Nave franceze și japoneze au trecut prin Strâmtoarea Ormuz pentru prima dată de la izbucnirea războiului / La ce stratageme au recurs

Datele de monitorizare maritimă în Strâmtoarea Ormuz, publicate vineri, arată că doar câteva nave au reușit să traverseze zona, în condițiile în care Iranul a blocat, practic, accesul de la începutul războiului, potrivit Euractiv.

O navă franceză și una japoneză, în radarul Marine Traffic

Printre puținele excepții se numără o navă aparținând grupului francez CMA CGM și o navă japoneză, care au traversat strâmtoarea joi, potrivit datelor furnizate de MarineTraffic, preluate de publicația citată.

Nava Kribi, sub pavilion maltez și deținută de CMA CGM, a părăsit Golful joi după-amiază și se afla vineri dimineață în largul orașului Muscat.

Trump spune că SUA pot prelua Strâmtoarea Ormuz cu mai mult timp la dispoziție

Chiar și după redeschiderea Strâmtorii Ormuz, tulburările ar mai dura câteva luni, spune un expert

Sistemul său de identificare transmitea mesajul „proprietar Franța”.

Traversarea a fost realizată pe o rută aprobată de Iran, cunoscută în industrie drept „Cabina de taxare de la Teheran”, termen popularizat de publicația de specialitate Lloyd’s List.

Ruta sudică, soluție de compromis

În aceeași zi, trei petroliere — inclusiv unul deținut în comun de compania japoneză Mitsui OSK Lines — au traversat strâmtoarea folosind o rută alternativă, sudică.

Navele au navigat aproape de coasta peninsulei Musandam, o premieră după aproape trei săptămâni.

Toate au transmis pe transpondere mesajul „NAVĂ SUB PROTECȚIA OMAN”, o posibilă strategie de evitare a atacurilor.

Petrolierul Sohar LNG, gol în momentul traversării, devine astfel prima navă japoneză care părăsește Golful de la începutul conflictului.

Traficul, redus la un „firicel”

Datele companiei Kpler arată că, de la 1 martie, doar 221 de nave de marfă au traversat strâmtoarea — unele de mai multe ori.

Prin comparație, în perioade de pace aproximativ 120 de nave tranzitează zilnic această rută.

Dintre navele recente, 60% aveau legătură cu Iranul (origine sau destinație), dar și cu alte țări implicate: Emiratele Arabe Unite, China, India, Arabia Saudită, Oman, Brazilia și Irak.

Petrolul iranian domină tranzitul

Din cele 118 traversări ale navelor de marfă 37 transportau țiței, iar dintre acestea, 30 fie erau iraniene, fie erau sub pavilion iranian.

Majoritatea nu și-a declarat destinația, însă cele care au făcut-o au indicat aproape exclusiv China.

Tactici de supraviețuire pe mare

În primele zile ale conflictului, numeroase nave au recurs la metode neobișnuite pentru a evita atacurile.

Unele au recurs la transmiterea de mesaje precum „echipaj chinez” sau „proprietar chinez”.

Altele și-au modificat rutele spre zone considerate mai sigure, iar altele au utilizat canalele aprobate de Iran.

Aceste strategii reflectă riscurile ridicate din zonă, unde Iranul atacă selectiv nave și infrastructuri energetice, ca răspuns la acțiuni militare americane și israeliene.

O arteră energetică globală, aproape blocată

Înainte de conflict, peste 20% din petrolul și gazul natural lichefiat (GNL) la nivel mondial tranzita Strâmtoarea Ormuz.

Astăzi, această arteră vitală funcționează la capacitate minimă, cu implicații majore pentru piețele globale de energie și pentru economiile dependente de importuri.

Situația rămâne extrem de volatilă, iar reluarea traficului normal depinde de evoluțiile militare și de eventuale negocieri care să permită redeschiderea completă a uneia dintre cele mai importante rute maritime din lume.