Pentru decenii, colectarea și analiza datelor au fost un privilegiu exclusiv al statelor. Agențiile guvernamentale gestionau interceptările și imaginile satelitare într-un sistem strict clasificat. Astăzi, acest monopol este subminat de apariția unui ecosistem privat de „intelligence as a service” (informații ca serviciu). Datorită rețelelor sociale, imaginilor satelitare comerciale și analizei de date la scară largă, companiile private colectează acum volume imense de informații, pe care le pot vinde instituțiilor publice, arată The Conversation.
Tehnologiile create inițial pentru armată – drone, senzori acustici, recunoaștere facială – au migrat în sectorul civil. Camerele de supraveghere conectate la internet, soneriile inteligente și dispozitivele IoT (internet of Things) formează o rețea vastă de senzori privați.
Deși nu au fost concepute ca instrumente de spionaj, valoarea lor este evidentă. În cazuri recente de răpiri sau infracțiuni, imaginile de la camerele de acasă au fost esențiale pentru reconstituirea traseelor suspecților.
Astfel, colectarea informațiilor devine pasivă, permanentă și, în principal, deținută de companii private.
Programul „Search Party” al Ring ar fi permis scanarea imaginilor din cartiere pentru a identifica animale de companie dispărute. Controversa a apărut când compania a explorat un parteneriat cu Flock Safety, un operator de sisteme automate de recunoaștere a numerelor de înmatriculare folosite de poliție.
Posibila legătură între camerele de acasă și rețelele de urmărire auto a ridicat temeri privind apariția unei infrastructuri comerciale de supraveghere integrate. Criticii au susținut că recuperarea animalelor era doar un pretext pentru normalizarea monitorizării în masă. Ca urmare a reacțiilor publice, Ring a anulat parteneriatul.
Guvernele cumpără tot mai des date comerciale: recunoaștere facială, analiză comportamentală sau date financiare. Această externalizare ridică întrebări serioase privind legalitatea și protecția drepturilor civile.
Furnizorii privați funcționează adesea sub reguli mai permisive decât agențiile de stat. În unele cazuri, datele generate de consumatori pot fi utilizate fără mandat judiciar, complicând cadrul legal al vieții private.
Integrarea inteligenței artificiale cu infrastructurile comerciale de supraveghere pare inevitabilă. Camerele din case, mașini și spații publice pot alimenta sisteme capabile să monitorizeze permanent comportamentele.
Întrebarea nu este dacă „informațiile ca serviciu” se vor extinde – ele deja o fac. Problema reală este ce se întâmplă cu suveranitatea statelor, controlul democratic și dreptul la viață privată atunci când puterea de a colecta și analiza informații nu mai aparține doar statului, ci și companiilor dispuse să o comercializeze.