Generalul Alexander Dvornikov, „măcelarul sirian” îndepărtat de la conducerea armatei ruse din Ucraina. A venit „neconvenţionalul” Zhidko

O fotografie din 2016 îl arată înmânându-i lui Vladimir Putin o fotografie mare înrămată. Este o imagine a unui elicopter de asalt care zboară deasupra unui grup de case din Siria. Este operaţiunea care i-a adus generalului Alexander Dvornikov steaua de aur a Federaţiei Ruse şi fotografia cu Putin imortalizează momentul. Dvornikov, înalt, impunător, nu pare prea confortabil, totuşi este obişnuit să se mişte în camerele puterii cel puţin la fel de mult cât este pe câmpul de luptă.

De la începutul intervenţiei militare ruse, în septembrie 2015, este comandantul grupării forţelor armate şi şase luni mai târziu îşi poate culege roadele muncii sale în Sala Sf. Gheorghe din Kremlin, unde preşedintele a fixat. cel mai înalt până la piept onoare militară.

De ce fusese ales Dvornikov

Numit comandant al forţelor ruse din Ucraina, Dvornikov era chemat să repete isprava. Cunoaştea bine graniţa: misiunea sa anterioară a fost într-un loc cald, Caucaz. În informaţiile Mariei Lavrentyevna Kiriyenko, profesor de istorie la Şcoala Militară Ussuri Suvorov, există o notă cu privire la Alexander Vladimirovich Dvornikov: „A studiat de trei ori mai multe, a fost membru al echipei şcolii de tir, a fost un înotător excelent şi schior şi şi-a apărat mereu prietenii”. 

În 2005 a absolvit Academia Militară a Forţelor Armate a Federaţiei Ruse şi a fost numit comandant adjunct al Armatei, apoi şef de Stat Major al Armatei în Districtul Militar Siberian. Din iunie 2008 până în ianuarie 2011 a fost Comandantul Armatei a 5-a Combinată a Districtului Militar din Orientul Îndepărtat, apoi până în aprilie 2012 a ocupat funcţia de Comandant Adjunct al Districtului Militar de Est. În mai 2012 a fost numit Şef de Stat Major - Prim-adjunct al Comandantului Districtului Militar Central. Apoi, în septembrie 2015, punctul de cotitură: i s-a dat comanda grupului de trupe ruseşti din Siria.

Într-un interviu din 2016 a vorbit despre ameninţarea care ar putea veni dintr-o extindere a NATO în Ucraina şi rolul ţărilor prietene: „Avem prezenţa noastră în afara Federaţiei Ruse, căreia îi atribuim un rol foarte important pentru stabilitate. în sud-vest. direcţia strategică - mă refer la bazele militare situate în Armenia, Abhazia şi Osetia de Sud. Bineînţeles, sunt şi ei în permanenţă pregătiţi de luptă, capabili să-şi îndeplinească misiunea în orice moment”.

Zhidko îşi încălzea motoarele

Generalul Ghenadi Zhidko îşi încălzea motoarele înainte de a prelua comanda operaţiunilor ruseşti în Ucraina. I-a luat locul celui poreclit „măcelar sirian”. O predare raportată în prezent de analiştii militari independenţi, potrivit căreia ar putea fi şi consecinţa unei „rotaţii” planificate. 

Fost comandant al Districtului Militar de Est şi actual ministru adjunct al Apărării pentru Afaceri Politice, Zhidko este considerat un om de încredere de către preşedintele Vladimir Putin.

De origine uzbecă, 56 de ani, are o experienţă la Damasc ca comandant al contingentului în 2016: nici el, pe scurt, cu siguranţă nu duce lipsă de experienţă în cele mai fierbinţi zone de conflict. De partea lui, însă, are şi un curriculum important ca organizator militar.

Întors la Moscova, a început să se ocupe de activităţile de propagandă şi mobilizare ale armatei, cu scopul de a întări recrutarea celor mai tineri recruţi. Distins cu prestigioasa Steaua de Aur a Eroului Rusiei, pentru şeful Statului Major Valery Gerasimov se remarcă printre „liderii militari cu gândire creativă”, ceea ce a dus la desfăşurarea unor iniţiative „neconvenţionale”.