Deputatul PSD Mihai Fifor scrie duminică, într-o postare pe Facebook, că Europa are una dintre cele mai mari piețe ale lumii, o economie comparabilă ca dimensiune cu cea a Chinei, capacități industriale și tehnologice considerabile, instituții solide și o influență culturală care depășește cu mult frontierele sale.
Cu toate acestea, spune fostul ministru al Apărării, „în marile confruntări geopolitice ale prezentului, Europa pare adesea confuză, lentă în decizii, aparent condamnată la rolul de spectator”.
Mihai Fifor arată că Europa a confundat, prea mult timp, capacitatea de a reglementa lumea cu puterea de a o influența.
„Războiul din Ucraina a expus brutal tocmai limitele acestui model. Uniunea Europeană a demonstrat o capacitate remarcabilă de mobilizare economică, financiară și diplomatică. A susținut Ucraina, a impus sancțiuni Rusiei și a început să își reconsidere investițiile în apărare. Dar marile decizii privind securitatea continentului continuă să depindă, într-o măsură decisivă, de Washington. Nu pentru că europenii ar fi incapabili să își asume responsabilitatea, ci pentru că au amânat decenii la rând construirea mecanismelor necesare”, susține parlamentarul.
Potrivit acestuia, statele europene cheltuiesc împreună sute de miliarde de euro anual pentru securitate, dispun de industrii militare performante și dezvoltă unele dintre cele mai avansate tehnologii ale lumii, dar „depind încă de Statele Unite pentru capacități esențiale de informații, supraveghere, transport strategic și comandă militară”.
El spune că statele finanțează adesea sisteme diferite, programe industriale concurente și capacități insuficient coordonate, iar rezultatul este „un continent care investește enorm în apărare, dar nu obține întotdeauna o putere militară proporțională cu resursele mobilizate”.
Fifor identifică o contradicție similară și în mecanismele politice ale Uniunii Europene.
„Uniunea Europeană poate influența regulile comerțului mondial, poate impune standarde tehnologice și poate negocia de pe poziții de forță în relațiile economice internaționale. Dar, atunci când trebuie să ia decizii majore de politică externă și securitate, interesele naționale divergente și cerința unanimității în numeroase dosare pot transforma procesul decizional într-un exercițiu de compromis permanent”, scrie Fifor.
El transmite că o asemenea diferență se vede cel mai limpede pe Flancul Estic al Alianței.
„Pentru Polonia, Statele Baltice și România, amenințarea rusă nu este o construcție teoretică. Este o realitate geografică și militară. Incidentele recente din Polonia, atacurile din proximitatea gurilor Dunării și presiunea asupra securității Mării Negre arată cât de fragilă a devenit distincția dintre războiul purtat în Ucraina și riscurile directe pentru teritoriul aliat”, afirmă parlamentarul.
„Reuniunea de mâine a Consiliului Nord-Atlantic, în contextul incidentului din Polonia, va readuce în prim-plan capacitatea Alianței de a răspunde acestor provocări. Dar va evidenția, indirect, și o problemă europeană mai veche: distanța dintre responsabilitatea pe care Europa ar trebui să și-o asume pentru propria securitate și instrumentele de care dispune efectiv. Nu este nicicum un argument împotriva parteneriatului transatlantic. Dimpotrivă. O Europă capabilă să își asigure o parte mai mare din propria apărare ar consolida NATO și ar face relația cu Statele Unite mai echilibrată”, a mai scris Mihai Fifor pe Facebook.
El susține că această transformare se produce într-un moment în care Washingtonul își reorientează atenția strategică spre competiția cu China, iar Rusia încearcă să transforme agresiunea împotriva Ucrainei într-un instrument de renegociere a securității europene.
„Timpul în care europenii își puteau permite să amâne deciziile dificile se reduce rapid. Și tocmai acum, când continentul are cea mai mare nevoie de coeziune, politica europeană se fragmentează. Ascensiunea naționalismului populist, tentația izolaționismului și competiția dintre interesele naționale amenință să slăbească mecanismele acțiunii comune”, adaugă social-democratul.
Deputatul afirmă că, pentru România, perspectiva este cu atât mai îngrijorătoare.
„Istoria ne-a arătat ce înseamnă să fii situat la intersecția intereselor marilor puteri fără să ai capacitatea de a influența deciziile acestora. Iar poziția noastră la Marea Neagră, esențială pentru securitatea euroatlantică, nu ne protejează automat de riscul marginalizării politice”, susține Mihai Fifor.
El adaugă că statele europene vor resimți diferit consecințele unei eventuale slăbiri a capacității de acțiune a continentului.
„Pentru unele, acestea se vor măsura în pierderi economice, influență diplomatică sau oportunități ratate. Pentru cele aflate la frontiera estică, miza poate deveni însăși securitatea teritoriului național”.
Mihai Fifor susține că vulnerabilitățile Flancului Estic nu sunt probleme regionale, ci ale întregii construcții europene.