Ahmadinejad le oferă iranienilor cartofi pentru voturi

Scrutinul prezidenţial va hotărî dacă Mahmoud Ahmadinejad, omul care neagă Holocaustul, urăşte Israelul şi provoacă America, rămâne în funcţie, dacă ţara sa îşi va continua demersurile pentru a deveni o putere nucleară şi dacă o ţară care joacă un rol-cheie în Irak, Afghanistan şi în alte puncte fierbinţi din lume rămâne ostilă Occidentului.

Candidatul reformist, Mehdi Karoubi

Acum însă atenţia se concentrează în jurul banalului cartof, opoziţia acuzând regimul preşedintelui Ahmadinejad că încearcă să mituiască electoratul. "Moarte cartofilor", strigă opozanţii guvernului. Acesta din urmă susţine însă că nu face decât să distribuie un surplus recoltat din zone cu producţie foarte mare.

Pentru majoritatea comunităţii internaţionale, interesul pentru alegeri este legat de ambiţiile nucleare ale unui stat indezirabil. Pentru majoritatea iranienilor, principalul punct de interes este economia. Rivalii lui Ahmadinejad atacă realizările unui preşedinte care a venit la putere promiţând că va da fiecărui iranian o cotă din resursele de petrol.

Iranul a obţinut venituri în exces în valoare de 300 de miliarde de dolari, dar situaţia oamenilor săraci este mai gravă decât oricând. Cheltuind fără a sta pe gânduri aceste venituri, Teheranul a determinat creşterea nivelului inflaţiei, a preţurilor la proprietăţi şi a chiriilor, dar nu a reuşit să ţină sub control şomajul. Actualul regim încearcă să distragă atenţia de la chestiunile economice concentrându-se asupra programului nuclear, o sursă de mândrie pentru majoritatea iranienilor, şi a refuzului de a se conforma cererilor Occidentului de a-l suspenda.

Principalul rival al actualului preşedinte, Mir Hossein Mousavi

Contracandidaţii lui Ahmadinejad afirmă cu toţii că vor continua programul nuclear, despre care susţin că are exclusiv scopuri civile. Dar Mir Hossein Mousavi, principalul rival, şi candidatul reformist, Mehdi Karoubi, îl acuză pe Ahmadinejad că izolează Iranul cu retorica sa violentă şi promit că vor avea o politică externă mai puţin dură.