CJUE confirmă rolul activ al instanțelor naționale în combaterea cauzelor pe rol

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

UPDATE: Precizările Instanței Supreme în contextul deciziei Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza Lin II

„Misiunea instanței supreme este aceea de a asigura aplicarea loială, coerentă
și previzibilă a dreptului, în deplinul respect al ordinii juridice europene, respectiv
a dreptului Uniunii Europene, a Convenției Europene a Drepturilor Omului și a
Constituției României. Fidelitatea Înaltei Curți de Casație și Justiție nu aparține
unei anumite soluții jurisprudențiale și nici unui rezultat punctual al unei cauze, ci
valorilor fundamentale ale statului de drept.

De aceea, Înalta Curte a aplicat întotdeauna cu bună-credință dreptul
european în ansamblul său, valorificând în mod armonizat atât dreptul Uniunii
Europene și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, cât și standardele
Convenției Europene a Drepturilor Omului și jurisprudența Curții Europene a
Drepturilor Omului.

Înalta Curte răspunde după decizia CJUE: „Aplicăm cu bună-credință dreptul european”

Nicușor Dan pierde la CCR chiar pe o temă preferată: ocrotirea mediului înconjurător. Unde a greșit președintele României

Instanța supremă a aplicat dreptul Uniunii în conformitate cu mecanismul de protecție

Abordarea adoptată de Înalta Curte în materia prescripției răspunderii penale
nu a reprezentat o opțiune între dreptul Uniunii Europene și Convenția Europeană
a Drepturilor Omului. Dimpotrivă, instanța supremă a aplicat dreptul Uniunii în
conformitate cu mecanismul de protecție prevăzut de articolul 52 alineatul (3) din
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, potrivit căruia drepturile
consacrate de Cartă care corespund unor drepturi garantate de Convenție trebuie
interpretate și aplicate la un nivel de protecție cel puțin echivalent cu cel asigurat
de Convenție. Numai în măsura în care dreptul Uniunii consacră un standard de
protecție superior, acesta prevalează.

Urmând aceste coordonate, Înalta Curte a interpretat articolul 49 din Cartă
privind principiul legalității incriminării și pedepsei în lumina articolului 7 din
Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a jurisprudenței Curții Europene a
Drepturilor Omului, tocmai pentru că acesta reprezintă standardul minim de
protecție impus de însuși dreptul Uniunii. Prin urmare, valorificarea jurisprudenței
Curții de la Strasbourg nu a constituit o abatere de la dreptul Uniunii, ci aplicarea
acestuia potrivit regulilor de interpretare prevăzute chiar de Carta drepturilor
fundamentale.

Interpretarea dreptului Uniunii în materia legalității penale nu poate ignora standardul convențional de protecție

Acest raționament juridic şi-a găsit o confirmare explicită în
concluziile Avocatului General al Curții de Justiție a Uniunii Europene, în sensul
că interpretarea dreptului Uniunii în materia legalității penale nu poate ignora
standardul convențional de protecție impus de articolul 52 alineatul (3) din Cartă.

Instanţa Supremă şi-a fundamentat opinia pe premisa că dreptul european
constituie un sistem coerent de protecție a drepturilor fundamentale, în care
dialogul dintre Curtea de Justiție a Uniunii Europene și Curtea Europeană a
Drepturilor Omului trebuie valorificat în mod complementar, și nu privit ca o
alternativă între două standarde concurente.

Într-o Europă a dreptului, loialitatea unei instanțe supreme nu se măsoară
prin fidelitatea față de o anumită soluție, ci prin consecvența cu care aplică
principiile comune care fundamentează ordinea juridică europeană. Aceste
principii presupun respectul pentru jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii
Europene, pentru standardele Convenției Europene a Drepturilor Omului și pentru
valorile constituționale naționale, interpretate într-un dialog judiciar permanent și
în spiritul protecției efective a drepturilor fundamentale.

Înalta Curte își va exercita această misiune cu aceeași responsabilitate și
echilibru, având ca unic reper aplicarea corectă a dreptului și protejarea drepturilor
fundamentale”.

Știrea inițială:

Decizia, pronunțată în cauza cunoscută sub denumirea „Lin II”, răspunde unei solicitări formulate de Înalta Curte de Casație și Justiție și vizează efectele deciziilor Curții Constituționale a României referitoare la prescripția răspunderii penale, subiect care a generat dezbateri juridice și instituționale în ultimii ani.

CJUE a arătat că instanțele naționale trebuie să evalueze, de la caz la caz, dacă aplicarea normelor interne privind prescripția poate conduce la situații incompatibile cu obligațiile care decurg din dreptul Uniunii Europene, în special în cauzele privind protejarea intereselor financiare ale Uniunii și combaterea unor forme grave de criminalitate. Curtea a subliniat că această analiză aparține instanțelor naționale, în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze.

Hotărârea nu se pronunță asupra validității deciziilor Curții Constituționale și nu modifică în mod direct dreptul intern al statelor membre. Ea stabilește cadrul de analiză pe care instanțele naționale îl pot utiliza atunci când apreciază relația dintre normele constituționale interne și obligațiile rezultate din apartenența la Uniunea Europeană.

România, parte a unei dezbateri juridice europene

Probleme similare au fost analizate și în alte state membre. Un exemplu frecvent invocat este reprezentat de cauzele „Taricco” din Italia, în care au fost examinate raporturile dintre exigențele dreptului Uniunii Europene și principiile constituționale naționale în materia prescripției.

Prin hotărârea din cauza „Lin II”, CJUE adaugă noi clarificări unei dezbateri juridice existente la nivel european privind limitele și modalitățile de aplicare a principiului supremației dreptului Uniunii Europene, precum și rolul instanțelor naționale în interpretarea și aplicarea acestuia.