Bloomberg: Din Marea Britanie și Franța până în Polonia, instabilitatea politică transformă Europa într-un continent neguvernabil

Continentul este sufocat de bugete tensionate, administrații birocratice lente, parlamente fragmentate, opoziție energizată dinspre extremele politice și proteste tot mai frecvente în stradă, scrie Bloomberg.

În Franța, sindicatele se pregătesc joi să paralizeze țara în semn de protest față de planurile de reducere a cheltuielilor publice.

Criza europeană are rădăcini comune

Pentru guvernele europene care se agață de centrul politic tot mai fragil, iluzia de normalitate cedează treptat în fața realității: turbulențele sunt aici pentru a rămâne. Iar cu extrema dreaptă cotată puternic în sondaje pentru viitoarele alegeri din Germania, Franța și Marea Britanie, riscul unei schimbări radicale crește.

Piețele au început deja să sancționeze instabilitatea, randamentele obligațiunilor pe termen lung explodând în Franța și Regatul Unit. Semnalele arată că răbdarea investitorilor nu poate fi nelimitată.

Dincolo de riscurile financiare, mesajul transmis alegătorilor, că partidele tradiționale nu mai pot livra, alimentează pericole politice evidente. Radicalizarea, alimentată de extremele de stânga și de dreapta, deschide larg calea acestora spre putere. În același timp, o Europă slăbită devine vulnerabilă în fața liderilor autoritari precum Vladimir Putin la Xi Jinping.

Guvernele se confruntă cu aceeași dilemă: cum să împartă beneficiile unei creșteri economice slabe. Disputele sunt amplificate de retorica extremei stângi și drepte, care indică vinovați fie în rândul celor înstăriți, fie al imigranților. Îmbătrânirea populației adaugă presiuni uriașe asupra bugetelor.

Dacă Franța și Regatul Unit sunt în prim-plan, provocările nu ocolesc nici Germania sau Spania.

Instabilitate de la Paris la Londra și Berlin

Franța are deja al cincilea premier în doi ani. Sébastien Lecornu va fi nevoit să facă concesii stângii pentru a trece bugetul și a rămâne în funcție. Cu mai puțin de doi ani rămași din mandatul șubrezit al lui Macron, Rassemblement National (RN), partidul de extremă dreapta al lui Marine Le Pen, simte că momentul său se apropie.

În Marea Britanie, Starmer a pierdut rapid autoritatea obținută după victoria parlamentară din 2024. Turbulențele piețelor și demisiile aliaților apropiați i-au slăbit puterea. Nemulțumirile din Partidul Laburist și reapariția temerilor privind inflația au propulsat Partidul Reform, condus de Nigel Farage, în fruntea sondajelor.

Germania are o datorie publică mai mică, dar guvernul cancelarului Friedrich Merz este fragil. Coaliția CDU–SPD arată deja fisuri, iar AfD a devenit principala forță de opoziție, egalând CDU în sondaje. Merz a reușit să majoreze cheltuielile pentru apărare folosindu-se de parlamentarii legislaturii anterioare.

În Spania, premierul Pedro Sánchez depinde de un pact controversat cu separatiștii catalani, iar Portugalia a trecut prin trei alegeri în tot atâția ani. Belgia a avut nevoie de peste șase luni pentru a forma un guvern după scrutin, o „performanță” totuși mai bună decât precedentul blocaj de 500 de zile.

Italia pare o excepție: Giorgia Meloni a devenit cel mai longeviv premier de după Silvio Berlusconi. Totuși, datoria publică imensă și constrângerile instituționale îi limitează puterea.

În Europa de Est, Polonia traversează o perioadă de blocaj după victoria lui Karol Nawrocki în scrutinul prezidențial, care poate bloca prin veto reformele bugetare ale guvernului condus de Donald Tusk.