INTERVIU EXCLUSIV | Ambasadorul Rusiei la Bucureşti, Valery Kuzmin: NATO şi-a pierdut scopul de cel puţin 30 de ani / Despre Deveselu: Recent a avut loc o excursie acolo. Nu am fost invitaţi / Se pare că ne întoarcem la legea junglei

Ambasadorul Federaţiei Ruse în România, Valery Kuzmin, a vorbit în exclusivitate pentru MEDIAFAX, despre relaţiile cu oficialii de la Bucureşti, NATO, scutul de la Deveselu şi investiţiile ruseşti pe teritoriul ţării.

14900 afişări

VIDEO - Interviu Valery Kuzmin (Partea a II-a):


VIDEO - Interviu Valery Kuzmin (Partea a III-a):


Câteva declaraţii:

- Nu pot să spun, şi nimeni nu se aşteaptă ca toate diferenţele de poziţie dintre Moscova şi Bucureşti, să fie netezite cu uşurinţă şi îndepărtate. Nu. Dar cu voinţa politică reciprocă am putea însănătoşi relaţiile noastre, mai puţin încărcate cu retorici neprietenoase, fără a dăuna sau a încălca angajamente.

- Vechea arhitectură a stabilităţii globale se distruge gradual iar noua arhitectură nu apare. Astfel, marea parte a politicilor globale devin un fel de politică pe marginea prăpastiei. (...) Se pare că ne întoarcem la legea junglei. Toată lumea este împotriva tuturor, ceea ce nu este bine pe planeta noastră supra-înarmată.

- Ştiţi cum citesc această abreviere (SUA-n.r.)? Statele Unite ale Amneziei. Pot să demonstrez ceea ce spun, dar nu este un subiect pentru momentul acesta.

- Nu avem pentru ce să ducem un război în Europa. Suntem interesaţi de relaţii normale, benefice şi profitabile în mod reciproc

- Suntem foarte deschişi. De exemplu, recent a avut loc o excursie aranjată pentru diplomaţi străini la Deveselu. Nu am fost invitaţi. Atât. Fără comentarii. Colegii, prietenii mei din diferite ambasade au spus că este unic, o transparenţă fără precedent. Nu comentez!

- Nu vedem nicio nevoie de expansiune a NATO. NATO şi-a pierdut raţiunea de a exista şi scopul de cel puţin 30 de ani, odată cu căderea Zidului Berlinului şi desfiinţarea Pactului de la Varşovia, şi, evident,  odată cu dezmembrarea URSS şi abandonarea doctrinei comuniste. Acest lucru apare în Constituţia noastră.

- Acum când ascultăm strategii măreţi ai relaţiilor internaţionale, aproape fiecare termen ar putea fi pervertit şi folosit cu înţeles diferit, comparativ cu cel original. Unii dintre ei apără globalizarea. Apropo, globalizarea este apărată cel mai energic de către China.

Redăm integral interviul

Nu pot să spun şi nimeni nu se aşteaptă ca toate diferenţele de poziţie dintre Moscova şi Bucureşti”

Reporter: Aş vrea să vorbesc cu dvs despre relaţiile româno-ruse. Recent, o delegaţie din partea Dumei de stat din Rusia a vizitat România. Cum sunt relaţiile dintre cele două ţări în acest moment?

Valery Kuzmin: Este o întrebare foarte bună. Sunt, de asemenea, bucuros că vă aflaţi aici şi să discutăm agenda relaţiilor bilaterale. Noi credem, nu numai în opinia mea, dar şi cea a delegaţiei Dumei de stat, care reprezintă un grup parlamentar de prietenie cu România, că vizita a fost un succes, mai ales având în vedere că aceste vizite nu au avut loc în ultimii ani, ca un prim pas de restabilire a canalelor de comunicare, de restabilire a dialogului parlamentar şi în general diplomaţia parlamentară, care joacă un rol important în relaţiile internaţionale.

În ceea ce priveşte starea relaţiilor într-un cadru mai larg, pot să vă spun că relaţiile noastre, din nefericire, timp de câţiva ani, de când sunt aici, pot fi descrise printr-o formulă inventată de unul dintre colegii mei cu care am lucrat în Orientul Mijlociu acum zeci de ani, la începutul carierei mele. El a spus că relaţiile puteau fi mai bune, din motive care cred că sunt foarte clare pentru dv. În plus, cu voinţa politică reciprocă, această situaţie ar putea fi îmbunătăţită.

Nu pot să spun, şi nimeni nu se aşteaptă ca toate diferenţele de poziţie dintre Moscova şi Bucureşti, să fie netezite cu uşurinţă şi îndepărtate. Nu. Dar cu voinţa politică reciprocă am putea însănătoşi relaţiile noastre, mai puţin încărcate cu retorici neprietenoase, fără a dăuna sau a încălca angajamente.

Spre exemplu, România este membră a NATO şi a UE. Şi de asemenea, relaţii mai pragmatice. În această privinţă, pot spune că pragmatismul găseşte propria cale, chiar şi în ciuda eforturilor politicienilor care uneori dau greş. Avem un argument convingător în acest sens. Pentru al treizecilea an, 2019, estimăm, chiar dacă cifrele nu sunt finale, că vom avea acelaşi nivel înalt al cifrei de afaceri bilaterale, de aproape 5 miliarde de dolari. Îmi cer scuze că încă ne exprimăm în dolari, dar cu rata de schimb puteţi face calculul în euro.

Asta înseamnă că comunităţile de afaceri din ambele ţări simt că este un beneficiu reciproc, că există oportunităţi care ar trebui folosite şi chiar aşa se întâmplă. Desigur, nu stăm rău nici în ceea ce priveşte comercializarea relaţiilor culturale, datorită tuturor tururilor făcute de companiile artistice ruseşti de renume pentru balet, operă şi altele, care au devenit o bună practică aici în România. Toate acestea sunt organizate la nivelul comercial, nu sunt programe sponsorizate de stat. Delegaţia noastră le-a spus colegilor din România că în această perioadă ambasadorul vostru, împreună cu Ansamblul Folcloric Ţara Vrancei, sunt într-un turneu în 20 de oraşe ale Federaţiei Ruse. Astfel de activităţi bilaterale în cultură, turism, tineret, media, companii artistice oferă canale adiţionale care prezintă viaţa în ambele ţări, iar publicului larg oferă o înţelegere mai bună a ceea ce se întâmplă. Noi suntem în mod rezonabil optimişti că vom continua eforturile noastre în această direcţie.

Care va fi rezultatul? Vom vedea. Suntem foarte realişti în această privinţă şi înţelegem factori precum cei internaţionali sunt împotriva acestei voinţe de a îmbunătăţi relaţiile. Dar, acesta este obiectivul nostru strategic, dacă vreţi.

Vechea arhitectură a stabilităţii globale se distruge gradual iar noua arhitectură nu apare”

Reporter: Iar la nivelul instituţional de stat, vedeţi o îmbunătăţire?

Valery Kuzmin: Într-adevăr, la nivelul instituţional de stat este sursa acelei voinţe politice reciproce. Din partea Rusiei vă pot spune că o astfel de voinţă este disponibilă. Din partea României ar trebui să-i întrebaţi pe români, nu pe mine. Încercăm să mişcăm pas cu pas înainte. Inclusiv această vizită a delegaţiei parlamentare este un pas înainte, evident. Căutăm alte oportunităţi să discutăm pe larg, în detaliu şi aprofundat.

Pentru că atunci când nu este un dialog politic continuu, percepţiile a două părţi, poziţia, strategia şi obiectivele părţii opuse se dizolvă în “ceaţa” fake news, propaganda şi aşa mai departe. De aceea e necesar să continuăm dialogul. Vedeţi, chiar şi în Washington, domnul Lavrov, ministrul nostru de Externe, a fost primit aproape în aceeaşi zi în care s-a anunţat că preşedintele Trump va fi pus sub acuzare în Camera Reprezentanţilor a SUA.

Dialogul a devenit o necesitate vitală pentru lumea modernă. Suntem profund convinşi de asta. Din nefericire, trăim într-o perioadă în care vechile tratate din sfera controlului de arme, stabilitate strategică, sunt date la o parte una după alta, iar tratate noi nu sunt semnate.

Acestea nici nu sunt pregătite pentru a fi semnate. Drept rezultat, vechea arhitectură a stabilităţii globale se distruge gradual iar noua arhitectură nu apare. Astfel, marea parte a politicilor globale devin un fel de politică pe marginea prăpastiei, când există puteri bine înarmate, neavând tratate între ele pentru a face faţă oricărei crize provenită din neînţelegeri accidentale.

Se pare că ne întoarcem la legea junglei. Toată lumea este împotriva tuturor, ceea ce nu este bine pe planeta noastră supra-înarmată.

Reporter: În ceea ce priveşte schimbarea recentă de Guvern, de la social-democrat la liberal sau doar la nivelul instituţional, cum este colaborarea cu actualul Executiv?

Valery Kuzmin: De la început, am fost tentat să spun că nu comentez schimbările politice din România. Nu este treaba noastră. Cât despre contactele cu noul Guvern, nu a fost suficient timp pentru a stabili contacte. Săptămâna viitoare cred că va fi o recepţie oferită de ministrul de Externe Bogdan Aurescu. Ne vom vedea pentru a doua oară. Prima oară ne-am întâlnit când mi-am prezentat scrisorile de acreditare către preşedinte. Am avut o conversaţie scurtă. Au fost câteva ocazii în care am avut convorbiri telefonice scurte.

Altfel, e un timp prea scurt. Pe măsură ce se stabilesc contacte între ministerele noastre cred că există o continuitate şi sperăm ca dialogul să fie respectat în continuare.

Reporter: Aţi spus la un moment dat că pragmatismul devine prioritar în faţa relaţiilor diplomatice.

Valery Kuzmin: Am spus slavă Cerului că pragmatismul comercial, în ceea ce priveşte afacerile, lucrează fără ajutor. În unele situaţii poate nu devine prioritar, dar poate oferă un exemplu de urmat.

Investiţiile corporaţiilor ruseşti în România sunt în mare parte investiţii ale filialelor europene şi sunt calculate ca şi cum sunt olandeze, austriece”

Reporter: Cum ar putea Rusia să investească mai mult în România? Comparativ cu state precum Irlanda, Ungaria sau Serbia, investiţiile lor în România sunt mai mari. Investiţiile Rusiei sunt mai mici. În acest sens, de ce credeţi că se întâmplă acest lucru şi cum ar putea fi îmbunătăţită situaţia?

Valery Kuzmin: Spuneţi-mi, vă rog, care este rating-ul investiţiilor olandeze în România? Îmi puteţi spune? Investiţiile sunt calculate într-un mod specific. Există investiţii directe şi cele indirecte. Spre exemplu,  

Nu le poţi găsi în lista de investiţii, pentru că ele apar ca investiţii din filialele europene ale marilor corporaţii internaţionale. Corporaţiile acestea sunt din Rusia, deoarece există control printr-un pachet majoritar de acţiuni la Moscova.

Dar, în general ele nu sunt luate în considerare, aşa că, dacă mă întrebaţi care este volumul real al investiţiilor ruseşti, nu vă pot spune. Ar trebui să calculaţi prin metode economice de calcul specifice. Ştiu că investiţiile din Rusia nu sunt deloc rele, având în vedere stadiul actual al relaţiilor noastre.

Reporter: Mă refer la datele oficiale ale BNR care arată că investiţiile directe sunt mai mici decât cele ale Serbiei, care însumează 100 de milioane de euro.

Valery Kuzmin:  Compania NIS din Serbia este pe lista de investiţii directe în România? NIS este o filială a Gazprom. Ăsta este un exemplu. Nu este invenţia mea. Karl Marx a început să vorbească despre caracterul cosmopolit al capitalului. Mai târziu, în era globalizării de acum, nu este doar ce se vede pe etichetă.

Ruşii spun că un peşte caută ape mai adânci iar capitalul caută refugiu mai sigur.

„Ştiţi cum citesc această abreviere (SUA-n.r.)? Statele Unite ale Amneziei”

Reporter: Acestea sunt investiţii din resurse strategice pe care Rusia le are. Petrol şi gaze.

Valery Kuzmin: Resursele strategice şi tot ce avem aici nu reprezintă doar petrol şi gaze. Există şi altele. Spre exemplu, este o companie producătoare de ţevi de metal a domnului Pumpianski, om de afaceri rus. Sediul central al companiei, dacă nu greşesc, este undeva în SUA. Atitudinea mea faţă de SUA este diferită.

Ştiţi cum citesc această abreviere (SUA-n.r.)? Statele Unite ale Amneziei. Pot să demonstrez ceea ce spun, dar nu este un subiect pentru momentul acesta.

Este capital internaţional. Ei au alte metode şi mijloace. Desigur că sectorul energetic este în mare parte moştenirea perioadei de timp anterioare. Spre exemplu, industria română furniza echipament de înaltă calitate către industria rusă, pe atunci sovietică ,de petrol şi gaze. Regiuni întregi, în Craiova- am făcut o vizită recentă- sunt în criză. Acum li s-a interzis să exporte către Rusia.

Acum ne apropiem de un moment critic când, sper să nu se întâmple, dar ne apropiem de 21 decembrie, când contractul general cu Ucraina pentru tranzitul pe termen lung al gazelor naturale va expira.

Ucrainenii nu vor să semneze un tratat care nu ar fi profitabil sau acceptabil doar pentru ei, ci pentru ambele părţi. Ei cred că tratatele sunt semnate pentru ca ei să obţină mai mulţi bani. Ţin minte foarte bine. Eram detaşat în Moldova când a avut loc criza din 2009.  Atunci acuzau premierul lor de atunci, doamna Timoşenko, pentru că a semnat un tratat nedrept cu Rusia pe o perioadă de 10 ani.  „Este groaznic şi nedrept”. Acum, ei spun că ar trebui să semnăm cu ei un contract pe 10 ani. De ce? Întreabă-i pe ei. Şi aşa mai departe.

Este unul dintre factorii de conjunctură care ne afectează şi influenţează cifra de afaceri dintre cele două ţări. Oamenii de afaceri vizionari înţeleg că nu au garanţii cu astfel de politicieni în Kiev. Toate aceste întorsături şi devieri neaşteptate, au făcut tot posibilul să vă umple rezervele subterane de gaze înainte de sezonul iernii, pentru a fi pregătiţi.

O altă poveste, un thriller care se desfăşoară în Bulgaria şi în regiune. Era un proiect clar cu beneficii reciproce numit South Stream, precum North Stream în regiunea Baltică, pentru a aduce gaze din Rusia. Acum cinci ani putea fi terminat dar a venit criza din Ucraina se pare, a venit o delegaţie de senatori din Washington şi guvernul bulgar a renunţat la acel plan. Acum, am ajuns la un acord cu Turcia. Prima conductă este deja operaţională. Alta va fi construită. Aceasta merge în partea europeană mai mică a Turciei. Unde va merge această conductă mai departe? Doar până în UE. Nu mai există altă destinaţie. Prin Bulgaria, Grecia, Serbia şi alte ţări. Acum, bulgarii se precipită. „Ne pregătim conducta”. Insistă că toate întârzierile, pe fundalul acestor întârzieri, spunând că trebuie să respectăm toate procedurile legale şi aşa mai departe.

Acum, ucrainenii nu sunt pregătiţi pentru un contract pe un an. Insistă că unele lucruri, aş spune eu, nefondate”

Reporter: Care este stadiul actual al negocierilor între Rusia şi Ucraina în privinţa acordului pe gazele ruseşti? Credeţi că va fi rezolvat?

Valery Kuzmin: Pentru moment, nu există un acord. Discuţiile sunt în desfăşurare. Problema, în general, este că Ucraina s-a angajat să continue conform celui de-al treilea Pachet pe Energie al UE. Acest Pachet, care este de asemenea aplicabil pentru Nord Stream, prevede ca furnizorul de gaze să nu fie transportatorul de gaze, iar acesta să nu fie utilizator final de gaze. Toate acestea ar trebui să fie separate. Recent, Ucraina a început, în grabă, să adopte legislaţia relevantă dar, pentru moment, această companie de tranzit, înainte era NAFTA Gaz, precum Gazprom. Corporaţie universală care are de-a face cu tot.

Acum, nu ştiu exact numele, un fel de companie de transport de gaze, stabilită ca o entitate legală pentru a opera conductele ce tranzitează Ucraina. Dacă, în cele din urmă, contractul va fi semnat cu ei, atunci Gazprom sau orice altă corporaţie ar avea o şansă, conform legislaţiei UE, să împrumute, să cumpere această capacitatea. Orice furnizor, nu mai mult de 50% din capacitate. Dacă este 20 de miliarde de metri cubi sau 40 de miliarde de metri cubi, jumătate ar putea fi împrumutată de Gazprom.

Dar, pentru moment, ucrainenii spun „noi vrem”...Acesta este doar un cadru  oferit de piaţă. În fiecare an, preţurile pieţei se schimbă. Acum, spre exemplu, preţurile la petrol şi gaze se duc uşor în jos. O situaţie foarte favorabilă pentru orice cumpărător. Mai târziu trendul ar putea fi invers, nimeni nu ştie.

Noi spunem OK. Hai să ne conformăm regulilor europene. Contract pe un an.

 Nu. Acum, ucrainenii nu sunt pregătiţi pentru un contract pe un an. Insistă cu unele lucruri, aş spune eu, puţin nefondate, deşi am câteva cuvinte în engleză pentru care ştiu cum ar putea fi interpretată o astfel de poziţie, cereri nefondate pentru prejudicii pe care le forţează prin Curtea de Arbitraj de la Stockholm. Noi spunem: <<vreţi să începeţi o pagină nouă?>>, pentru că de câţiva ani nu mai cumpără gaze de la Rusia. Ştiaţi? Cumpără din Slovacia. Gazul nostru îl cumpără din Slovacia, din Elveţia, cei mai mari producători de gaze din Europa. Îl cumpără pe hârtie, desigur. Plătesc mai mult către companiile din Slovacia şi Elveţia. Cum împart acele profituri suplimentare nu am să vă spun. Nu este treaba mea. Pot cu uşurinţă să ghicesc că acea companie nu a fost în pierdere. Cine este în pierdere, cine plăteşte? Consumatorul final. Gospodării, cetăţeni ucraineni, ei plătesc preţuri mai mari pentru gaze.

Acum, noi le oferim să înceteze această practică, să cumpere direct de la noi, ceea ce nu au făcut în ultimii ani. Pentru moment, nu sunt informat despre toate detaliile. Urmăresc acest subiect în presă. Din câte îmi dau seama, negocierile continuă şi căutăm o înţelegere echilibrată, conform celui de-al Treilea Pachet pe Energie al UE. Gazprom lucrează deja în acord cu legislaţia în multe cazuri, inclusiv cu Nord Stream1.

Reporter: Vă întreb şi pentru că afectează furnizarea de gaze pentru UE şi România. Rezervele naţionale nu sunt suficiente pentru stocurile de iarnă.

Valery Kuzmin: Aveţi relaţii interstatale bune cu Kiev. Daţi-le un semn că sunteţi interesaţi, pentru ca gazele să curgă în sezonul de iarnă. Încercăm să le transmitem acest mesaj de ani buni. Acum, dacă nu mă înşel, au încetat în mod oficial tranzitul din 2015. Nu cumpără de la GazProm niciun metru cub. Tot acel gaz merge spre Europa. Din Slovacia? Nu, vine din Rusia prin conducta de tranzit construită în perioada sovietică, în cadrul Consiliul de Cooperare Economică, acea reţea de relaţii şi schimburi economice. Iar apoi, au ajuns să plătească bani pentru a nu fi de acord că acest gaz vine din Rusia.

Cine dă acei bani? Guvernul Ucrainei? În niciun caz.

Reporter: Ce alte sectoare din economia României ar putea fi vizate de investitorii din Rusia?

Valery Kuzmin: Există domenii tradiţionale pentu investiţii, spre exemplu producţia de mobilă. Mobilă din România a primit recent un premiu special la o expoziţie din Moscova.

Mai sunt şi alte arii. Spre exemplu, dacă vă uitaţi, în mod generic, la cifra de afaceri a noastră, veţi găsi că Rusia se menţine ca furnizor în principiu de materie primă, isar România furnizează în mare parte maşinării, echipament sau unele produse procesate. În mod particular, noi corporaţiile ruseşti cumpără multe componente de schimb Renault sau componente mai mari pentru asamblajul maşinilor Renault, Megane, Logan şi altele. Există fabrici mari de asamblare în Rusia. Şi alte de la medicină, la cosmetice. E bilateral.

Federaţia Rusă post-comunistă n-are nimic de-a face cu comunismul”

Reporter: În contextul relaţiilor regionale şi globale, Ion Chicu, prim-ministrul Republicii Moldova a spus că vrea să intensifice relaţiile cu UE şi să le îmbunătăţească pe cele cu Rusia. Cum vede Rusia, în sensul geopolitic, această declaraţie şi care este poziţia Rusiei privind Guvernul de la Chişinău?

Valery Kuzmin: Ca o persoană care a petrecut aproape cinci ani în Moldova, ca ambasador al Federaţiei Ruse, pot să-ţi spun că poziţia geografică a Moldovei este cea a unei ţări la mijloc, a unei economii, din mjloc. Dacă te uiţi la specializările lor tradiţionale, la produsele lor tradiţionale, ele sunt, în mare parte similare cu România: alcool, struguri, fructe, legume.

Uită-te la Vestul Europei. Suferă aceasta de deficitul acestor bunuri? Nu. Dacă urmăreşti evenimentele, acţiuni de protest ale fermierilor din Vestul Europei despre toate aceste sancţiuni, subvenţii inadecvate şi aşa mai departe.

De ce? Pentru că  agricultura din vestul Europei suferă de supraproducţie. Suferă acum, sau crede că suferă nedrept, de pe urma presiunii excesive a ecologiştilor. Piaţa din Est, în primul rând în Rusia, are anumite regiuni cu condiţii climatice mai mult sau mai puţin similare. Dar ele nu sunt destul de mari pentru a acoperi toată piaţa cea mare din Rusia. A fost la fel când eu eram acolo, între 2007 şi 2012, şi rămâne la fel acum. Da, putem cumpăra vin Purcari aici de la Metro, dar nu este ceva spre care publicul local se grăbeşte, pentru că produceţi propriul vin de calitate.

În Rusia, astfel de vin ar fi apreciat, dar piaţa din Rusia este, momentan, deja saturată cu producători din Argentina, Chile, Australia, Africa de Sud, Franţa, toată lumea.

La un moment dat, producătorii din Moldova s-au retras de pe acea piaţă din diferite motive. Pentru a recâştiga poziţia, va fi nevoie de un efort în plus. Ce pot să spun pe scurt este că prim-ministrul Moldovei ar trebui să vadă situaţia mai bine ca mine. Cred că pentru Moldova ar trebui să fie profitabil, pragmatic, rezonabil. Ei ar trebui să fie deschişi şi să privească în ambele direcţii şi să găsească pieţe pentru produse. Asta dacă nu vor politiza comerţul. Atât.

Este comerţ. Cine suferă? Vă spuneam şi despre “miracolele” gazului rusesc în Ucraina. Cine suferă? Cetăţeanul de rând. La fel este şi în Moldova. Dacă nu-ţi poţi vinde bunurile, cine este victima majoră? Cetăţeanul obişnuit. Micul producător.

Reporter: De asemenea, Moldova are relaţii comerciale cu Rusia. Exportă multe produse către Rusia.

Valery Kuzmin:  Da, desigur. Este natural ca prim-ministrul să nu uite asta. Ca politician, aş putea adăuga că de zeci de ani, Federaţia Rusă post-comunistă, care n-are nimic de-a face cu comunismul, cu Uniunea Sovietică, poate doar am moştenit unele probleme din acele timpuri.

Vorbeam cu Bruxelles-ul, Comunitatea Economică Europeană de atunci şi ulterior UE, făcând apel către ei, în spiritul generalului de Gaulle, spre exemplu, care vorbea despre Europa de la Lisabona la Munţii Urali, cum e definită geografic. Mai târziu, la mijlocul anilor ’90, când Federaţia Rusă a devenit membră a Consiliului Europei, a început să-şi actualizeze şi să-şi dezvolte relaţii multilaterale cu UE. Erau patru sfere de parteneriat strategic agreate între noi la începutul anilor 2000, iar relaţiile progresau şi creşteau în multe feluri. Noi, de la început am spus şi sugerat că procesele de integrare în Vestul continentului şi în Estul continentului nu ar trebui să fie antagonice.

Nu ar trebui să fie opuse de fiecare parte. Din păcate, nu de fiecare dată ne-am înţeles cu Bruxelles-ul.

Recent, Moldova era un exemplu unic pro-european şi pro-rus. Poreclele acelea cred că nu sunt corecte, dar sunt larg folosite. Partidele din Moldova au fost de acord să ducă la îndeplinire anumite programe guvernamentale în beneficiul întregii ţări. Proiectul a eşuat destul de repede. Sincer, nu ştiu detaliile dar din câte mi-am dat seama, unul dintre blocajele majore se referea la formarea sistemului judiciar.

O parte a fostului Guvern din Moldova, nu ştiu de ce, credea că este dreptul şi datoria sa. Este acest lucru conform cu principiul statului de drept european? Cred că, urmărind politicile interne ale României, este puţin controversat. Cu toate acestea, aşa au stat lucrurile. Poziţia noastră strategică rămâne aceeaşi, în favoarea alianţelor şi integrării, relaţii normale şi pragmatice.

Nu avem pentru ce să ducem un război în Europa. Suntem interesaţi de relaţii normale, benefice şi profitabile în mod reciproc. Avem complexuri economice complementare, care s-au format în  zeci de ani, chiar secole. Au evoluat gradual. Ceva s-a schimbat, dar nu tot.

Dacă ne confruntăm ca inamici, acest lucru nu ne poate aduce decât pierderi economiei, afacerilor, oamenilor. Această iniţiativă a fost iniţiată acum 20 de ani de doi preşedinţi: Domnul Putin şi domnul Lukaşenko din Belarus. În decembrie aniversăm 20 de ani de la acordul privind crearea Alianţei de Stat între Rusia şi Belarus. După o vreme, Lukaşenko şi Putin au lansat iniţiativa de a crea un spaţiu economic comun, de la Lisabona la Kamceatka sau Vladivostok, dacă vreţi.

Am fost şi mai suntem deschişi să lucrăm în această direcţie, să implementăm strategia şi să îndeplinim obiectivul, chiar dacă nu este o misiune uşoară.

Declaraţiile politicienilor voştri despre necesitatea de a fi prezent, de a învăţa, ghida Moldova undeva, asta nu înseamnă influenţă?”

Reporter: De ce credeţi că există această frică cum că Rusia are multă influenţă în Republica Moldova? Există acuzaţii în ceea ce priveşte politicienii de stat care sunt influenţaţi de Administraţia de la Kremlin.

Valery Kuzmin: Vreţi să spuneţi că atunci când ascultăm aproape zilnic declaraţii ale politicienilor voştri despre necesitatea de a fi prezent, de a învăţa, ghida sau conduce Moldova undeva, nu intru în detalii, asta nu înseamnă influenţă? Este ceva ok? Liderii Rusiei oferă comerţ echitabil. Este influenţă, nu? Asta este logica dumneavoastră.

Reporter: Acestea sunt acuzaţii din spaţiul public.

Valery Kuzmin: Nu suntem în instanţă ca să ne acuzăm ca să ne acuzăm reciproc. Dacă le vedeţi drept acuzaţii, deja nu mai este un termen diplomatic. Diplomaţia nu operează cu astfel de lucruri. Există o formulă care spune “a fi de acord să nu fim de acord”. Şi să ne uităm pentru soluţii mai bune, nu să ne luptăm nici măcar într-un război al cuvintelor.

Câteodată trebuie să reacţionăm, pentru că este vorba de politica pe marginea prăpastiei. În tinereţea mea, acest lucru se numea sfera ideilogică. Sunt un om bătrân, credeţi-mă.

Nu vedem în UE nimic altceva decât vecinul nostru geografic şi unul dintre partenerii noştri cei mai importanţi de comerţ”

Reporter: În contextul relaţiilor regionale şi globale, cum vedeţi intenţiile UE şi NATO de a se extinde în Balcanii de Vest?

Valery Kuzmin: V-am spus despre UE. Nu vedem în aceasta nimic altceva decât vecinul nostru geografic şi unul dintre partenerii noştri cei mai importanţi de comerţ.

Recent, la una din ocazii, preşedintele nostru a elaborat acest subiect şi a spus că, înainte de aşa-zisa criză din Ucraina, comerţul cu UE a fost mai mare decât cu China. Acum au schimbat poziţiile, iar China şi Rusia şi-au mărit în ritm accelerat volumul de comerţ. În ciuda acestui fapt, comerţul bilateral dintre Rusia şi ţările din UE a recuperat jumătate din pierderile din anii 2014-2017. Nu suntem doar vecini. Complexurile economice s-au format prin complementaritate, din multe motive: unele resurse sunt disponibile în Rusia, altele în Europa, inclusiv resursele intelectuale, cele industriale şi există schimburi echitabile în comerţul liber.

Acum când ascultăm strategii măreţi ai relaţiilor internaţionale, aproape fiecare termen ar putea fi pervertit şi folosit cu înţeles diferit, comparativ cu cel original. Unii dintre ei apără globalizarea. Apropo, globalizarea este apărată cel mai energic de către China.

SUA, cu preşedintele Trump, vorbeşte în mare parte despre apărarea economiei naţionale, a intereselor naţionale şi asta nu prea arată a globalizare, mult mai puţin decât înainte.

Trăim vremuri grele, schimbătoare. Chinezii au înţelepciunea veche de milenii: „Dumnezeu să te păzească să trăieşti în timpul schimbării”. Noi, trebuie!

Ne-au spus „faceţi ce vreţi”. „Credeţi-ne”, le-au spus americanii diplomaţilor noştri şi strategilor militari, că „nu vă ţinteşte pe voi”.

Reporter: La nivel naţional, în România, cum vede Rusia sistemul antibalistic Aegis care ţinteşte şi nave? A existat activitate militară în Marea Neagră şi vreau să vă întreb în contextul Regiunii de Securitate a Mării Negre. Au fost şi exerciţii militare efectuate de Armata Rusă acolo. Acest sistem ar putea fi interpretat.

Valery Kuzmin: Cred că subiectul Deveselu a fost explorat, discutat şi descris de atâtea ori că nu mai este o nevoie mare de a reveni la acesta. Pot să vă reamintesc, pe scurt, de atitudinea noastră asupra acestui fenomen. În 2002, nu în primăvara lui 2014, America, unilateral, a renunţat la Tratatul Rachetelor Anti-balistice.

Printre primii care au semnat tratatul au fost Uniunea Sovietică şi SUA, pentru a limita dezvoltarea sistemelor defensive cu rachete anti-balistice, astfel încât să echilibreze ameninţarea reciprocă a distrugerii finale şi ireversibile.

Asta a fost logica erei nucleare. Desigur, nu este foarte bine. Dar a funcţionat timp de decenii. La acea vreme, dacă nu vă supăraţi, eraţi tânăr, dar preşedintele Putin, deja era preşedinte, şi a stabilit o înţelegere foarte bună cu preşedintele SUA George Bush Jr.  George Bush chiar a spus că s-a uitat în ochii preşedintelui Putin şi a văzut un suflet uman, ceea ce este o recunoaştere rară din partea unui şef de stat american, dacă ne uităm la preşedinţii moderni.

Toate obiecţiile noastre şi toate explicaţiile şi invitaţiile noastre de a găsi o formă de a păstra acele limitări au fost înlăturate cu o oarecare politeţe, dar cu fermitate. Răspunsul la plângerile şi explicaţiile noastre că nu putem rămâne impasibili în faţa dezvoltării sistemului global american de apărare împotriva rachetelor anti-balistice.

Uitaţi-vă la hartă. Acele puncte negre sunt baze militare americane. Una din două, sau un număr considerabil dintre ele, sunt localizate în jurul teritoriului Rusiei. Deasupra regiunii Arctica, SUA nu este departe. Este Canada iar imediat America. Nu se vede pe această hartă.

Preşedintele Putin a explicat când Deveselu a fost declarată operaţională în primăvara anului 2016, chiar şi înainte de sosirea mea în Bucureşti. Le-a spus americanilor că atunci trebuie să găsim un răspuns, o contra-măsură.

Ne-au spus „faceţi ce vreţi”. „Credeţi-ne”, le-au spus americanii diplomaţilor noştri şi strategilor militari, că „nu vă ţinteşte pe voi”.

Ok. Am dezvoltat arme de contraofensivă care au devenit publice acum aproape doi ani, în 2018, înainte de alegerile prezidenţiale. Includ arme hipersonice dar şi altele, prin care rachetele anti-balistice de modă veche devin caduce sau cel puţin ineficiente. Nu am declarat că vom dezvolta şi vom folosi pe deplin în Armată acele arme. Le-am spus americanilor să se oprească.

Acum, de curând, au recunoscut că reţeaua de rachete anti-balistice ţinteşte Rusia, în ciuda faptului că încercau să ne convingă că este împotriva statelor imprevizibile, precum Coreea de Nord, Iran, mai ştiu eu cine.

Laponia...Îmi cer scuze. Nu vreau să menţionez o parte a vecinului nostru, Finlanda. Deci acum din nou obiecţiile care au fost adresate nouă. De aceea ar trebui să înţelegi că, noi, ca o ţară cu astfel de teritoriu, nu putem să ne ocupăm de astfel de baze cu fiecare în parte. Percepem situaţia ca un element al rachetelor anti-balistice globale direcţionate către potenţialul nostru ofensiv.

Acesta este un pilon fundamental al acelei strategii de stabilitate globală, care se bazează pe garanţia distrugerii nucleare reciproce şi un potenţial parţial de autoapărare în faţa acelei distrugeri. Din ceea ce îmi dau seama, chiar dacă nu sunt un şef de Cartier General, balanţa generală înclină în favoarea ofensivei, ceea ce înseamnă distrugerea, care este acum mai eficace.

Dacă ne uităm pe plan global, situaţia este mai puţin stabilă, mai puţin previzibilă, de aceea vorbeam de politica pe marginea prăpastiei. A existat o situaţie la începutul primului Război Rece, care a avut apogeul cu Criza rachetelor din Cuba, când rachetele sovietice erau plasate în Cuba, iar rachetele americane erau plasate în Turcia. Să nu uităm! Nu a fost Uniunea Sovietică cea care ataca în mod agresiv SUA.

Ei au lansat...Uitaţi-vă la hartă. Cât de departe este Turcia de Uniunea Sovietică, care se întindea până la graniţa voastră. Iar Cuba la ce distanţă era de America. Aproape aceeaşi distanţă. De aceea vorbesc despre un pericol extrem şi riscuri cu care ne confruntăm, din cauza dezvoltării de către americani a acestor baze.

În particular, noi am obiectat prin canalele diplomatice. Acum, nu este un secret. Înainte era informaţie confidenţială la nivel diplomatic. Am obiectat că americanii au început să lanseze aceleaşi lansatoare, dacă nu mă înşel, MK41, care sunt folosite pe avioanele şi pe vasele militare.  Atunci nu erau interzise de Tratatul forţelor nucleare cu rază intermediară, care acum nu mai este folosit. Puteau fi folosite în aer şi pe mare. Dar pe teren, ele erau interzise. Acestea sunt acum instalate la Deveselu şi vor fi instalate în curând în Polonia, deja sunt prezente în nordul Norvegiei.

Nu sunt mare strateg. Ne luăm informaţiile de pe internet. Vă puteţi familiariza. Faceţi o poză acestei hărţi şi studiaţi-o. Aceasta este imaginea strategică. De aceea, am informat de la început americanii că nu putem sta neutri în faţa pregătirilor lor de a ne încercui.

Acum este o situaţia mai volatilă, cum s-ar spune în termeni financiari, cu vulnerabilităţi. Dar există şi canale comune de contact între cele două armate. Unele dintre ele funcţionează, spre exemplu în Siria. Dar, în general, întreaga arhitectură sau întreg setul de tratate a fost deja dat la o parte. Chiar şi pentru a prelungi Tratatul al treilea privind limitările înarmării strategice, care expiră la începutul lui 2021, americanii încă nu sunt pregătiţi să reia discuţiile. Chiar şi dacă am fi de acord cu prelungirea durata unui astfel de tratat...Ei sugerează că orice tratat nou ar trebui să fie pus în acord şi cu China.

Despre Deveselu: „Imaginaţi-vă că o astfel de bază mai apare în Cuba. Care ar fi reacţia SUA?”

N-avem nimic împotrivă. Dar este China care va lua decizia. Dacă invităm China în tratat, de ce nu invităm Marea Britanie, Franţa, India şi Pakistan, ca să nu mai vorbim de Israel şi poate chiar şi Coreea de Nord, putere nucleară în toată regula pentru a face un astfel de tratat mai universal.

Ar fi un efort enorm. Nu ne putem imagina că astfel de negocieri ar putea da rezultate pozitive într-o lună sau o săptămână, sau chiar jumătate de an. Dacă reuşim să convingem pe toată lumea, iar o astfel de înţelegere între toate părţile implicate nu există încă, astfel încât acestea să facă parte dintr-un astfel de  tratat. Sau poate ar putea fi negociat pentru unele zone geografice. E o posibilitate. Dar este nevoie eforturi diplomatice constante.

Este ca o diplomaţie de navetă. Aşa era între SUA şi URSS într-o perioadă. Acum ar fi între toată lumea. Ceea ce vedem este că unele alianţe, precum NATO, declară că Republica Chineză şi statele mari precum Statele Unite ale Amneziei, au declarat că Republica Chineză este adversarul lor, că Rusia este o ameninţare care ar trebui restrânsă. Nu este un bun început pentru negocieri.

Reporter:  Dar din partea României, cel puţin în discursul public, Ministerul de Apărare a spus că sistemul nu este cu scop ofensiv.

Valery Kuzmin: Orice ne spun americanii, v-am explicat. Acum 20 de ani, spuneau că sistemul nu ne ţinteşte. Uitaţi lucrul ăsta.  Neagă acum că ţinteşte şi Rusia? Nu. Aşa că voi aveţi încredere în ceea ce spun ei. Este treaba voastră. Dar nu putem ignora realităţile, experienţa de a le face faţă şi privind desfăşurările reale de pe teren. Iar în realitate avem o reţea de baze militare, care se dezvoltă şi creşte, în particular baze militare anti-balistice în jurul teritoriului nostru. Care este scopul? Nu vor ataca pe nimeni, dar securitatea şi stabilitatea globală se bazează pe acei doi piloni: potenţial ofensiv şi potenţial defensiv.

Noi ne bazăm pe potenţialul ofensiv pentru că nu avem şansa să desfăşurăm  forţe în jurul SUA...Imaginaţi-vă că o astfel de bază ar apărea în Cuba din nou. Care ar fi reacţia SUA? Imaginaţi-vă! Dar noi suntem moderaţi, calmi, explicăm poziţia noastră. Orice asigurări primiţi, este treaba voastră. Nu voi face vreo paralelă istorică, deşi am destule, cum spunem în Rusia.

Recent a avut loc o excursie aranjată pentru diplomaţi străini la Deveselu. Nu am fost invitaţi. Fără comentarii!”

Reporter: Dar aţi spus că ar trebui să fie o deschidere din partea ambelor părţi.

Valery Kuzmin: Da, suntem foarte deschişi. De exemplu, recent a avut loc o excursie aranjată pentru diplomaţi străini la Deveselu. Nu am fost invitaţi. Atât. Fără comentarii. Colegii, prietenii mei din diferite ambasade au spus că este unic, o transparenţă fără precedent. Nu comentez!

De aceea lucrăm la strategia noastră luând în considerare experienţa noastră practică, luând în considerare că în anii ’90 nu era o problemă, cerere sau intenţie din partea SUA care să nu fie întâmpinată cu cooperarea din partea Federaţiei Ruse, inclusiv suportul logistic pentru operaţiunea din Afghanistan, închiderea bazelor din Vietnam, Cuba şi aşa mai departe.

Ce am primit? Lărgirea NATO, baze noi în jurul graniţelor noastre şi suntem învinuiţi pentru că ne-am apropiat în mod agresiv de graniţele NATO. Unde este logica?

Există o cauză, iar după vine efectul. Asta este viaţa noastră. Atunci când vom inventa maşina timpului, poate va fi puţin diferit. În tinereţe eram pasionat de Ştiinţifico-Fantastic. Chiar şi cu maşina timpului, nu poţi merge un secol înapoi şi să schimbi ceva, pentru că consecinţele dezastruoase nu pot fi calculcate ce va ieşi. Dacă te duci înapoi şi schimbi foarte puţin.

Noi avem un principiu diplomatic <<suntem de acord să nu fim de acord>>

Reporter:  În ceea ce priveşte discursul public, Ambasada a avut câteva postări în care vorbeşte despre istorie, relaţiile dintre Rusia şi România.

Valery Kuzmin: Obiecţie! Noi am avut o postare, dacă vorbeşti despre recepţia Familiei Regale pentru diplomaţia română, am avut o postare privind politicile curente, când politica noastră actuală a fost prezentată într-un mod foarte părtinitor, fără o bază reală, dând vina pe Rusia că este o ameninţare majoră pentru tot. Asta este pe scurt. Sunt pregătit să vorbesc despre acest subiect. Ce aţi mai găsit acolo despre istorie?

Reporter: Ministrul de Externe a spus...

Valery Kuzmin: Noi avem un principiu diplomatic <<suntem de acord să nu fim de acord>>. Este exact un caz de acest fel. Nu vă pot spune că pot comunica Ministerului de Externe ce să publice sau să declare în comunicatele de presă. Este treaba lor. Eu vă spun ce pot.

Reporter: Ministerul a spus că viziunile ambasadei sunt inacceptabile şi că nu este pentru prima oară când spun acest lucru...

Valery Kuzmin: Suntem de acord să nu cădem de acord. Acesta este comentariul meu.

Reporter: Dar în acest context, cum sunt relaţiile dintre ambasadă şi minister?

Valery Kuzmin: Sunt normale, dacă luăm în considerare starea generală a relaţiilor noastre. Normale şi naturale.

Reporter: Adică ceea spun ei că opiniile sunt “inacceptabile”.

Valery Kuzmin: Ei acuză opinii care au fost exprimate într-un comentariu al ambasadei pentru presă, drept un exerciţiu în dreptul democratic de libertate de exprimare şi de opinie în concordanţă cu valorile europene democratice, pe care România le-a solicitat prin recenta preşedinţie rotativă a Consiliului UE. Ce îmi poţi spune ca răspuns la poziţia mea?

Dacă Ministerul dumneavoastră de Externe crede aşa cum a scris, are dreptul la asta. Noi avem un drept să prezentăm politica actuală, subliniez, actuala politică a statului într-o perspectivă propriu-zisă, într-o viziune realistă.

Dacă vrei să sapi mai adânc în acele acuzaţii făcute în acel fel protocolar, dedicat recepţiei organizată cu ocazia sărbătorilor de Crăciun şi Anul Nou, poate cu excepţia ambasadorului american, pentru că nu am avut şansa să vorbesc cu el mai mult, toţi colegii mei au fost şocaţi şi şi-au exprimat solidaritatea cu mine. A fost o mare surpriză pentru toată lumea că un astfel de discurs (al Principesei Margareta-n.r.) a avut loc la o astfel de ocazie. Nu vreau să continui, pentru că nu este nimic personal, şi toate celelalte acuzaţii, dacă vreţi să discutaţi în detaliu despre ce este vorba, sunt pregătit.

Ştiu foarte bine ce era scris în comentariul nostru, comentariu, nu un discurs al unei instituţii respectate şi cu autoritate.

Reporter: Este un răspuns al ambasadei, care este o instituţie publică din parte Guvernului Rusiei.

Valery Kuzmin: Instituţie publică este o opinie a Ministerului de Externe. De fapt este un ONG. Era în mod evident un atac părtinitor, fără bază reală, pe politica noastră externă. Este datoria şi dreptul oferit de convenţiile diplomatice ale ambasadelor să prezinte poziţia oficială a Guvernului în acest sens. Noi ne-am oprit de la asta. Nu am făcut nicio declaraţie formală, protest. Doar am scris un comentariu, explicând punct cu punct că nu este adevărat ce se spunea şi se adresa către ţara noastră.

Este principalul nostru obiectiv. Pentru ce credeţi că există misiunile diplomatice? Pentru a fi un canal de a prezenta poziţia guvernamentală, publică a propriei ţări. Dacă este respinsă o astfel de funcţie elementară a misiunii diplomatice...Este un cuvânt nou din protocolul diplomatic şi practica diplomatică. Vedem că ceva se schimbă, dar cum rămâne despre valoarea democratică a libertăţii de exprimare şi a opiniei?

Reporter:  Sunteţi de acord că există o limită între libertatea de exprimare şi prezentarea tuturor faptelor? Pentru că, în decembrie, era o acuzaţie a Ministerului de Externe...

Valery Kuzmin: Din nou aţi folosit acest termen non-diplomatic. Nu am auzit nimic despre asta din partea colegilor mei. Eu nu acuz pe nimeni, eu doar explic.

Reporter: Este un comunicat de presă al MAE, din decembrie, care vorbea despre o postare...

Valery Kuzmin: Exista o scrisoare deschisă în Evenimentul Zilei. O puteţi găsi. Poziţia noastră bine argumentată în detaliu este explicată în acea scrisoare deschisă. Era la mijlocul lui ianuarie, după vacanţă. După calendarul specific, avem opt zile de vacanţă. Asta, după mine, nu este una dintre cele mai rele realizări are Rusiei democrate.  În URSS erau doar două zile, acum sunt opt zile, inclusiv Crăciunul Ortodox, pe ritul vechi.

Reporter: Ambasada a declarat atunci că a fost o campanie de defăimare îndreptată împotriva Armatei Roşii. Ministerul a spus că informaţia prezentată de Ambasada Rusiei era incompletă.

Valery Kuzmin: Sunt liberi să o completeze dacă vor. Nimeni nu-i împiedică s-o facă. A fost o scrisoare deschisă destul de lungă din partea Ambasadei. A fost publicată în Evenimentul Zilei.

„Pentru mintea noastră este ridicol să spui că Rusia este în spatele oricărei probleme din UE

Reporter: UE are un proiect. Nu ştiu dacă sunteţi familiar cu el. EuvsDisinfo. Aţi auzit de el? Potrivit site-ului acestui proiect, obiectivul său este de a mări conştientizarea publicului şi înţelegerea operaţiunii Kremlinului de dezinformare şi să ajute cetăţenii din Europa...

Valery Kuzmin: Este o rugăciune? Îmi cer scuze. Vă tachinez.

Ce vă pot spune, sunt un om bătrân. Din nefericire, am studiat riguros istoria. După Primul Război Mondial, în Republica de la Weimar din Germania, care era moştenire a vechiului imperiu de Hohenzollern, era o anecdotă: “Pentru toate problemele noastre sunt de învinuit evreii şi bicicliştii”

Aici a apărut imediat o întrebare. De ce bicicliştii? Răspunsul era: De ce evreii?

Pare că este foarte îndepărtată de realitatea noastră modernă, dar vă pot arăta cu uşurinţă că există ceva mai mult în comun. Să nu uităm ce a ieşit din asta? Totalitarismul în Germania mai întâi şi apoi în restul Europei Occidentale. Ca să vă demonstrez, pot să vă spun că pe 22 iunie 1941, tot Vestul Europei, inclusiv România, fiind sub dominaţia, ocupată sau doar fiind reprezentată de regimurile naziste, fasciste, totalitariene, a atacat URSS. Punctul de start e venit că la mijloc era Holocaustul şi chiar după aceea. Acum, când auzim de comunicaţii strategice, război hibrid, mi-aduc aminte, îmi pare rău, de Ministerul de Propagandă a Guvernului lui Hitler. Numele său era Goebbels. A spus că cu cât este mai mare minciuna şi cu cât este repetată mai des, mai curând o mare masă o va crede.

Acum, schimbaţi în acea anecdotă două noţiuni, “Rusia„ şi „ruşi„ cu „evrei”, sau invers şi “bicicliştii” cu „trotinetele electrice” care se regăsesc pe străzile din Bucureşti.

Continuarea va fi aceeaşi. Pentru mintea noastră este ridicol să spui că Rusia este în spatele oricărei probleme din UE. Nici URSS nu a fost învinuită, în ciuda faptului că în Uniunea Sovietică era o perioadă de timp când lagărul comunist era de la Berlin la Beijing. Mai târziu a rămas destul de mare. Era clar. Comunismul proclama distrugerea capitalismului, nu era bun.

Nu suntem comunişti. Suntem o ţară capitalistă obişnuită.

Dacă faci o comparaţie între libertatea de exprimare, opinie şi pluralism de opinie în Rusia şi în România, vei găsi o potrivire imediată. Pentru că am deschis o poziţie, purtători de cuvânt, posturi radio şi TV, care predică bancnotele de dolari. Se uită la ele şi se roagă.

Avem ceva similar aici sau în Europa? Din nefericire, punctul de vedere alternativ în UE este imediat blamat drept idiotism util pentru a aduce beneficii Rusiei, sub influenţa Kremlinului. Acesta este un trend care sper să fie primit de publicul european în mod adecvat şi va fi opus. Acesta este trendul către totalitarism. Acel trend totalitarian care a avut o glumă foarte proastă faţă de întreaga umanitate după Primul Război Mondial.

Diferenţa este chiar mai îngrozitoare. Deja am menţionat ce lume avem. Nu ne putem juca cu focul. Nu ne permitem, dacă vrem să trăim pe această planetă.

Pentru ce? Spune-mi, te rog.

„RT este împins uşor în afara posibilităţilor de a se disemina în Vestul Europei

Câte posturi de televiziune din Europa care emit există în Rusia, licenţiate de Ministerul de Telecomunicaţii. France24, DW, cine mai ştie. Toată lumea. BBC...Ei cântă în aceeaşi notă. <<Rusia este ameninţarea către noi>>

Recent am văzut un exemplu superb, când fostul terorist cecen care avea nume de georgian, împotriva căruia există un mandat emis de Procurorul nostru general, care este responsabil că a ucis zeci de oameni personal în timpul războiului cecen, a fost ucis în Berlin. Ce a publicat Times? Publicaţie bine văzută de foarte mult timp, una dintre cele mai bune publicaţii britanice, purtătoare de cuvânt a democraţiei: “Disident rus a fost ucis în Berlin. Nu este încă o dovadă că Rusia este o ameninţare pentru securitatea europeană?”.

Ce este asta? Nu este propaganda în stilul lui Goebbels?

BBC este publicaţie finanţată din fonduri publice, poate nu CNN. France24 este la fel finanţată public...Singurul canal este stabilit de Rusia este RT. Este împins uşor în afara posibilităţilor de a se face cunoscut în Vestul Europei. A primit amendă pentru că vorbea despre renaşterea neo-nazistă în Ucraina. Amenda este pentru că nu a permis exprimarea unei opinii alternative. Opinie alternativă despre ce? Despre necesitatea de a renaşte neo-nazismul în Ucraina? Această opinie este apărată de autorităţile britanice.

Sunt alarmat că fără o bază ideologică, precum era în perioada Război Rece clasic, în care tabăra comunistă se opunea taberei capitaliste, erau nu doar controverse, erau viziuni antagonice. Teoreticienii comunişti, începând de la Klarl Marx, au declarat că comunismul va câştiga în faţa capitalismului, care ar trebui eliminat. S-a dovedit a nu fi foarte bine în multe cazuri. Nu se poate spune că comunismul a dispărut de pe hartă, uitându-ne la China.

Despre blocarea atletiţilor ruşi: „Este o pedeapsă colectivă, care este foarte caracteritică regimurilor totalitare, mai ales naziste şi fasciste”

Reporter: Un alt eveniment cu care poate sunteţi familiar este blocarea atleţilor ruşi să mai participe la evenimente majore sportive din cauza dopajului. Cum a primit Rusia această veste?

Valery Kuzmin: Rusia a primit vestea cu mare insatisfacţie, ca să vorbim diplomatic. Acest lucru este nedrept, ca să vorbesc corect politic, şi să nu folosesc termenul politizare. Este incorect din cel puţin două motive, lucrurile se vor desfăşura, vor fi apeluri la Curtea de Apel în Sport CAS. Există cel puţin două motive: în primul rând este o pedeapsă colectivă, care este caracteristică regimurilor totalitare, mai ales naziste şi fasciste- pedeapsa colectivă.

În acelaşi timp este o dublă pedeapsă asupra unei singure aşa-zise fărădelegi comise. Există şi un al treilea motiv. Este o pedeapsă colectivă a oamenilor fără vină. Acum auzim diferite voci care spun că toţi atleţii ruşi ar trebui să fie interzişi de peste tot şi pentru totdeauna.

De ce? Au fost prinşi? Zeci, sute de sportivi nu au nimic de-a face cu asta, dar unele organisme internaţionale, aşa-zise anti-dopaj, care nu au reprezentarea Rusiei, şi care sunt dominate de oficiali americani, canadieni sau britanici, plătiţi inclusiv din banii Rusiei, din donaţiile făcute de Rusia, susţin că Rusia este un stat demonic.

Dacă se întâmplă ceva, e evident o conspiraţie copleşitoare. Este o abordare rasistă. Dacă aşa ceva se spunea în organismele americane interne, oricine ar fi fost distrus imediat pentru că este sexist, rasist, WASP, etc. Imediat!

Dar, lumea sportului a fost creată de Louis de Coubertin (sic!) şi alţii ca o mare sferă unde animozităţile şi poate neînţelegerile dintre naţii îşi vor găsi o cale de ieşire în pace, în cadrul competiţiilor corecte şi paşnice.

Dacă îmi spuneţi că ruşii se dopează, nu o fac mai mult ca occidentalii, chiar mai puţin. Dacă te uiţi la echipele de biatlon şi ski ale Norvegiei, sunt toţi asmatici? Ştiţi asta? 

Aduc sute de doze de medicamente anti-asmatice la Jocurile Olimpice. Sute, dacă nu chiar mii. Frumoasele gimnaste americane, campioane de la Jocurile Olimpice de la Rio. Există o fată afro-americană ce seamănă cu Serena şi Venus Williams în tenis, suferă de boală mentală şi foloseşte pe faţă narcotice şi alte medicamente care sunt interzise pentru că dopează.

De ce? Pentru că are o permisie terapeutică.  Dacă ne ocupăm de sport în acest fel, putem doar spune că sportul a devenit o victimă pentru companiile farmaceutice uriaşe din Vest.

În acelaşi fel a existat povestea cu meldonium, ca un placebo, acelaşi medicament produs de companiile farmaceutice occidentale dar de 10 ori mai scump. Este ok, este folosit la scară largă. Iar acel meldonium creat de cercetătorii din Letonia modernă este interzis, iar zeci de oameni destul de inconştienţi că există cazuri mari de dopaj.  Că au fost prinse, descalificate, inclusiv Maria Sharapova, care era atât de concentrată la antrenament că, ignorând unele emailuri care au  fost trimise către ea...a fost fără milă descalificată pentru 18 luni şi îmi spui mie că ar putea fi altă reacţie în Rusia? Îmi pare rău.

Recenta poveste cu aşa-zisa bază de date. Arătaţi-ne. Nu!  Unii dintre atleţii noştri au încercat să atace în instanţe. Au adoptat, nu mai ştiu unde în care province canadiană, Ontario sau în împrejurimi. Au adoptat o legislaţie locală prin care sunt imuni la orice anchetă legală. Sunt cei care i-au pedepsit pe sportivii fără vină. Sunt un număr considerabil.

 Au drepturile lor umane. Ei sunt privaţi de aceste drepturi doar pentru că sun ruşi. Ce este? Rasism. Rasism orientat politic. Este singura explicaţie corectă din punct de vedere politic. Este vorba pur şi simplu de politică, de fapt. Cum rămâne cu numeroasele declaraţii că sportul ar trebui să nu ţină cont de politică.

Care este valoarea lor acum? Este pentru ca Comitetul Olimpic Internaţional să-şi spună cuvântul, cum îi pasă de integritatea mişcării olimpice internaţionale. Nu este nicio acuzaţie în care să fie implicată Comisia Olimpică din Rusia. Şi-a schimbat toată conducerea, are doar sportivi veterani care sunt integri. Dar ni se spune fără echipă sau comitet olimpic. Dar este împotriva cartei olimpice.

Deci, cine conduce aceste sporturi?  Companiile americane de farmaceutice care acţionează printr-o mână de oficiali din SUA, Canada şi Marea Britanie şi care îşi impun voinţa politizată asupra întregii comunităţi sportive internaţionale. Pentru cine? Asta este reacţia noastră  Altfel, din câte ştiu, cu probleme similare se confruntă România, dar nu este treaba mea să intervin în acest subiect.

În tinereţe am fost un sportiv amator care a încercat să exerseze ski-ul cross-country. Este foarte greu să alergi 15 km, spre exemplu. Deşi este o distanţă de sprinter pentru bărbaţi. Odată am alergat 30 de km aproape un maraton pe ski-uri. Dar am ajuns la concluzia că este prea mult pentru mine şi să rămân amator.

Reporter: Credeţi că este ceva general?

Valery Kuzmin: O ştiu! Dacă eşti astmatic şi alergi mai repede ca oamenii sănătoşi este un truc. Ştim mecanismul şi toată lumea îl vinde. De ce? De ce nu descalifică Norvegia odată pentru totdeauna? Cel puţin pentru 10 ani.

Vă aduceţi aminte de ciclistul american Neil Armstrong (sic!), cred, care după câte o duzină de victorii în Turul Franţei, a recunsocut că s-a dopat mereu. Este acelaşi lucru, fie că vorbim de propagandă, stabilitate globală, dacă continui aşa, să nu te aştepţi că totul va merge fără cusur. Deschide calea către o criză, conflict.

Ce bine că sportul nu este atât de periculos precum cursa înarmării. Mişcarea olimpică a fost special creată să devină o arenă de competiţie pacifistă. Este motivată din punct de vedere rasial. Insist!

Reporter: Rasa ţine de culoarea pielii.

Valery Kuzmin: Chiar aşa? Sunt în marte parte albi. Şi? Nu există nicio controversă ideologică între noi. Nu suntem comunişti. Predicăm aceleaşi valori liberale ca voi şi suferim.  Ne uităm la China şi vedem realizările copleşitoare fără a abandona la valorile importante şi legile dezvoltării în cadrul regimului comunist.

„NATO şi-a pierdut raţiunea de a exista şi scopul de cel puţin 30 de ani, odată cu căderea Zidului Berlinului

Revenind la întrebare, nu avem nimic împotriva oricărui lucru care este voluntar prin UE şi partenerii săi. Este treaba şi voinţa lor. Căutăm relaţii strategice stabile, predictibile cu UE, pentru că este vecinul nostru şi unul dintre cei mai mari parteneri de comerţ.

În ceea ce priveşte NATO, este foarte diferit. Nu vedem nicio nevoie de expansiune a NATO. NATO şi-a pierdut raţiunea de a exista şi scopul de cel puţin 30 de ani, odată cu căderea Zidului Berlinului şi desfiinţarea Pactului de la Varşovia, şi, evident,  odată cu dezmembrarea URSS şi abandonarea doctrinei comuniste. Acest lucru apare în Constituţia noastră.

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Dacă ţi-a plăcut articolul, urmăreşte MEDIAFAX.RO pe FACEBOOK »

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

  

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici