COMENTARIU Lelia Munteanu: Fostul Strateg Şef al Casei Albe a visat o Internaţională… naţionalistă în Europa

Steve Bannon a fost timp de opt luni Strategul Şef al Casei Albe şi Consilier Principal al preşedintelui Trump (ianuarie-august 2017), cu un rol decisiv în ultima etapă a campaniei electorale a acestuia.

Pentru că Bannon inspirase prima carte anti-Trump (Michael Wolff, „Foc şi furie”), @realDonaldTrump nu l-a iertat: „Michael Wolff e un ratat absolut, care a plăsmuit baliverne, cu scopul de a vinde această carte cu adevărat plictisioare şi mincinoasă. L-a folosit pe Şleampătul Steve Bannon, care a plâns când a fost concediat şi a implorat să-şi păstreze slujba. Acum, Şleampătul Steve a fost alungat ca un câine de mai toată lumea. Mare păcat!”.

Postarea datează din ianuarie 2018, când Bannon, supranumit şi Marele Manipulator, descălecase deja în Europa cu un proiect grandios – The Movement, fondat la Bruxelles, împreună cu şeful unui partiduleţ belgian, avocatul Mischaël Modrikamen.

Horoscop 6 iulie 2025. Săgetătorii ar putea avea parte de cheltuieli neprevăzute

BNR: Avuţia netă a populaţiei a crescut semnificativ în ultimul deceniu, dar e în continuare inegală

Fostul Strateg Şef al Casei Albe năzuia nici mai mult nici mai puţin decât să pună bazele unei Internaţionale… naţionaliste, o măreaţă contradicţie în termini. Primul pas: consilierea formaţiunilor extremiste de dreapta pentru europarlamentare. A luat legătura cu Marine Le Pen, preşedinta Frontului Naţional din Franţa, cu Matteo Salvini, lider al Ligii Nord din Italia, cu cei din Mişcarea 5 Stele, cu Viktor Orban. A călătorit în Polonia şi în Cehia. (Identificase iliberalismul ca pe un preţios material de construcţie). Era aşteptat şi în România.

De religie catolică, Bannon îşi făcuse un cartier general într-o fostă mănăstire catolică de lângă Roma (până când ministrul Culturii, altfel membru al M5S, i-a refuzat şederea acolo, pe motiv că aşezarea, datând din secolul al XIII-lea, are statutul şi rigorile unui monument istoric).

Liderii UE au reacţionat imediat. Preşedintele de atunci al Parlamentului European, Antonio Tajani, a fost cel mai vehement: “Dragă domnule Bannon, cară-te acasă. Dacă vrei să fii turist, fii turist. E mai bine pentru tine să-ţi ţii gura”.

Prima înfrângere a Marelui Manipulator – chiar europarlamentarele. Ajutorul său (cât s-a lăudat c-a fost) n-a prea folosit la nimic. (Între timp, avocatul Modrikamen se retrăsese din Mişcare şi din politică – în fotografie, alături de Salvini, în mijloc, şi Bannon, în stânga). 

Ceea ce n-a înţeles diabolic de inteligentul Bannon a fost cum funcţionează naţionalismul şi populismul pe Vechiul Continent. Şi că, deşi partidele extremiste au un duşman comun („partidul Davos”, cum l-a conceptualizat el, globalismul marii finanţe) au şi prea multe rădăcini istorico-doctrinare care le separă. În plus, n-ar fi acceptat niciodată un exponent al “imperialismului american” care să le coaguleze.

Astel încât atunci când, pe la sfârşitul verii, într-un simposion din Atena, filosoful-activist Bernard-Henri Lévy s-a trezit să-l interpeleze  – „Cred că faci o treabă foarte murdară în Europa!” – treaba lui Bannon se cam încheiase.

Ce n-a prins Manipulatorul de modă veche, care însă intuise multe (dovadă campania electorală a lui Trump), e că lumea a intrat în ceea Giuliano da Empoli numeşte “tehno-populism postideologic, fondat nu pe idei (oricât ar fi ele de stupide, n.m.), ci pe algoritmi”.