Potrivit Reuters, Brent a ajuns joi la 99,03 dolari pe baril, în timp ce țițeiul american WTI a urcat la 93,80 dolari, după noi informații privind atacuri asupra navelor din Strâmtoarea Hormuz și din apele irakiene. Mișcarea vine după o volatilitate accentuată la începutul săptămânii, când piețele au oscilat între speranțele unei dezescaladări și teama că blocajele asupra transportului maritim se vor adânci.
Escaladarea a avut loc în ciuda deciziei IEA de a elibera 400 de milioane de barili din stocurile strategice, un volum fără precedent. Statele Unite vor contribui cu 172 de milioane de barili, iar Japonia a anunțat că va începe rapid propriile livrări din rezerve. Totuși, analiștii avertizează că acest volum acoperă doar circa 20 de zile din pierderile de aprovizionare asociate perturbărilor din Hormuz și că petrolul va ajunge pe piață doar treptat, în săptămânile și lunile următoare.
Iranul a transmis că piața trebuie să se pregătească pentru un petrol la 200 de dolari pe baril, după atacurile asupra unor petroliere și asupra altor nave din apropierea Strâmtorii Hormuz. Coridorul maritim de pe coasta iraniană este crucial pentru comerțul mondial cu energie, fiind ruta prin care trece aproximativ o cincime din petrolul global. Până acum, nu există semne clare că navele pot traversa din nou în siguranță zona.
Pe piețele financiare, reacția a fost imediată. Bursa japoneză a coborât, iar indicele Nikkei a pierdut 1,6%, în timp ce investitorii au redus expunerea pe active riscante din cauza temerilor legate de inflație și de costurile mai mari ale energiei. Contractele futures de pe Wall Street și din Europa au indicat, la rândul lor, o deschidere mai slabă, iar randamentele obligațiunilor au crescut, pe fondul așteptărilor că băncile centrale ar putea avea mai puțin spațiu pentru reduceri de dobândă.
Contextul geopolitic rămâne confuz. Miercuri, Donald Trump declara că în Iran „nu a mai rămas aproape nimic” de lovit și că războiul s-ar putea încheia curând. La doar câteva ore distanță, tot el a spus că Statele Unite trebuie să „termine treaba”, în timp ce Teheranul a continuat să semnaleze că este pregătit să provoace un șoc economic global prin destabilizarea rutelor energetice.
Eliberarea rezervelor strategice poate tempera temporar presiunea, dar nu rezolvă problema de fond. Atât timp cât Strâmtoarea Hormuz rămâne nesigură, iar conflictul nu dă semne reale de încheiere, petrolul va continua să includă o primă de risc ridicată, iar bursele asiatice și globale vor rămâne vulnerabile la noi episoade de volatilitate