Înaintea invaziei Ucrainei, numeroși analiști considerau că Vladimir Putin nu va declanșa un război care părea irațional din punct de vedere strategic. Rusia a atacat însă, iar conflictul care trebuia să aducă o victorie rapidă s-a transformat într-un război de uzură, potrivit unei analize New York Times.
În ultimele luni, acțiunile atribuite Moscovei în Europa au trecut de la atacuri cibernetice și campanii de dezinformare la incidente care implică drone, infrastructură sensibilă și obiective legate de sprijinul militar acordat Ucrainei.
Un atac cu dronă a lovit luna trecută un tren de pasageri în apropierea frontierei Ucrainei cu Polonia, la scurt timp după plecarea unui tren în care se aflau fostul premier britanic Boris Johnson și alți oficiali europeni.
Guvernul german a atribuit Rusiei și o dronă cu explozibili descoperită în apropierea unui avion cargo ucrainean pe aeroportul Leipzig/Halle.
Strategia atacurilor hibride permite Rusiei să testeze limitele Europei fără a provoca automat un răspuns militar. Operațiunile pot fi negate, iar amploarea lor este menținută, cel puțin teoretic, sub nivelul care ar declanșa o confruntare deschisă.
Riscul este însă ca o escaladare aparent minoră sau o simplă eroare de calcul să provoace victime și să ducă situația într-o zonă mult mai periculoasă.
Potrivit analizei, Kremlinul încearcă să încheie războiul din Ucraina în propriile condiții, iar sprijinul financiar și militar oferit Kievului de statele europene reprezintă unul dintre principalele obstacole.
Putin și-a intensificat avertismentele și acțiunile menite să determine capitalele europene să reducă ajutorul pentru Ucraina.
Un scenariu analizat de Institute for the Study of War pornește de la ideea că Putin consideră confruntarea cu NATO una existențială și mult mai amplă decât războiul din Ucraina.
În acest calcul, Rusia ar putea decide să acționeze înainte ca procesul de reînarmare al Europei să fie finalizat. Nu ar fi nevoie de un război total: Moscova ar putea încerca o operațiune limitată împotriva unuia dintre statele baltice. Estonia este menționată printre posibilele ținte.
Putin ar putea calcula că un atac limitat ar provoca șoc și neînțelegeri în interiorul Alianței, statele membre ezitând să activeze Articolul 5.
Într-un asemenea scenariu, Rusia ar urmări izolarea Ucrainei, slăbirea NATO și reducerea voinței politice europene de a continua sprijinul pentru Kiev.
Riscurile pentru Rusia ar fi însă enorme. Moscova dispune de puține forțe suplimentare, iar serviciile occidentale de informații ar putea detecta pregătirile, așa cum s-a întâmplat înaintea invaziei din 2022.
Chiar dacă unele state NATO ar ezita, țările direct amenințate ar putea începe apărarea fără să aștepte un răspuns colectiv. O operațiune concepută ca fiind controlabilă ar putea astfel escalada rapid.
În 2022, Putin a pornit războiul convins că Ucraina va fi învinsă rapid și că NATO va rămâne paralizată. Un atac împotriva unei alte țări europene ar avea însă o motivație diferită: nu excesul de încredere, ci încercarea de a evita un rezultat umilitor în Ucraina.
Statele europene ar trebui, în opinia autorului, să vorbească deschis despre amenințarea rusă, să își îmbunătățească apărarea împotriva atacurilor hibride și să accelereze planurile de reînarmare.
În același timp, sprijinul pentru Ucraina ar trebui consolidat, tocmai pentru a transmite Moscovei că presiunile și amenințările nu vor determina Europa să își schimbe politica.