Guvernul lui Boiko Borisov, al cărui partid, GERB (de dreapta), care deţine 117 din cele 240 de mandate, a primit, aşa cum se aştepta, susţinerea a şapte deputaţi independenţi. Moţiunea a fost, deci, respinsă cu 124 de voturi.
Opoziţia socialistă şi partidul minorităţii turce, care deţin împreună 75 de mandate şi care au iniţiat moţiunea, nu au fost prezenţi în totalitate pentru a susţine propriul text, fiind exprimate doar 70 de voturi în favoarea acestuia. S-au exprimat două abţineri, iar 44 de deputaţi nu au luat parte la vot.
Dezbaterile şi votul s-au desfăşurat în absenţa premierului Boiko Borisov, care a spus că „nu-i plac deputaţii” şi a avertizat că ţara va fi cuprinsă de „haos”, dacă Guvernul său va fi înlăturat de la putere.
Moţiunea de cenzură a reprezentat, însă, o ocazie ca mai multe partide care l-au susţinut pe Borisov, de la venirea sa la putere, în iulie 2009, să dea semene de nemulţumire.
Astfel, Coaliţia Albastră, de 14 deputaţi, care face parte, ca şi GERB, din Partidul Popular European (PPE) şi care este tot mai critică la adresa Guvernului, nu a participat nici la dezbateri şi nici la vot.
La fel, cei 17 parlamentari ultranaţionalişti din cadrul Ataka, care au furnizat, în mod necondiţionat, susţinere cabinetului Borisov, nu au participat, nici ei, la dezbateri şi la vot. Acest reviriment se explică, în parte, prin candidatura liderului Ataka, Volen Siderov, la alegerile prezidenţiale, prevăzute în octombrie.
În opinia politologului Antoni Todorov, „dezbaterea asupra moţiunii de cenzură se înscrie în campania electorală” pentru alegerile prezidenţiale şi municipale, opoziţia căutând, mai ales, să se facă remarcată.
„Votul arată că Guvernul este izolat, dar opoziţia nu este pregătită să guverneze. O cădere a Guvernului ar duce la un impas politic”, a apreciat un alt poitolog, Ţvetozar Tomov.