Cum e prima zi de școală în Finlanda și de ce este superior invatamantul finlandez față de cel românesc

Copiii care încep grădinița sau școala primară sunt întâmpinați de „mentori” – elevi din clasele mai mari, de obicei din clasa a cincea, care au încă doi ani de școală primară înainte de a merge mai departe. Acești mentori nu sunt acolo pentru a le preda lecții, ci pentru a-i ajuta pe cei mici să se acomodeze mai ușor cu noul lor mediu. De la prima zi, copilul știe că are pe cineva mai mare pe care se poate baza, care îl ajută să se integreze, să socializeze și să descopere regulile nescrise ale comunității școlare, potrivit ABC.

Acest sistem finlandez creează o legătură emoțională între generații și contribuie la dezvoltarea unei comunități școlare puternice. Elevii învață de la început că în școală nu există „cei mari” și „cei mici”, ci doar colegi egali, cu drepturi și responsabilități similare. Mai mult, aceste legături nu dispar odată ce mentorii părăsesc școala: prieteniile se mențin adesea și după ani buni, chiar dacă drumurile lor se despart.

Pentru copiii care pășesc pentru prima dată în școală, acest sentiment de apartenență are o valoare inestimabilă. Ei nu simt presiunea izolării sau a necunoscutului, ci înțeleg că fac parte dintr-o comunitate unită încă din prima zi de cursuri.

De ce sistemul finlandez este diferit

Modelul educațional finlandez este recunoscut la nivel internațional pentru echilibrul pe care îl creează între calitatea actului educațional și bunăstarea elevilor. Dincolo de acest ritual de integrare din prima zi, întregul sistem este construit în jurul unor principii clare: acces egal la educație, sprijin individualizat și o abordare holistică a învățării.

Educația este gratuită la toate nivelurile, de la grădiniță până la universitate, iar statul oferă și servicii adiționale: manuale, prânz cald zilnic, transport gratuit pentru copiii care locuiesc departe de școală, dar și acces la asistență medicală și socială. În România, multe dintre aceste facilități sunt limitate sau inexistente, ceea ce face ca procesul educațional să fie mai greu accesibil pentru copiii din medii vulnerabile.

Un alt pilon al succesului este calitatea profesorilor. În Finlanda, cadrele didactice trebuie să aibă studii de masterat în domeniul pedagogiei și să urmeze programe de formare continuă. Această pregătire avansată le oferă autonomia de a adapta metodele de predare la nevoile fiecărui copil, într-un curriculum flexibil, care lasă loc pentru creativitate și învățare practică.

Evaluarea elevilor este, de asemenea, diferită. În loc de presiunea testelor standardizate frecvente, accentul cade pe evaluarea formativă, care urmărește progresul copilului și nu doar rezultatul final. Această abordare reduce stresul și promovează dorința de a învăța din curiozitate, nu din obligație.

De asemenea, învățarea prin experiență este o practică obișnuită. Copiii participă la proiecte practice încă din primii ani de școală, inclusiv la programe care îi ajută să înțeleagă concepte economice sau sociale prin activități interactive.

Ce ar putea învăța România din modelul finlandez

Educația din Finlanda nu este perfectă, dar succesul său arată ce se poate obține atunci când interesul copilului este pus pe primul plan. România are deja inițiative și proiecte care merg în această direcție, însă ele sunt fragmentate și nu au impact la scară națională.

Iată câteva dintre lecțiile pe care sistemul românesc le-ar putea adapta:

1. Introducerea unui program real de mentorat

Mentoratul între generații, aplicat încă din prima zi de școală, ajută la integrarea copiilor mici și reduce anxietatea asociată cu începutul anului școlar. În România, un program similar, organizat în școlile primare, ar putea încuraja spiritul de comunitate și respectul reciproc, diminuând fenomenul de bullying.

2. Acces egal la resurse

În Finlanda, fiecare copil are acces gratuit la manuale, mese calde și, acolo unde e nevoie, la transport. În România, multe familii din mediul rural sau din comunități vulnerabile se confruntă cu dificultăți financiare care afectează frecvența școlară. Implementarea unui pachet educațional complet, susținut de stat sau prin parteneriate public-private, ar putea crește semnificativ rata de participare la școală.

3. Investiția în profesori

Un profesor pregătit și motivat poate transforma radical experiența școlară a copiilor. În Finlanda, toate cadrele didactice au studii de masterat și acces constant la programe de formare. România ar putea să introducă burse sau programe atractive pentru tinerii care aleg o carieră în învățământ, dar și să creeze un cadru prin care profesorii existenți să beneficieze de formare continuă reală, nu doar formală.

4. Reducerea presiunii evaluărilor standardizate

Elevii români sunt adesea copleșiți de testări, teze și examene, ceea ce transformă școala într-un mediu stresant. O evaluare formativă, axată pe progres și pe înțelegerea conceptelor, ar stimula interesul autentic pentru învățare și ar reduce abandonul școlar.

5. Crearea unui mediu școlar sigur și prietenos

Succesul finlandez se sprijină pe un climat de colaborare și respect. În România, multe școli se confruntă cu probleme de bullying, lipsa consilierilor școlari și un cadru rigid. Programe care să dezvolte abilități socio-emoționale, precum și o implicare mai mare a comunității, ar putea face școala mai prietenoasă și mai sigură pentru toți copiii.