COMENTARIU Marius Oprea: Duminica Floriilor şi trezirea la realitate a statului, în raporturile cu Biserica

Anul  acesta, sărbătoarea intrării Domnului Iisus Hristos în Ierusalim, adică Floriile, după florile şi crengile de palmier cu care Mîntuitorul a fost întîmpinat, va fi celebrată în bisericile din România (aproape) normal. Oamenii pot merge la biserică, nu mai sînt opriţi de la aceasta, cum s-a întîmplat anul trecut – deşi, din punct de vedere al ratei îmbolnăvirilor, nu stăm mult diferit de atunci.

 

Ce s-a schimbat? În primul rînd, s-ar spune că ne-am obişnuit cumva cu prezenţa cotidiană a Covid-ului în viaţa noastră. ”Distanţarea socială”, un termen nefericit şi impropriu pentru măsurile de siguranţă, a intrat într-o practică curentă a oamenilor. În al doilea rînd, există vaccin, adică o ”luminiţă la capătul tunelului”. Dar, mai important decît toate, s-a schimbat atitudinea oficială a statului faţă de Biserică. Şi nu este vorba aici doar de Biserica Ordodoxă, ci de toate cultele, dar mai ales în raport cu prima, şi cea mai importantă Biserică din România.

 

În urmă cu un an, mai toate ştirile începeau cu preoţi care ”încalcă regulile”, care ”împărtăşesc cu aceeaşi linguriţă”, în marele post al Paştilor. Era, pe faţă sau subliminal, un întreg război împotriva Bisericii, care era privită ca un factor de ”destabilizare”, în ceea ce trebuia să fie izolarea oamenilor în linişte, în casele lor. Ministrul Vela, care a avut acum un an iniţiativa unui acord cu Patriarhia, ca să sprijine, cu ajutorul aparatului Internelor, împărţirea luminii sfinte de la Ierusalim a fost aspru beştelit chiar de preşedintele Iohannis şi acordul nu s-a mai aplicat. Preoţii s-au descurcat cum au putut, inclusiv de Florii, împărţind cu ajutorul cîtorva credincioşi voluntari crengi de salcie sfinţite, pe la casele enoriaşilor lor. Slujbele se desfăşurau, acum un an, deprimant şi apăsător, în bisericile închise (şi supravegheate discret de poliţişti în civil), fiind transmise, acolo unde se putea, pe internet. Am ”participat” la asemenea slujbe ”virtuale” şi n-am să uit vreodată atmosfera mai degrabă deprimantă, decît înălţătoare pe care am resimţit-o.

 

Astăzi, la un an de atunci, Biserica a cîştigat bătălia; în primul rînd, prin îndărătnicia de a-şi apăra propriile rînduieli şi consecvenţa cu care a demonstrat că acestea nu contravin în niciun fel ”normelor sanitare”. Nu s-a îmbolnăvit nimeni în urma împărtăşaniei, de la ”linguriţa” care n-a fost una de unică folosinţă, aşa cum s-a cerut iniţial. Atunci cînd bisericile s-au deschis, în sfîrşit, cu exceptia pelerinajului de la Sfînta Parascheva de la Iaşi, unde au avut loc incidente minore, s-au respectat toate regulile şi nimeni n-a putut acuza că s-a stricat ceva din ”rînduiala” şi rostul izolării. Nici măcar în Eparhia Tomisului, unde înaltul ierarh Teodosie a ţinut inclusiv pelerinajul Sfîntului Andrei, deşi i se interzisese: era chiar înainte de alegeri şi autorităţile s-au ferit să facă exces de zel, permiţînd pînă la urmă accesul credincioşilor spre peştera sfîntului apostol.

 

Pînă la urmă s-au convins toţi. L-am văzut vineri pe un important lider politic, Adrian Wiener de la USR-PLUS, vicepreşedintele Comisiei de Sănătate din Camera Deputaţilor, vorbind chiar de bine Biserica Ortodoxă Română, în contextul campaniei pro-vaccinare. Cel ce a fost nominalizat iniţial pentru a ocupa portofoliul de la sănătate declara că ”Biserica Ortodoxă Română ar trebui să aibă un rol mult mai activ aici. Este vorba de o problemă de securitate naţională, de bunăstare a acestui popor, care are foarte multe implicaţii nu doar în sănătatea publică, ci şi în economie şi care nu poate să fie străină Bisericii Ortodoxe Române, este un proces foarte important prin care acest popor trece". 

 

Dincolo de faptul că se ”trasează” într-un mod la limita politeţii ”sarcini” Bisericii, Adrian Wiener recunoaşte că Biserica poate face ceea ce alţii n-au reuşit. Poate convinge oamenii. Îi păstoreşte mult mai bine decît politicienii, decît preşedintele Iohannis chiar, care deşi s-a vaccinat, n-a avut prea mare succes cu exemplul lui. Dar prin Biserică o propagandă pro-vaccinare ar fi mult mai eficientă, recunoaşte Wiener. "Preoţii în principiu, foarte mulţi dintre ei fac deja informal acest lucru. Din ce ştiu, se vorbeşte, este o temă de discuţie în proximitatea bisericilor, dar cred că poate fi făcută şi formal, pe o scară mult mai largă şi oficial. Cred că ar trebui să participe la campania de informare, prin discurs public, prin înmânarea unor mici broşuri cu informaţii elementare legate de vaccinare. Cred că ar trebui ca transferul acesta de credibilitate să fie făcut în acest proces foarte-foarte important". 

 

E un mod absurd de a imagina că s-ar putea desfăşura implicarea Bisericii în campania de vaccinare. Personal, nu văd preoţii îmărţind iconiţe şi sfintele Paşte, alături de broşuri privind binefacerile vaccinării). Totuşi, liderul USRPLUS vorbeşte de ”transferul de credibilitate” al Bisericii. O credibilitate pe care, implicit recunoaşte, ei, politicienii, demult nu o mai au.

Biserica a devenit brusc, în ochii cîrmuitorilor ţării, ceea ce a fost dintodeauna în ochii enoriaşilor ei: ”credibilă”. Mai mult, un factor care poate contribui la ”securitatea naţională”. Nu mai e cenuşăreasă, vinovată de toate relele, trasă de urechi şi pusă la colţ. Biserica e credibilă pentru că a ”vaccinat”, întărind sufletele oamenilor, în fiecare zi, de cînd s-a instalat pandemia încoace şi a făcut-o constant, în pofida tuturor opreliştilor. 

 

Dar eu nu văd Biserica, implicîndu-se într-o treabă a statului, cum e vaccinarea. Eu nu sînt antivaccinist. Dar ca preoţii să facă ”propagandă” pentru vaccinare, e prea mult, cu atît cu cît unii dintre enoriaşi şi chiar preoţi nu sînt de acord cu aceasta. Li se cere preoţilor să facă la fel cu împărtăşania cu linguriţa de plastic – o prostie la fel de mare. Ei nu vor face, sînt sigur, altceva decît să-şi vadă de sfintele rînduieli, şi atît. Se vor şi vaccina, dacă vor – aşa cum a anunţat şi Preafericirea sa Patriarhul Daniel că o va face, după Sfintele Paşti. Dar Biserica va rămîne la locul ei, cu cele sfinte şi nu cu cele ale lumii. Biserica împarte astăzi crenguţe de salcie înverzită, ca semn al intrării Domnului în Ierusalim. Nu broşuri despre vaccinare, oricît ar vrea domnul Wiener.