă veselă, dornică de viață și petreceri. Sosirea poetului Lenski, logodnicul Olgăi, și a prietenului său, aristocratul Evgheni Oneghin, declanșează un lanț de evenimente ireversibile. Nonșalanța și siguranța de sine ale lui Oneghin aprind în Tatiana o iubire absolută, exprimată într-o scrisoare devenită simbol al sincerității totale.
Refuzul rece al lui Oneghin spulberă visul Tatianei, dar drama nu se oprește aici. La aniversarea ei, orgoliul și plictisul duc la o provocare fatală: duelul dintre Lenski și Oneghin. Într-un moment de tragică ireversibilitate, Lenski este ucis, iar Oneghin este condamnat la regret. Acum înțelegi cât de scump se plătește lipsa empatiei.
Anii trec. Tatiana, maturizată prin suferință, devine soția cneazului Gremin, un om care îi oferă respect și liniște. Reîntâlnirea cu Oneghin aprinde flacăra trecutului, dar alegerea Tatianei este una a demnității. Dragostea adevărată, neauzită la timp, devine o povară.
Ultima șansă a lui Oneghin se risipește, iar publicul rămâne cu ecoul unei întrebări dureroase: ce facem când înțelegem prea târziu?
Miercuri, 11 februarie, de la ora 18:30, la Opera Națională București, ”Evgheni Oneghin” este oglinda fiecărei iubiri ratate, o seară în care emoția, regretul și adevărul inimii se întâlnesc fără milă. ”Evgheni Oneghin” se trăiește intens, ca o lecție dureroasă despre iubirea pe care o recunoaștem abia atunci când este prea târziu.