Noua lege a Chinei accelerează asimilarea culturală. Tibetul încearcă să-și salveze limba

Noua lege privind „unitatea etnică”, intrată în vigoare în China la 1 iulie, provoacă îngrijorări în rândul tibetanilor și al organizațiilor pentru drepturile omului, care avertizează că măsurile vor accelera asimilarea culturală a minorităților etnice.

Legea se aplică tuturor celor 56 de grupuri etnice recunoscute oficial în China și pune accent pe folosirea limbii mandarine și pe identitatea națională chineză. Totodată, oferă autorităților posibilitatea de a sancționa activitățile pe care le consideră separatiste sau de natură să dezbine grupurile etnice.

Mandarina devine dominantă

Potrivit Associated Press, organizațiile pentru apărarea drepturilor omului și mai mulți specialiști în studiul Chinei și Tibetului susțin că noua lege continuă o politică aplicată deja de mai mulți ani, prin care limba mandarină capătă un rol dominant în educație și administrație, în detrimentul limbilor minorităților.

Măsuri similare au fost introduse și în alte regiuni locuite de minorități etnice, precum Xinjiang, unde trăiesc uigurii, sau Mongolia Interioară, unde o parte dintre cursurile predate în limba mongolă au fost înlocuite cu predarea în mandarină.

Multe comunități ar putea ajunge să își păstreze limba și tradițiile doar în viața privată, avertizează experții, în timp ce în spațiul public vor fi nevoite să se conformeze politicilor promovate de statul chinez.

China își apără legea

Beijingul respinge însă aceste acuzații, susținând că legea este menită să întărească unitatea națională și să îmbunătățească accesul minorităților etnice la educație și oportunități economice. Autoritățile chineze cataloghează criticile venite din străinătate drept „prejudecăți ideologice”.

Religia și politica, sub limite impuse

În timpul unei vizite organizate de autoritățile chineze pentru jurnaliști străini, reporterii Associated Press au întâlnit tibetani care încearcă să își păstreze limba și tradițiile.

Unii dintre ei participă la cursuri de scriere tibetană, după ce au învățat să vorbească limba, dar nu au avut ocazia să o studieze în copilărie. Alții spun că folosesc limba tibetană acasă și în familie, chiar dacă la școală sau în instituțiile publice comunicarea se face în principal în mandarină.

Tineri tibetani au declarat pentru sursa citată că își doresc ca limba și cultura lor să fie transmise generațiilor viitoare: „Toți cei din comunitatea noastră speră ca cultura noastră să fie transmisă generațiilor viitoare”.

Tradițiile continuă să fie păstrate prin meșteșuguri, țesut, medicina tradițională tibetană și ceremoniile budiste pe care autoritățile chineze le consideră elemente lipsite de conotații politice. In schimb, aspectele legate de identitatea religioasă și politică rămân strict controlate.

Tibetul, sub control strict al Beijingului

Tibetul este o regiune autonomă din vestul Chinei, aflată sub controlul autorităților de la Beijing. Accesul străinilor este strict limitat, iar deplasările jurnaliștilor sunt, de regulă, organizate și însoțite de oficiali chinezi.

În acest an, China marchează 75 de ani de la ceea ce numește „eliberarea pașnică” a Tibetului. Mulți tibetani aflați în exil și numeroși istorici consideră însă că este vorba despre ocuparea regiunii de către armata chineză.

În principalele temple budiste din Tibet nu există referiri publice la actualul Dalai Lama, liderul spiritual al budismului tibetan. Acesta trăiește în exil în India din 1959, după revolta eșuată împotriva conducerii chineze.

Succesiunea sa este una dintre cele mai sensibile teme în relația dintre Tibet și Beijing. Dalai Lama susține că doar instituția sa poate desemna viitorul lider spiritual al budismului tibetan, în timp ce autoritățile chineze susțin că alegerea viitorului Dalai Lama trebuie aprobată de stat.

În schimb, steagurile Chinei și mesajele oficiale privind „unitatea etnică” sunt prezente în întreaga regiune, de la aeroporturi și șosele până în piețe și instituții publice.