„Groapa de gunoi a Europei”. Cum au ajuns deșeurile din plastic să polueze terenurile agricole și Marea Mediterană

La prima vedere, canalul de lângă care Ibrahim Yildiz își paște oile, în provincia Adana din sudul Turciei, pare un loc pitoresc, mărginit de rânduri de mandarini. Imaginea se schimbă însă când devin vizibile munții de resturi de plastic.

„Așa este de un deceniu. În zonă îi spunem «canalul mizeriei». Animalele mele nu mai produc lapte”, a declarat ciobanul în vârstă de 65 de ani, potrivit Phys.

Turcia este principala destinație pentru deșeurile din plastic provenite din Uniunea Europeană. În 2025, țara a importat 510.000 de tone, la care s-au adăugat alte 140.000 de tone din Marea Britanie.

Aproape 60% din aceste deșeuri sunt transportate în Adana, unde funcționează aproximativ 170 de companii de reciclare, într-o regiune agricolă care produce peste o treime din citricele Turciei.

Deșeurile nereciclabile sunt abandonate în natură sau arse în aer liber. Materialele mărunțite necorespunzător își dezvăluie uneori proveniența: ambalaje de șuncă din Franța, pungi de chipsuri din Austria sau plicuri de sos de roșii din Marea Britanie.

Microplasticele ajung în Marea Mediterană

Potrivit biologului marin Sedat Gundogdu, din cadrul Grupului de Cercetare a Microplasticelor, particulele sunt transportate de râuri și inundații din Adana până în Marea Mediterană.

„Am măsurat concentrații de microplastice în Marea Mediterană de până la 65 de ori mai mari decât nivelurile observate anterior. Până la 93% provin din deșeurile mărunțite în centrele de reciclare”, a declarat acesta pentru AFP.

„Este un dezastru ecologic, pentru că este permanent. Odată ce ajunge în mare, întreaga Mediterană este poluată”, a adăugat biologul.

Ministrul turc al Mediului, Murat Kurum, a negat importurile de deșeuri, susținând că materialele care ajung în țară sunt reciclabile și pot fi folosite drept materie primă.

„Nu permitem sub nicio formă importurile de deșeuri. Ce anume intră în țară? Material granular măcinat, care este folosit ca materie primă în producție”, a declarat ministrul pe 23 octombrie.

Acesta a precizat că firmele implicate în importuri ilegale au fost închise și sancționate. Gundogdu consideră însă că amenzile și controalele nu sunt suficiente.

„Trebuie să punem capăt comerțului cu deșeuri odată pentru totdeauna. Este o nouă formă de colonialism”, a spus acesta, argumentând că doar 9% din materialele plastice sunt reciclabile.

Localnicii reclamă arderea deșeurilor

În Kucukdikili, o suburbie a orașului Adana, localnicii acuză companiile de reciclare că ard frecvent deșeurile în aer liber și prezintă incidentele drept incendii accidentale.

Potrivit Grupului de Cercetare a Microplasticelor, în Turcia sunt înregistrate anual aproape 200 de incendii la fabricile de reciclare.

„Nu putem respira din cauza mirosului și a cenușii care acoperă totul. Cazurile de cancer se înmulțesc aici, dar nimeni nu ne ascultă”, a declarat Murat Esin, un localnic care locuiește lângă un centru de reciclare, pentru AFP.

Activistul de mediu Yasar Gokoglu susține că arderea este cea mai ieftină metodă prin care companiile pot scăpa de deșeurile nereciclabile.

„Europenii își pot liniști conștiința sortându-și deșeurile. Dar trebuie să știe că deșeurile lor ajung să ne otrăvească”, a declarat acesta.

În contextul conferinței COP31, organizată la Antalya, autoritățile turce au anunțat că programul „Zero Waste” al primei doamne Emine Erdogan va reprezenta un element important al agendei țării.

Totodată, o interdicție a Uniunii Europene privind exporturile de deșeuri din plastic către țările care nu sunt membre ale OCDE, care intră în vigoare pe 21 noiembrie, ar putea crește cantitatea de deșeuri trimise în Turcia.

„Obiectivul zero deșeuri poate fi atins doar prin încheierea acestor importuri”, a declarat Gundogdu pentru AFP.