15 septembrie 2008: Începe Marea Criză Financiară care duce la austeritate, îndatoriri, falimente în masă şi căderea guvernelor

Cum a izbucnit criza? 

Încă din 2007, SUA traversau o perioadă de recesiune economică. Pe 15 septembrie 2008, Lehman Brothers a depus cererea de faliment, fiind cea mai mare astfel de cerere din istoria SUA, cu active de peste 600 de miliarde de dolari.   

Falimentul băncii a declanşat o panică financiară globală, deoarece multe alte instituţii financiare erau legate de Lehman Brothers prin titluri de valoare garantate cu ipoteci sau prin contracte derivate.  Piaţa interbancară s-a blocat, băncile şi-au pierdut încrederea una în alta şi au restricţionat creditarea către firme şi consumatori.  

Criza financiară a dus la o recesiune economică profundă şi prelungită, numită Marea Recesiune, care a durat din decembrie 2007 până în iunie 2009 în SUA şi până în 2010 sau 2011 în multe alte ţări. 

Recesiunea a avut consecinţe grave asupra pieţei muncii, nivelului de trai, comerţului internaţional, stabilităţii politice şi sociale. 

Guvernele au intervenit cu măsuri de salvare a băncilor şi de stimulare fiscală şi monetară pentru a preveni o prăbuşire totală a sistemului financiar şi pentru a relansa economia. 

Criza financiară a determinat şi o reformă a reglementărilor şi supravegherii sectorului financiar, precum legea Dodd-Frank adoptată în SUA în 2010. 

Criza a dus la căderea guvernelor din Europa şi a regimurilor dictatoriale din lumea islamică 

Marea criză financiară dintre anii 2008 şi 2012 a avut consecinţe politice şi sociale grave în multe ţări, mai ales în Europa. Potrivit unui studiu realizat de Universitatea din Oxford, cel puţin 17 guverne au căzut sau au fost schimbate în urma crizei, printre care cele din Islanda, Letonia, Ungaria, Belgia, Grecia, Italia, Portugalia, Spania, Olanda, Slovenia, Franţa, România, Bulgaria, Finlanda, Cehia şi Slovacia.  

În România, preşedintele Traian Băsescu şi guvernul condus de premierul liberal Emil Boc au  tăiat salariile cu 25%, au  majorat TVA şi au îngheţat pensiile. Ca urmare, mii de bugetari şi pensionari au ieşit în stradă la proteste între anii 2010 şi 2012, culminând cu violenţe şi intervenţii ale jandarmeriei.

A urmat un şir de demisii din guvern, încheiat cu demisia lui Emil Boc din funcţia de premier şi numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu ca premierul unui guvern tehnocrat. N-a rezistat mult; guvernul MRU a fost demis printr-o moţiune de cenzură şi a fost succedat de guvernul de coaliţie social-liberală (USL, o alianţă compusă din Partidul Social Democrat, Partidul Naţional Liberal şi Partidul Conservator) condus de Victor Ponta. 

Deşi economia a crescut cu 5%, criza a lăsat un impact semnificativ asupra societăţii, iar corupţia şi birocraţia au perpetuat. După demisia guvernului Ponta din 2015 ca urmare a incendiului din clubul Colectiv, au mai urmat de atunci opt premieri. 

Cele mai afectate ţări de criză au fost cele care au avut probleme de datorie publică şi de competitivitate economică. În Europa, acestea au fost cunoscute sub numele de ţările PIIGS (Portugalia, Irlanda, Italia, Grecia şi Spania). Aceste ţări au fost nevoite să apeleze la ajutor financiar extern de la Uniunea Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, în schimbul unor măsuri de austeritate severe.  

Măsurile de austeritate au constat în reducerea cheltuielilor publice, creşterea taxelor şi impozitelor, reformarea sistemelor de pensii şi de sănătate şi privatizarea unor sectoare publice. Aceste măsuri au avut efecte negative asupra creşterii economice, ocupării forţei de muncă, nivelului de trai şi coeziunii sociale. 

Cele mai dure măsuri de austeritate au fost aplicate în Grecia, care a fost considerată epicentrul crizei din zona euro. Grecia a primit trei pachete de salvare financiară între 2010 şi 2015, în valoare totală de 289 miliarde de euro.

În schimb, a trebuit să implementeze reduceri bugetare de peste 100 miliarde de euro, să taie salariile şi pensiile cu până la 40%, să crească TVA-ul la 23%, să elimine subvenţiile pentru combustibili şi transporturi şi să vândă active publice.

Aceste măsuri au dus la o scădere a PIB-ului cu peste 25%, o rată a şomajului de peste 25%, o creştere a sărăciei şi a inegalităţii şi o explozie a protestelor sociale şi politice.  

Criza financiară din 2008 a avut un impact negativ asupra economiilor şi societăţilor din multe ţări, inclusiv din regiunea MENA (Orientul Mijlociu şi Africa de Nord). Criza a redus fluxurile de investiţii, comerţul, turismul şi remitenţele, a crescut preţurile alimentelor şi energiei, a scăzut veniturile şi ocuparea forţei de muncă şi a accentuat inegalităţile şi excluziunea socială.

Aceste efecte au contribuit la creşterea nemulţumirii şi frustrării populaţiilor din ţările arabe faţă de regimurile autoritare sau corupte care nu le asigurau servicii publice de calitate, oportunităţi economice şi participare politică.

Astfel, criza financiară a fost un factor care a alimentat revoltele populare cunoscute sub numele de „Primăvara arabă”, care au început în Tunisia în decembrie 2010 şi s-au extins în alte ţări din regiune, cum ar fi Egipt, Libia, Yemen, Siria, Bahrain etc 

Criza i-au adus pe Obama şi Biden la Casa Albă 

Criza financiară din 2008 a avut, de asemenea, un impact asupra alegerilor prezidenţiale din SUA din acelaşi an.

Criza a izbucnit în septembrie 2008, când mai multe bănci şi instituţii financiare importante din SUA au dat faliment sau au fost salvate de guvern. Criza a provocat o recesiune economică profundă în SUA, care s-a manifestat prin scăderea PIB-ului, creşterea şomajului, scăderea încrederii consumatorilor şi dificultatea accesului la credit.

Aceste efecte au afectat negativ imaginea administraţiei republicane conduse de George W. Bush, care era considerată responsabilă pentru gestionarea defectuoasă a crizei.

În acest context, candidatul democrat Barack Obama a avut un avantaj faţă de candidatul republican John McCain, deoarece a oferit o viziune nouă şi speranţă pentru redresarea economică şi socială a SUA. Obama a câştigat alegerile cu 52,9% din voturi faţă de 45,7% pentru McCain. 

Barack Obama a devenit primul preşedinte de culoare din istoria SUA, avându-l ca vicepreşedinte pe Joe Biden, senatorul ce va deveni preşedinte în 2021 după o altă criză financiară declanşată de pandemia de coronavirus din 2020 şi după politicile nepopulare ale preşedintelui republican Donald Trump.