Ciprian Demeter

Marcând o zi în care timpul, cu generozitatea sa enigmatică, ne readuce aminte de geneza unor spirite luminoase, astăzi, 5 februarie, omagiem nașterea lui Nicolae Bagdasar, gânditorul exemplar care a ales calea rațiunii și a lucidității într-un secol XX dominat de abisuri iraționale. Și care a transformat fiecare adversitate personală și istorică într-un act de profundă fidelitate față de adevăr, un reper călăuzitor pentru posteritate.

Opera Națională București devine, sâmbătă, 7 februarie, de la ora 18.30, scena unuia dintre cele mai tulburătoare spectacole din repertoriul liric, ”Don Giovanni,” operă în două acte de Wolfgang Amadeus Mozart, inspirată de mitul lui Don Juan.

Există artiști care interpretează roluri și există artiști care devin, cu fiecare apariție, o parte din sufletul publicului. Ștefan Iordache a aparținut celei de a doua categorii, o specie rară de ”actor-rege” care nu a stăpânit scena românească prin decret, ci prin forța devastatoare a talentului său.

Opera Națională București invită publicul, joi, 5 februarie, de la ora 18:30, la una dintre cele mai impresionante experiențe lirice ale repertoriului universal: ”Turandot” de Giacomo Puccini, o operă monumentală, copleșitoare prin muzică și spectacol, care promite emoție pură și momente de intensitate rar întâlnită.

Opera Națională București devine tărâmul visului, al iubirii și al eroismului romantic, odată cu baletul ”Don Quijote” de Ludwig Minkus, un spectacol de mare impact vizual și emoțional, care va fi pus în scenă miercuri, 4 februarie, de la ora 18:30.

Astăzi, 31 ianuarie, calendarul culturii românești se oprește preț de o clipă în loc pentru a marca o aniversare a dorului și a recunoștinței, ziua în care maestrul Marin Moraru, acel înger hâtru al scenei, care ne-a învățat să râdem cu lacrimi și să plângem cu zâmbetul pe buze, ar fi împlinit venerabila vârstă de 89 de ani dacă timpul nu ar fi fost atât de grăbit să-l cheme la o ultimă reverență în fața eternității.

După abdicarea Regelui Carol al II-lea pe 6 septembrie 1940, România a fost proclamată ”Stat Național-Legionar”. Această transformare a coincis cu o perioadă tumultoasă în istoria națională, în care puterea era împărțită între Ion Antonescu, conducătorul statului, și Mișcarea Legionară, condusă de Horia Sima. Legionarii au obținut controlul asupra unor ministere esențiale, poliției și economiei, exercitându-și influența prin ”comisarii de românizare”.

Astăzi, ne adunăm în spiritul unității și al recunoștinței, aniversând nașterea lui Vasile Lucaciu, un adevărat erou al națiunii române, ale cărui fapte, sacrificii și idealuri ne inspiră și ne îmbărbătează, amintindu-ne că lupta pentru dreptate, libertate și demnitate este un legământ sacru, iar valorile pe care le-a promovat continuă să strălucească în inimile noastre, ghidându-ne spre un viitor mai bun și mai unit.

Există spectacole despre care se vorbește și spectacole care sunt așteaptate cu respirația tăiată. ”Fantoma de la Operă” face parte din a doua categorie.

Există zile în calendar care nu sunt marcate doar de cifre, ci de vibrația profundă a sufletului unui popor, zile în care timpul pare să se oprească pentru o clipă, iar trecutul, prezentul și viitorul se împletesc într-un singur nod sacru.

Astăzi, la aniversarea nașterii sale, pe 12 ianuarie, ne aplecăm cu reverență și cu o inimă plină de emoție asupra memoriei lui Christian Tell.

În aceste zile, la 153 de ani de la nașterea lui Iuliu Maniu, timpul pare să se oprească pentru o clipă din goana sa grăbită, invitându-ne la un exercițiu rar de memorie și conștiință. Pe 8 ianuarie, nu am celebrat doar ziua în care a venit pe lume un om, ci readucem în prezent destinul unei figuri care a întruchipat demnitatea, rigoarea morală și sacrificiul în slujba ideii de națiune — un om pentru care România nu a fost niciodată un simplu proiect politic, ci o datorie asumată până la capăt, cu prețul libertății și al vieții.

Actorul și regizorul Răzvan Oprea vorbește, într-un interviu sincer și profund, despre teatrul ca spațiu al adevărului și al transformării, despre sacrificiile pe care le presupune drumul artistic și despre responsabilitatea socială a creatorului. Dincolo de talent, spune el, teatrul înseamnă curaj, asumare și o iubire necondiționată pentru meserie, într-o societate care are nevoie mai mult ca oricând de artă vie și liberă.