Criza economică din Tunisia crește numărul colectorilor de sticle de plastic

Hamza Jabbari își începe ziua în zori, căutând prin tomberoane sticle de plastic pe care le cântărește apoi cu speranța de a câștiga câteva dinari. Este unul dintre cei aproximativ 25.000 de colectori de plastic din Tunisia, cunoscuți local ca „barbechas”, al căror număr crește pe fondul crizei economice.

Munca este istovitoare și slab plătită – un kilogram de sticle valorează doar 0,5-0,7 dinari tunisieni, mai puțin de 0,25 dolari. Totuși, pentru mulți tunisieni, colectarea plasticului a devenit singura opțiune disponibilă, transmite AFP.

„Este cea mai accesibilă muncă din Tunisia când nu există oferte de angajare”, spune Jabbari din cartierul muncitoresc Bhar Lazreg, în nordul capitalei Tunis.

Hamza Chaouch, șeful Camerei Naționale a Colectorilor de Deșeuri Reciclabile, confirmă că numărul acestor reciclatori informali a crescut în ultimii ani din cauza costului vieții. Dacă inițial activitatea era practicată doar de cei fără venituri, acum și muncitori, pensionari și femei de serviciu apelează la această activitate ca job suplimentar.

Contextul economic explică fenomenul: aproximativ 16% dintre tunisieni trăiau sub pragul sărăciei în 2021, șomajul se situează în jurul valorii de 16%, iar inflația ajunge la 5,4%.

Rândurile colectorilor s-au mărit și cu migranții din Africa subsahariană, blocați în Tunisia în drumul lor spre Europa. Abdelkoudouss, un tânăr de 24 de ani din Guineea, colectează plastic pentru a-și câștiga existența, dar și pentru a strânge bani să se întoarcă acasă, după două încercări eșuate de a ajunge în Europa.

„Viața aici nu este ușoară”, spune tânărul, care a venit în capitală după ce a primit amenințări pe fondul tensiunilor dintre migranți și localnici din Sfax.

Competiția pentru resurse generează și conflicte. „Există o rivalitate puternică în această meserie”, recunoaște Jabbari, aruncând o privire către un grup de migranți africani. Unii manageri de centre de colectare refuză să lucreze cu subsaharieni, preferând tunisienii.

Totuși, nu toți gândesc la fel. Abdallah Omri, în vârstă de 79 de ani, care conduce un centru în Bhar Lazreg, declară că „îi primește pe toți”: „Oamenii care fac această muncă încearcă doar să supraviețuiască, indiferent de origine. Curățăm țara și hrănim familiile”.