Maşinile electrice şi evoluţia lor spectaculoasă - GALERIE FOTO, VIDEO

Istoria maşinilor electrice este una fascinantă, iar evoluţia acestui tip de automobile a fost una spectaculoasă, cu multe urcuşuri şi coborâşuri în preferinţele publicului. Dacă în anii 1900 aceste maşini dominau piaţa, în 1935 reprezentau deja o raritate, iar producţia lor la scară largă s-a făcut abia 90 de ani mai târziu.

7220 afişări
Imaginea articolului Maşinile electrice şi evoluţia lor spectaculoasă - GALERIE FOTO, VIDEO

Maşinie electrice şi evoluţia lor spectaculoasă (Imagine: businessinsider.com)

Chiar dacă maşinile electrice sunt acum la modă, iar cei care vor să protejeze mediul au la dispoziţie o paletă largă de opţiuni, n-a fost întodeauna aşa. Business Insider face o trecere în revistă a celor mai importante momente din istoria maşinilor electrice şi hibrid.

Marii constructori de automobile, inclusiv General Motors, Volkswagen, Daimler AG, nu neglijează acest sector, în prezent fiind alocate fonduri consistente pentru a dezvolta vehicule electrice ce pot satisface chiar şi cele mai rafinate gusturi. Tesla s-a axat în special pe dezvoltarea bateriilor care alimentează autoturismele electrice.

Primul automobil electric care a stârnit pasiuni a fost conceput la sfârşitul anilor 1800 şi începutul anilor 1900. În 1899 şi 1900, vehiculele electrice surclasau toate celelalte tipuri de maşini. În fapt, potrivit datelor statistice, 28% din cele 4.192 de maşini produse în Statele Unite erau electrice.
 
Maşinile electrice, ca Wood's Queen Victoria Electric Car, model produs în 1906, aveau chiar mai multe avantaje pentru proprietari decât suratele lor cu motor pe benzină sau abur. Mirosul, zgomotul sau vibraţiile erau greu de acceptat. De asemenea, modelul electric funcţiona mult mai uşor. Automobilele pe benzina erau pornite manual, iar şoferul se vedea nevoit să fie atent la schimbarea vitezelor în timpul mersului, ceea ce nu reprezenta o misiune tocmai uşoară pentru acele timpuri.
 
 
Chiar dacă modele pe abur nu necesitau schimbarea treptelor de viteză manuală, timpul de punere în funcţiune fiind destul de mare reprezenta un neajuns, iar opţiunile erau mult mai mici decât cele din gama maşinilor electrice. 
 
Producţia de automobile electrice a atins punctul culminant în 1912, iar până în 1920 producătorii acestora au reputat mai multe succese. Cu toate acestea, se poate spune că până în 1935 apetitul pentru maşinile electrice scăzuse în mod dramatic.
 
Modelul produs de Henry Ford a făcut ca autovehicule alimentate cu gaz să fie mult mai ieftine decât maşinile electrice. Pentru comparaţie, dacă în 1912 o maşină electrică se vindea pentru 1.750 de dolari, o maşină pe benzină marca Ford se putea cumpăra cu 650 de dolari.
 
 
În anii 1960 şi 1970, maşinile electrice au revenit în atenţia publicului. Îngrijorarea legată de poluare a fost parţial responsabilă pentru interesul privind dezvoltarea tehnologiei pentru automobile electrice. 
 
În 1970, Clean Air Act stabilea ca statele lumii să ia măsuri în privinţa calităţii aerului şi să se îndeplinească anumite standarde de poluare, precum şi termene clare de punere în aplicare. În plus, embargoul asupra petrolului OPEC din 1973 a făcut ca preţul benzinei să crească foarte mult. De aici şi până la căutarea alternativelor la alimentarea cu carburant, n-a mai fost decât un pas. 
 
 
De altfel, în 1976 Congresul american a autorizat Departamentulul pentru Energie să sprijine cercetarea şi dezvoltarea vehiculelor electrice şi hibride şi numeroase idei au fost puse în aplicare. 
 
Producătorii din întreaga lume au început să investească tot mai mult în dezvoltarea acestor modele. BMW şi-a prezentat primul automobil electric la Jocurile Olimpice de vară din 1972.
 
 
Cu toate că anii '70 au fost prolifici, multe tipuri de maşini electrice fiind lansate pe piaţă, aceste modele nu au fost însă şi cumpărate.
 
Limitările legate de viteză şi autonomie, pe lângă cele legate de confort, au făcut ca adoptarea lor la scară largă să nu se realizeze. În 1989, popularitatea maşinilor electrice fiind în cădere liberă.
 
 
Reglementările privind emisiile poluante au făcut însă ca în anii 1990 vehiculele electrice să fie din nou în prim-plan. În această perioadă, unul dintre cele mai populare modele a fost General Motors EV 1. Au fost produse 1.117 de maşini model EV1. Maşina a fost disponibilă doar pentru rezidenţii din California, Arizona şi Georgia. Nu se puteau cumpăra, ci doar închiria. EV1se putea lăuda cu o autonomie de aproximativ 160 de km. 
 
Chiar dacă reacţia consumatorilor a fost una pozitivă, nu a fost o afacere profitabilă pentru GM. La expirarea contractelor de leasing, compania a decis ca majoritatea vehiculelor să fie distruse, fiind păstrate doar 40 de exemplare care au fost donate muzeelor şi altor instituţii.  
 
 
Toyota Prius a fost un alt model care a crescut  interesul pentru maşinile cu consum redus de carburant. Primul model a fost produs în Japonia, în 1997. A devenit disponibil în întreaga lume în anul 2000. Prius a fost unul din primele vehicule hibrid produse în masă. Succesul a fost unul remarcabil, în primul an de la lansare compania vânzând 50.000 de astfel de maşini.
 
 
În următorii ani, modelele propuse de Nissan, General Motors şi Volkswagen au făcut ca numărul celor care aveau maşini electrice să fie de ordinul milioanelor, iar tendinţa este una de creştere. De altfel, în 2016  vor fi lansate pe piaţă nu mai puţin de şase modele noi de maşini electrice.
 
Mai mult, un nou tip de motor electric, după cel oferit de Tesla,  propus de Faraday Future, ar putea rula pe şoselele lumii până în 2020. Deşi compania nu a dat detalii despre gama exactă a vehiculelor sale, Nick Sampson - şeful deparamentului de dezvoltare - a precizat că  bateriile vor avea o autonomie mult mai mare decât cele marca Tesla. 
 
 
Acest lucru ar putea însemna că primele maşini Faraday Future vor putea parcurge peste 400 km fără a avea nevoie de alimentarea bateriei.

 

Dacă ţi-a plăcut articolul, urmăreşte MEDIAFAX.RO pe FACEBOOK »

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

  

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici