După aproape doi ani de conflict devastator, Gaza se confruntă nu doar cu foamete severă, ci și cu o lipsă acută de apă potabilă.
Majoritatea locuitorilor, slăbiți de lipsa hranei, străbat kilometri pe jos prin ruine pentru a aduce apă pentru băut și spălat, de multe ori cantități insuficiente pentru nevoile de bază ale unei familii.
Situația este agravată de faptul că cele mai multe surse de apă provin dintr-un acvifer salinizat, poluat de scurgeri de canalizare și substanțe chimice provenite din molozul bombardamentelor.
Rezultatul: răspândirea rapidă a bolilor precum hepatita și diareea.
Deși s-au reluat parțial livrările prin două conducte principale, autoritățile palestiniene spun că acestea nu mai funcționează de ceva timp.
În plus, rețeaua de distribuție este grav avariată, iar puținele pompe care mai funcționează depind de generatoare pentru care nu se mai găsește combustibil.
„Cât timp mai trebuie să trăim așa?”, întreabă Moaz Mukhaimar, un tânăr de 23 de ani, fost student.
În fiecare zi face drumul de un kilometru de trei ori, stă la coadă câte două ore și se întoarce cu patru canistre. Două cu apă brackish pentru curățenie și două cu apă mai curată pentru băut.
Totul pentru cele 20 de persoane din familia extinsă care trăiesc împreună în corturi, în Deir al-Balah, în centrul Fâșiei Gaza.