Parmezanul s-ar putea scumpi după vara extremă din Italia. Canicula lovește în „regele brânzeturilor”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Vara extremă din Italia ar putea ajunge și în prețul plătit de consumatori pentru Parmigiano Reggiano. Scăderea producției de lapte, care ajunge la 10% în medie și chiar la aproximativ 20% în unele ferme, se suprapune peste costuri tot mai mari cu energia necesară răcirii animalelor, irigațiile și producția furajelor. În timpul episoadelor de caniculă, consumul de electricitate al fermelor se poate dubla sau chiar tripla, iar regulile stricte DOP limitează posibilitatea producătorilor de a cumpăra hrană mai ieftină din alte regiuni. Toate aceste presiuni pot împinge în sus costurile de producție și, în cele din urmă, prețul celebrului parmezan italian, mai ales dacă valurile de căldură și seceta continuă.

În grajdurile din nordul Italiei, ventilatoarele și sistemele automate de pulverizare a apei funcționează aproape fără oprire. Vacile stau în apropierea instalațiilor de răcire și se deplasează cât mai puțin, în timp ce fermierii încearcă să limiteze efectele stresului termic.

Încă 10 zile de căldură extremă în Italia: 48 de grade la Napoli / Ar putea fi cea mai fierbinte vară din istoria Italiei

Valurile de căldură pun în pericol celebrul parmezan italian. Schimbările climatice afectează producția de lapte

Italia a traversat în august al patrulea val major de căldură din 2026. Acesta urma să dureze aproximativ 20 de zile, devenind cel mai lung episod canicular al anului, potrivit ANSA. În mai multe zone ale țării temperaturile au ajuns la aproximativ 40 de grade Celsius, iar la începutul lunii august toate cele 27 de mari orașe monitorizate de autorități au fost plasate simultan sub alertă roșie.

Vacile încep să sufere de căldură cu mult înainte ca temperaturile să ajungă la 40°C

Problema începe însă la temperaturi mult mai mici. Potrivit specialiștilor citați de POLITICO, vacile de lapte pot intra în stres termic în jurul valorii de 25°C, în funcție și de umiditate.

Animalele au relativ puține glande sudoripare, iar digestia generează la rândul ei căldură. Când temperatura crește, vacile mănâncă mai puțin, petrec mai mult timp în picioare pentru a beneficia de curenții de aer, se odihnesc și rumegă mai puțin, iar cantitatea de lapte produsă scade.

Reuters relata încă din iulie că temperaturile de peste 40°C din Emilia-Romagna provocau scăderi ale producției de lapte în unele ferme din lanțul Parmigiano Reggiano.

Impactul diferă însă puternic în funcție de fermă și de sistemele de răcire disponibile.

Federica Dall’Aglio, care crește aproximativ 400 de bovine în apropiere de Parma, a declarat pentru POLITICO că fiecare vacă produce în această perioadă cu cinci-șase kilograme mai puțin lapte pe zi. În cazul fermei sale, pierderea ajunge astfel la aproximativ 20%, în ciuda ventilatoarelor și instalațiilor care pulverizează apă asupra animalelor.

Facturile la electricitate se pot dubla sau chiar tripla

Protejarea animalelor de căldură vine cu un cost tot mai mare.

Luca Cotti, crescător de vaci aflat la a șasea generație și președinte regional al Coldiretti în Emilia-Romagna, spune că, în timpul episoadelor extreme, consumul de electricitate din ferme se poate dubla sau chiar tripla, deoarece ventilatoarele, pompele și instalațiile de răcire funcționează aproape permanent.

În urmă cu două decenii, principala preocupare era iarna și riscul ca instalațiile și apa din grajduri să înghețe. Acum, investițiile sunt orientate tot mai mult către supraviețuirea verilor.

„Din iunie nu s-a mai oprit”, a descris fermierul situația din această vară.

Căldura schimbă inclusiv programul de lucru. Unii agricultori ajung să taie și să strângă fânul la trei sau patru dimineața, înainte ca temperaturile ridicate să îl facă prea uscat și friabil.

Parmigiano Reggiano nu poate fi „mutat” într-o zonă mai rece

Situația este complicată de tocmai regulile care protejează autenticitatea și valoarea Parmigiano Reggiano.

Fiind produs cu Denumire de Origine Protejată (DOP), laptele și brânza sunt legate de o zonă geografică strict delimitată: provinciile Parma, Reggio Emilia și Modena, precum și anumite zone din Bologna și Mantova.

Regulamentul oficial prevede și că minimum 75% din materia uscată provenită din furaje trebuie să provină din zona de producție, iar cel puțin jumătate trebuie să fie produsă chiar pe terenurile fermei, dacă acestea se află în perimetrul autorizat.

Prin urmare, crescătorii nu pot muta pur și simplu vacile sau aprovizionarea cu hrană în regiuni mai răcoroase fără a risca pierderea condițiilor necesare pentru utilizarea denumirii Parmigiano Reggiano.

Seceta complică suplimentar situația: producția locală de furaje devine mai dificilă și mai costisitoare tocmai în momentul în care animalele trebuie hrănite conform regulilor stricte ale DOP.

O industrie de miliarde de euro

Miza economică este uriașă. Reuters estimează valoarea economică anuală a sectorului Parmigiano Reggiano la aproximativ 4,5 miliarde de euro.

Producția a continuat să crească înaintea actualei crize climatice. În 2025 au fost fabricate peste 4,19 milioane de roți de Parmigiano Reggiano, cu 2,7% mai multe decât în anul precedent, în aproape 300 de fabrici de brânzeturi.

Datele anterioare ale Consorțiului arată și cât de dependent a devenit sectorul de piața internațională. În 2024, vânzările au crescut cu 9,2%, iar exporturile cu 13,7%, reprezentând aproape jumătate din volumele comercializate. Valoarea vânzărilor către consumator a atins atunci nivelul record de 3,2 miliarde de euro.

Problemele nu se termină odată ce laptele ajunge la fabrica de brânzeturi. Parmigiano Reggiano trebuie maturat cel puțin 12 luni, conform caietului de sarcini, ceea ce înseamnă că milioane de roți trebuie păstrate în depozite în condiții atent controlate.

Reuters relata că unele dintre marile depozite din Emilia-Romagna au înregistrat în perioadele de căldură extremă un consum de electricitate cu aproximativ 30% mai mare, necesar pentru menținerea condițiilor de maturare.

Pentru fermieri, canicula nu mai este o excepție

Autoritățile regionale, Uniunea Europeană și Consorțiul Parmigiano Reggiano au pus la dispoziție programe de sprijin și fonduri pentru adaptarea fermelor. Crescătorii spun însă că necesarul de investiții crește mult mai repede, pe măsură ce verile cu temperaturi extreme devin tot mai lungi.

Problema depășește industria brânzeturilor. Aproximativ 60% din suprafața agricolă a Italiei era afectată în august de diferite grade de secetă, iar agricultura italiană înregistra pierderi de peste trei miliarde de euro din cauza secetei, incendiilor și fenomenelor meteorologice extreme.

Pentru producătorii de Parmigiano Reggiano, întrebarea nu mai este dacă va exista încă o vară foarte caldă, ci cât de mult va trebui investit pentru ca fermele și regulile unei tradiții vechi de secole să poată funcționa într-un climat tot mai fierbinte.