Podurile feroviare vechi din SUA sunt inspectate de către proprietari, iar rezultatele sunt secrete

Mult timp după ce flăcările s-au stins, Michelle Emmons, o activistă locală pentru protecţia mediului, încă mai simţea mirosul nociv al creozotului carbonizat — un conservant chimic utilizat pentru tratarea structurilor din lemn expuse în aer liber.

Podul este deţinut de Portland & Western Railroad, care susţine că a efectuat reparaţii după incendiul din 2022. Emmons voia mai mult.

„Cel mai alarmant pentru noi a fost să vedem că încă mai circulau vagoane pe pod”, a spus Emmons, care co-conduce Willamette Riverkeeper, o organizaţie locală non-profit de mediu. „Era doar o chestiune de timp până când s-ar fi putut produce un accident.”

Acest moment a venit aproape trei ani mai târziu, pe 4 ianuarie 2025, când podul Corvallis s-a prăbuşit sub un tren de marfă.

Un vagon a căzut în râu, în timp ce un altul a rămas suspendat de pod şi a fost parţial scufundat în apă. Aproape 150.000 de kilograme de îngrăşământ s-au vărsat din tren în râu – o cale navigabilă care era deja în centrul preocupărilor locale privind mediul.

Surse: Cerinţa lui Putin către Ucraina: Renunţaţi la Donbas, fără NATO şi fără trupe occidentale

Oficialii maghiari se feresc să „arate cu degetul” spre Rusia. Mesajele transmise de înalții demnitari

Oficialii de la Portland & Western Railroad au refuzat să fie intervievaţi, dar au trimis prin e-mail o declaraţie despre acţiunile companiei după incendiu. „Unele şine, traverse şi capace de pod au trebuit înlocuite”, a scris purtătorul de cuvânt al companiei, Tom Ciuba. „Este important de menţionat că aspectul estetic şi mirosul de creozot nu indică neapărat deteriorarea structurală a podurilor feroviare”.

O anchetă realizată de Centrul Howard pentru Jurnalism de Investigaţie de la Universitatea de Stat din Arizona a constatat că siguranţa podurilor feroviare din SUA este afectată de supravegherea minimă din partea guvernului şi de transparenţa limitată. Acest lucru lasă companiile feroviare să controleze în mare măsură inspectarea şi întreţinerea propriilor poduri, permiţându-le să ascundă publicului majoritatea detaliilor despre probleme.

Acest sistem diferă radical de cele aproximativ 623.000 de poduri care transportă maşini şi camioane în SUA, care trebuie inspectate periodic, iar rezultatele trebuie făcute publice.

Printre concluziile anchetei Centrului Howard se numără:

• Doar şase inspectori de la Administraţia Federală a Căilor Ferate (FRA) sunt responsabili de supravegherea siguranţei a 70.000 de poduri feroviare.
• Aproximativ 10% din căile ferate din SUA nu au avut programele de gestionare a podurilor auditate de FRA, la 15 ani de la intrarea în vigoare a normei privind standardele de siguranţă a podurilor.
• Unele căi ferate mai mari, deţinute de companii cu venituri anuale de miliarde de dolari, au neglijat instalarea unor dispozitive de siguranţă esenţiale, dar uneori costisitoare.
• Chiar şi oficialii guvernamentali au dificultăţi în obţinerea de informaţii despre inspecţiile podurilor feroviare.

Portland & Western Railroad a refuzat să permită reporterilor Howard Center să consulte planurile de gestionare a podului sau registrele de inspecţie ale podului Corvallis.

„Rapoartele de inspecţie a podurilor nu sunt ceva ce divulgăm de obicei publicului, deoarece sunt de natură foarte tehnică şi ar trebui analizate numai de ingineri specializaţi în poduri”, a scris Ciuba.