Trump, Putin și Xi Jinping vor să dezarmeze planeta, de preferință, începând cu ceilalți
Președinții celor trei state care dețin împreună aproape 90% din focoasele nucleare ale planetei s-au hotărât să elimine înarmarea excesivă.
Prima comparație care îmi vine în minte este că reuniunea seamănă cu un congres internațional al marilor producători de tutun, consacrat combaterii fumatului, la care fiecare participant își exprimă îngrijorarea pentru sănătatea publică și recomandă abstinența, având în spate un banner care promovează propria marcă de țigări.
Dar care e miza? La 5 februarie 2026 a expirat New START, tratatul bilateral de limitare a armamentelor nucleare strategice americane și rusești, care stabilea un plafon modest de 1550 de focoase nucleare strategice pentru fiecare stat, deși Rusia și SUA au în prezent peste 5000 de focoase fiecare, iar China peste 600 și ar putea ajunge la aproximativ 1000 până în anul 2030.
Donald Trump dorește un nou tratat din care să facă parte și China, însă Xi Jinping nu-i împărtășește entuziasmul, considerând că Beijingului nu i se pot impune asemenea obligații.
Donald Trump are nevoie de o victorie diplomatică pe care să o poată înghesui într-o postare triumfală, știută fiind relația sa extrem de afectuoasă cu superlativele care îi descriu reușitele. Bunăoară, acordul va fi extraordinar, întâlnirea istorică, iar rezultatul fără precedent.
Pentru Vladimir Putin o fotografie alături de președinții SUA și Chinei are un impact mult mai valoros decât orice comunicat al Kremlinului, câtă vreme cel mai contestat, sancționat și criticat om politic al lumii, este invitat să discute despre securitatea planetei.
Așa se face că entuziasmul unor cercuri naționaliste ruse față de reuniune este, prin urmare, explicabil; Aleksandr Dughin vorbește despre o confirmare a multipolarității, iar Piotr Tolstoi evocă o nouă Ialta.
Am aflat și că Ucraina nu figurează pe agenda trilateralei, pentru că negocierile privind războiul se desfășoară separat, de către emisarii Steve Witkoff și Jared Kushner, iar China nu dorește să fie implicată. Dacă este să fim onești, cum ar putea să o facă? China este principalul partener comercial al Rusiei, Xi Jinping și Vladimir Putin s-au întâlnit de peste 40 de ori din 2013 până în prezent, cei doi proclamând o prietenie fără limite.
În timpul acesta, Europa asistă cu bine cunoscuta ei capacitate de a formula îngrijorări, nefiind pe lista invitațiilor, deși se va discuta despre securitatea mondială, inclusiv despre probleme care afectează direct continentul european, fără participarea vreunui lider al Uniunii.
Dincolo de solemnitatea declarațiilor despre dezarmare, cred că adevărata negociere de la Shenzhen va privi Iranul, pentru că Donald Trump are nevoie de o ieșire din acest război costisitor, Xi Jinping își dorește redeschiderea Strâmtorii Ormuz, iar Vladimir Putin vrea să își mențină avantajele economice obținute din criza energetică, ceea ce face ca interesul comun pentru pace să fie ceva mai puțin comun atunci când ajungem la prețul petrolului.
În privința armamentului nuclear, un acord este puțin probabil, câtă vreme SUA vor să limiteze și arsenalul nuclear chinez.
Ucraina nu figurează oficial pe agendă, dar am fi naivi să credem că Vladimir Putin va rata ocazia de a tatona disponibilitatea lui Donald Trump pentru o diminuare suplimentară a sancțiunilor sau pentru recunoașterea unor granițe extinse ale Rusiei.
Xi Jinping nu va accepta să negocieze reducerea celor peste 600 de focoase nucleare chinezești, dar ar putea oferi sprijin pentru redeschiderea Strâmtorii Ormuz, vitală importurilor sale de petrol, fără să se amestece în războiul din Ucraina, pentru că prietenia cu Vladimir Putin îi este mai folositoare decât satisfacția de a-i da dreptate lui Donald Trump.
Riscul major pentru Europa nu este ca Trump, Putin și Xi să hotărască la Shenzhen soarta Ucrainei, ci ca SUA să reia relațiile cu Rusia înaintea semnării unui acord de pace, slăbind astfel presiunea sancțiunilor asupra Moscovei și lăsând europenii să susțină militar un război pe care principalul lor aliat ar putea ajunge să-l trateze drept un inconvenient în relațiile cu Kremlinul.
Dar, noi să fim sănătoși…