Vântul libertăţii a încetat să mai sufle în Rusia, la 20 de ani de la destrămarea URSS

Boris Elţîn, primul preşedinte rus, a fost părintele dezbaterii publice în Rusia, când a preluat conducerea primei opoziţii politice legale şi l-a înfruntat pe ultimul lider URSS, Mihail Gorbaciov, pe care îl considera prea conservator.

În timpul preşedinţiei sale, Elţîn a fost în centrul unor lupte politice dure, guvernând cu un Parlament rebel o ţară aflată pe marginea prăpastiei, cu o mass-media eterogenă şi incisivă.

Realitatea politică din timpul succesorului său, Vladimir Putin, este cu totul alta: diversitatea de opinii a fost sacrificată pe altarul "stabilităţii" şi pluralismul politic a fost asociat cu haosul anilor '90.

"În raport cu perioada Elţîn, nivelul concurenţei (politice) a scăzut drastic", constată politologul Iuri Korguniuk.

Unul dintre marile simboluri ale acestei subordonări a fost preluarea controlului asupra marilor posturi de televiziune, ale căror emisiuni satirice şi dezbateri politice au fost interzise încă de la mijlocul anilor 2000.

În Parlament, textele sunt în general adoptate fără dezbatere, atât timp cât partidul Rusia Unită deţine o majoritate zdrobitoare.

Protestele de stradă nu mai sunt tolerate: sute de poliţişti sunt mobilizaţi în fiecare săptămână la Moscova pentru a dispersa în forţă cei câţiva opozanţi.

Dar ruşii, în marea lor majoritate, acceptă acest lucru. Potrivit unui studiu publicat la jumătatea lui 2011 de Academia rusă de Ştiinţe şi institutul german Friedrich Ebert, populaţia nu duce lipsa acestor libertăţi.

Doar 44 la sută dintre persoanele intervievate - în 2001 erau 51 la sută - consideră că "mecanismele democratice sunt esenţiale în organizarea vieţii în societate şi că ele sunt indispensabile".

Deşi departe de totalitarismul URSS, care se caracteriza prin controlul exercitat asupra fiecărui sector al vieţii publice şi private, Putin nu ezită să recurgă la referinţele sovietice.

Astfel, el a subliniat recent că, pentru el, Uniunea Sovietică - un imperiu de 15 republici foarte diverse din punct de vedere etnic şi cultural - nu este altceva decât o "mare Rusie".

Când opoziţia liberală a denunţat intenţia lui de a reveni la Kremlin după alegerile din 2012 ca o "stagnare" ce aminteşte de epoca lui Leonid Brejnev, liderul sovietic care s-a agăţat de putere deşi era bolnav, susţinătorii lui Putin apără demersul acestuia.

"Sunt mulţi cei care vorbesc despre o brejnevizare a lui Putin, dar sunt persoane care nu ştiu nimic despre Brejnev", aprecia în octombrie Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al premierului. "Brejnev, nu a reprezentat o perioadă negativă în istoria ţării noastre. El este un mare plus", a afirmat el.

Înaintea alegerilor legislative de duminică şi a alegerilor prezidenţiale din primăvară, Vladimir Putin nu promite nicio schimbare.

"Pentru noi, necesitatea o reprezintă evoluţia, stabilitatea şi continuitatea în schimbările politice, de aceea trebuie să dăm dovadă de prudenţă atunci când este vorba despre dezvoltarea sistemului nostru politic", a declarat el.

Analiştii subliniază totuşi că dacă autoritarismul rus s-a bazat permanent pe o ideologie misionară, regimul lui Putin nu se sprijină pe nicio strategie clară.

"Bazele URSS erau contituite de o ideologie dominantă, colectivism şi controlul total al statului asupra minţilor şi sufletelor cetăţenilor", aminteşte politologul Stanislav Belkovski.

"Rusia este absenţa ideologiei, un maxim de individualism, o indiferenţă totală faţă de oameni", subliniază el.