GOOGLE marchează 200 de ani de la naşterea lui SOREN KIERKEGAARD

Noul logo Google este realizat în culorile roşu, albastru, maro şi verde şi înfăţişează şase bărbaţi care scriu cu pene colorate literele ce formează numele motorului de căutare.

Søren Kierkegaard este considerat fondatorul existenţialismului, de-a lungul vieţii sale acesta criticând vehement atât hegelianismul din timpul său, cât şi ceea ce a considerat ca fiind formalităţi nule ale Bisericii Naţionale Daneze. O mare parte din opera sa filozofică se concentrează asupra problemelor legate de modul de viaţă al oamenilor, accentul căzând pe prioritatea realităţii umane concrete, în detrimentul gândirii abstracte, subliniind, în acelaşi timp, importanţa alegerii şi a devotamentului individual.

Kierkegaard i-a influenţat, printre alţii, pe românii Mircea Eliade, Emil Cioran, Nicolae Steinhardt, Jeni Acterian şi Max Blecher.

Opera sa teologică se axează pe etica creştină şi instituţia Bisericii, iar opera sa în domeniul psihologiei explorează emoţiile şi sentimentele indivizilor atunci când se confruntă cu alegerile pe care le fac în viaţă.

Inspirat de dialogurile lui Socrate şi ca parte a metodei sale filosofice, Kierkegaard a scris primele opere recurgând la diverse personaje pseudonime fiecare prezentându-şi punctele de vedere specifice şi interacţionând sub forma unui dialog complex pentru a-l lăsa cititorului sarcina de a-i descoperi semnificaţia operei. Potrivit filosofului, "această sarcină trebuie să fie astfel încât ea să fie dificilă, deoarece numai ceea ce e dificil inspiră inimile nobile".

Ulterior, specialiştii l-au interpretat pe Kierkegaard în mod diferit, printre care, drept un existenţialist, neo-ortodoxist, postmodernist, umanist şi individualist. Traversând graniţele filosofiei, ale teologiei, psihologiei şi literaturii, el este o figură influentă în gândirea contemporană.

Søren Kierkegaard s-a năcut la 5 mai 1813, în Copenhaga, ca al şaptelea fiu al lui Michael Pedersen Kierkegaard şi al Anei Sorensdatter Lund. Copilăria sa stă sub semnul pietismului auster şi melancoliei tatălui. Tatăl său, un om profund religios şi obsedat de sentimentul păcatului, a influenţat dezvoltarea tânărului Søren în direcţia unei melancolii religioase şi a unei imaginaţii fastidioase.

De altfel, gândirea şi stilul de viaţă a lui Kierkegaard au reflectat drama vieţii filosofului, chinuit de paradoxul sfâşierii între un Dumnezeu neînţeles, căruia i se supune, şi disperarea individului părăsit într-o lume în care trebuie să existe, dar care i se refuză.

El a studiat teologia între anii 1830 şi 1840 la Universitatea din Copenhaga, susţinându-şi disertaţia în iulie 1840 cu o teză despre ironia socratică. În acelaşi an, s-a logodit cu tânăra Regine Olsen, in vârstă de numai 18 ani, iar în octombrie 1841, din motive neclare, el a rupt logodna.

A renunţat la intenţia de a se face pastor evanghelic, dedicându-se cu precădere filosofiei, şi a plecat la Berlin, pentru a audia cursurile lui Schelling. Reîntors la Copenhaga, a început să publice articole, pamflete, aforisme şi parabole cu caracter filosofic şi religios, criticând suficienţa clerului protestant danez.

A debutat editorial încă din 1838 cu lucrarea "Af en endnu levendes Papirer / Din hârtiile cuiva încă în viaţă", o analiză critică necruţătoare a romanului "Kun en Spillemand /Un biet scripcar" al lui Hans Christian Andersen.

Începând cu anul 1843, gânditorul danez şi-a intensificat activitatea prin publicarea unor lucrări al căror subiect variază între filozofie, psihologie, religie şi chiar predici creştine. Cele aproape 40 de titluri apărute antum, semnate cu pseudonim ori cu propriul nume, tematizează primatul individului concret, istoric şi contingent asupra oricărei realităţi depersonalizante şi imposibilitatea înglobarii fenomenului vital în categorii abstracte şi exhaustiv explicative. De asemenea, a publicat şi o serie de texte, de pamflete extrem de acide, in care atacă deschis şi demască păgânismul şi ipocrizia mediului ecleziastic al contemporanilor săi.

În 1855 a editat revista "Øieblikket" ("Clipa"), dar la inceputul lunii octombrie 1855 a suferit o apoplexie cerebrală. Kierkegaard a murit la 11 noiembrie 1855 într-un spital din Copenhaga.

Opera sa a exercitat o influenţă considerabilă, mai ales dupa primul război mondial, fiind o sursă de inspiraţie pentru teologia dialectică, existenţialismul filozofic şi creştin şi chiar asupra psihologiei moderne.

După 1947, romanele lui Nicolae Breban "Don Juan" şi ""Pândă şi seducţie" au repus în circulaţie multe dintre ideile din "Jurnalul seducătorului", emise de Kierkegaard. Operele lui Kierkegaard au început să fie traduse în limba română începând cu anii 90.