Analiză Bloomberg explozivă: Elveția are în dezbatere una dintre cele mai sensibile teme ale momentului, pe fondul creșterii accelerate a populației și al imigrației ridicate.
După un deceniu în care populația a crescut de aproximativ cinci ori mai rapid decât media vecinilor europeni, 27% din populația elvețiană nu are cetățenie elvețiană.
Ceea ce-i atrage pe străini sunt salariile mari, stabilitatea și nivelul de trai ridicat care au transformat statul alpin într-o destinație atractivă pentru muncitori din întreaga lume.
Însă această „atracție” a venit la pachet cu îngrijorări tot mai mari din partea populației, iar în acest context Partidul Popular Elvețian, o formațiune de dreapta cunoscută pentru pozițiile sale anti-imigrație, a inițiat și a promovat o mișcare cu care tot mai mulți elvețieni sunt de acord:
„Nu Elveției celor zece milioane!”, care propune plafonarea populației la maximum 10 milioane de locuitori.
Partidul Popular Elvețian a militat mult timp pe o platformă anti-imigrație care l-a ajutat să devină cel mai mare partid din țară.
În 2007, a făcut campanie cu un afiș mult criticat care înfățișa oi albe dădeau afară o oaie neagră dintr-un câmp acoperit de steagul elvețian și a susținut, de asemenea, interzicerea minaretelor, care a fost adoptată printr-un referendum în 2009.
Problema este deosebit de profund înrădăcinată în Elveția, unde regulile împotriva străinilor sunt deja stricte.
Cetățenia poate fi obținută după o perioadă de așteptare de cel puțin zece ani, sub rezerva unor condiții stricte, iar în municipalitățile mai mici, consiliul local poate respinge cererea chiar și atunci. Dezbaterea privind imigrația atinge direct identitatea națională, neutralitatea prețuită și întrebarea unde se află Elveția într-o eră de instabilitate geopolitică și tensiuni globale în creștere.
Întrebarea este cât de deschisă sau închisă își poate permite țara să fie într-o astfel de lume.
Un referendum pe această temă ar urma să aibă loc până la finalul anului.
Propunerea nu vizează natalitatea, ci imigrația.
La atingerea pragului de 9,5 milioane de locuitori, ar urma să fie restricționată intrarea anumitor categorii, precum solicitanții de azil sau membrii de familie ai străinilor deja rezidenți.
La 10 milioane, ar intra în vigoare măsuri suplimentare, iar în ultimă instanță Elveția ar putea renunța la acordul de liberă circulație a persoanelor cu Uniunea Europeană.
Susținătorii inițiativei invocă presiunea tot mai mare asupra pieței imobiliare, sistemului de sănătate și infrastructurii, dar și teama de pierdere a identității culturale.
Un sondaj realizat în decembrie arată că aproape jumătate dintre alegători, din toate categoriile de vârstă, privesc favorabil ideea limitării populației.
De cealaltă parte, liderii de afaceri, băncile și marile companii avertizează asupra consecințelor economice.
Elveția și-a construit prosperitatea modernă pe baza unei economii deschise și a atragerii forței de muncă din exterior, mai ales după acordul din 1999 cu UE privind libera circulație.
Industrii-cheie precum sectorul financiar, cel farmaceutic, industria ceasurilor sau marile multinaționale – UBS, Roche, Nestlé sau Swatch – depind într-o proporție semnificativă de angajați străini.
Reprezentanții mediului de afaceri susțin că limitarea imigrației ar duce la lipsă de competențe, relocarea investițiilor și, în final, la slăbirea economiei.
Totodată, renunțarea la libera circulație ar pune în pericol accesul la piața unică europeană, care absoarbe aproximativ jumătate din exporturile elvețiene.
Lăsând cifrele la o parte, discuția atinge teme profunde legate de identitatea națională, neutralitate și poziționarea Elveției într-o lume marcată de tensiuni geopolitice.
Istoric, țara a trecut de la statutul de stat sărac și de emigrație la una dintre cele mai bogate economii din lume, transformare strâns legată de deschiderea către exterior.
Guvernul elvețian a semnat în 2024 un nou acord cu Uniunea Europeană, care menține libera circulație a persoanelor, însă și acesta va fi supus unui referendum.
Partidele de centru-stânga și o parte a clasei politice consideră cooperarea strânsă cu Europa singura opțiune realistă, în lipsa unor alternative economice solide în afara continentului.
Referendumul privind plafonarea populației se anunță astfel nu doar un vot despre imigrație, ci și un test major privind direcția pe care Elveția dorește să o urmeze: o societate mai închisă, în numele protejării identității și resurselor, sau una deschisă, care acceptă provocările globalizării pentru a-și menține prosperitatea.