Europa accelerează proiectele pe hidrogen verde, cu o țintă de 100 GW de instalații până în 2030. În se stadiu sunt planurile României

Pe hârtie, Europa are planuri pentru 100 GW de instalații până în 2030, însă doar câteva sunt efectiv în construcție, precum Olanda, Germania, Franța și Spania, care ridică huburi și conducte pentru hidrogen verde, în timp ce  România rămâne la stadiul de proiecte-pilot şi planuri declarative, arată specialiștii Asociației Energia Inteligentă, miercuri, printr-un comunicat de presă.

Guvernul României a adoptat, joia trecută, după mai bine de doi ani de aşteptare şi consultări, Strategia Naţională a Hidrogenului 2025-2030.

„Hidrogenul regenerabil este considerat un vector important în reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, cu rol critic în tranziția energetică către “emisii net zero”. Ca parte a procesului de decarbonizare, a dezvoltării unui sistem solid de surse regenerabile de energie, hidrogenul poate fi un înlocuitor al combustibililor fosili utilizați în prezent, contribuind la reducerea emisiilor în sectoare vitale pentru economia României precum cel industrial și transporturi, dar și în sectorul energetic și cel de încălzire”, potrivit documentului strategic.

La nivel național, hidrogenul este în prezent o materie primă folosită în special în rafinare, în producția de îngrășăminte și în industria chimică, fiind utilizat în majoritatea cazurilor la locul producției acestuia.

Țintele actuale ale României de decarbonizare sunt:

• Totalul emisiilor de gaze cu efect de seră în sectoarele economiei naționale vor fi reduse cu aproximativ 50% în 2030 față de 1990;
• Reducerea nivelului emisiilor gazelor cu efect de seră (GES) din sistemul de tranzacționare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în UE/Emissions Trading System (ETS) cu 43,9% în 2030 (față de 2005);
• Reducerea nivelului emisiilor GES din sectoarele non-ETS cu 2% (față de 2005);
• Ponderea globală a energiei din surse regenerabile (SRE) va reprezenta 30.7% din consumul final brut de energie la nivelul anului 2030;
• Reducerea consumului primar de energie cu 45,1% (până la 32,3 Mtep) în 2030, respectiv reducerea consumului final de energie cu 40,4% (până la 25,7% Mtep) în 2030 față de scenariul de referință PRIMES 2007.

Conform AEI, în România sunt trei exerciții pilot și „multe promisiuni”

România produce anual circa 200.000 de tone de hidrogen, aproape exclusiv „gri”. Ținta pentru 2030: 153.000 de tone de hidrogen verde. În realitate, avem doar trei proiecte pilot – mici, aproape experimentale, potrivit AEI.

„Aceste țări au investit în această direcție multe resurse  financiare, administrative, industriale, umane – timp de mulți ani. Astăzi, ele sunt furnizori de tehnologii și soluții integrate și au deja proiecte la scară mare. Din păcate, exceptând articole științifice, comunicări la conferințe de profil și câteva proiecte rarisime, noi nu prea ne regăsim pe o hartă europeană a hidrogenului. Orice decalaj se recuperează, dar acest lucru înseamnă efort”, a declarat Ioan Iordache, director executiv al Asociației pentru Energia Hidrogenului și Membru în Asociația Energia Inteligentă, întrebat dacă România mai are timp să recupereze decalajul față de țările din Vest.

Marile proiecte din vest

Spre deosebire de România, potrivit exemplelor AEI, Olanda își construiește rețeaua de conducte înainte de cerere.

În portul Rotterdam, primele conducte pentru hidrogen sunt deja montate, iar până în 2030, Olanda vrea să lege printr-o rețea de 1.200 de kilometri porturile și marile zone industriale. Strategia e riscantă, dar vizionară: dacă infrastructura există, investitorii vor veni.

În Groningen, proiectul HEAVENN arată cum poate funcționa „economia hidrogenului”: electrolizoare alimentate de vânt, hidrogen stocat și folosit de fabrici, autobuze și nave – un ecosistem deja funcțional.

Berlinul țintește 10 GW de electrolizoare până în 2030. Primele unități funcționează deja, dar tranziția e scumpă și plină de provocări. Trenurile pe hidrogen, lansate încă din 2018, s-au dovedit promițătoare, dar costisitoare și greu de întreținut. Totuși, experiența acumulată plasează Germania înaintea Europei Centrale și de Est, arată datele AEI.

Specialiștii AEI dau exemplu și proiectul de la Port-La Nouvelle, Franța, Hyd’Occ – un proiect de 20 MW care va produce 3.000 de tone de hidrogen verde anual.

În Spania, proiectul HyVal de la Valencia vizează 2 GW de electrolizoare, iar Andaluzia a atras deja peste 300 de milioane de euro pentru un hub similar. Ibericii mizează pe exporturi de hidrogen și combustibili curați pentru aviație și transport naval.

Și în nord, Danemarca investește într-un electrolizor de mari dimensiuni și construiește o conductă spre Germania, pentru a-și transforma porturile în huburi de hidrogen verde. Primele instalații sunt deja în funcțiune și livrează direct industriei. Norvegia folosește energia hidro ca să producă hidrogen curat pentru transport și industrie, inclusiv pentru feriboturile care fac legătura între insule.

Obiectivul european: 100 GW, doar 2% în lucru

Per ansamblu, UE vrea 10 milioane de tone de hidrogen verde pe an până în 2030. Pentru asta ar fi nevoie de 100 GW instalați. În realitate, doar 2% din proiectele anunțate sunt în construcție, potrivit raportului EY Hyvolution 2025, restul sunt pe hârtie.

Potrivit AEI, problema acestor proiecte rămâne costul: 5 euro/kg pentru hidrogenul verde, față de 1-2 euro/kg pentru cel „gri”. Pragul de competitivitate ar fi sub 3 euro/kg – dependent de cât de ieftină va fi energia regenerabilă.

„Discuția despre prețuri este sensibilă și riscă să fragmenteze economia hidrogenului și tehnologiile power-to-gas”, explică Ioan Iordache.

„Într-o economie, nu prețul e decisiv, ci mecanismele – tehnice, economice și legislative – care creează piața. Mai întâi, trebuie să înțelegem rolul hidrogenului în economia viitorului, să construim această piață, și o să vedeţi că se va găsi prețul corect”, a conchis președintele Asociației pentru Energia Hidrogenului.