România ar trebui să evite experimentele fiscale și să adopte modele funcționale ale altor țări, spune economistul șef al BNR

În goana după soluții pentru reducerea deficitului bugetar, România continuă să adopte măsuri fiscale improvizate, puțin testate în alte țări europene, care mai degrabă bulversează economia decât să o stabilizeze, consideră Valentin Lazea, economistul șef al BNR, într-o analiză publicată marți de Ziarul Financiar.

Lazea a precizat că taxe precum „solidaritatea” sau taxa pe tranzacțiile financiar-bancare se adaugă unui istoric controversat de inițiative de acest fel, precum taxa pe stâlp, toate cu eficiență discutabilă și cu efecte negative asupra mediului de afaceri și contribuabililor.

Un studiu realizat de The Tax Institute arată că, între 2015 și 2023, România a modificat sistemul fiscal de 554 de ori prin 107 acte normative, o instabilitate fiscală rar întâlnită în Uniunea Europeană. În locul acestui haos legislativ, specialistul propune adoptarea unor modele fiscale validate deja în alte state din regiune.

Maspex vrea să preia controlul producătorului de vinuri Purcari, listat la Bursa de Valori București

Romgaz dă înapoi în procesul contra Greenpeace. „E greu să considerăm asta o victorie”, spun reprezentanții ONG-ului

România, captivă în experimente fiscale: lecția ignorată a Poloniei

Un exemplu elocvent este Polonia, care, deși are un profil macroeconomic similar cu România, reușește să colecteze venituri bugetare de 42% din PIB, față de doar 33% în România. Această diferență permite Varșoviei să aloce fonduri substanțiale pentru apărare, de peste 4% din PIB, să mențină un rating de credit A și să fie membră OECD, toate obiective la care guvernul de la București doar aspiră.

„Desigur, s-ar putea obiecta că, dacă România ar colecta TVA mult mai bine, cu 2% din PIB în plus, se poate apropia de nivelul deficitului bugetar din Polonia. Dar chiar şi în acest scenariu optimist, la care nu se poate ajunge pe termen scurt, tot ar rămâne o diferenţă notabilă: statul polonez funcţionează cu venituri bugetare de circa 42% din PIB şi cu cheltuieli de circa 48% din PIB, în timp ce statul român funcţionează cu venituri bugetare de circa 33% din PIB şi cu cheltuieli de circa 42% din PIB”, arată Valentin Lazea.

Diferențele structurale sunt evidente și în politica de impozitare: Polonia aplică un TVA de 23%, față de 19% în România, taxează profitul și dividendele cu 19%, față de 16%, respectiv 10% în România, și percepe contribuții sociale de 43%, față de 37,75%. Departe de a fi excesivă, fiscalitatea românească este mai degrabă ineficientă, a precizat economistul BNR.

Spre deosebire de polonezi, românii nu mai au încredere în stat

Expertul a atras atenția că problemele de fond nu sunt doar tehnice, ci țin și de contractul social: în Polonia, cetățenii acceptă un impozit mai mare în schimbul unor servicii publice de calitate, pe când în România încrederea în stat este scăzută, iar evaziunea rămâne ridicată.

Taxa de solidaritate, care se află pe masa propunerilor negociate, este o formă mascată a impozitului progresiv, existent deja în democrații liberale consacrate, precum sunt cele din Statele Unite sau Marea Britanie.

Însă, în loc să reformeze coerent sistemul, guvernul pare să prefere soluțiile de moment. Analiza lui Valentin Lazea constată că România nu are nevoie de taxe noi, ci de un sistem fiscal stabil, predictibil și inspirat din modele care și-au dovedit eficiența, așa cum este cel al Poloniei: „Ar fi (fost) de dorit ca România să întreprindă mai puţine experimente în materie de fiscalitate şi să adopte modele care au funcţionat cu succes în altă parte.”