CEDO: Trimiterea romilor în şcoli "speciale", formă de discriminare

Recunoaşterea de către CEDO a "tratamentului discriminator" aplicat în cazul a 18 elevi din Ostrava (estul Cehiei), "din cauza originii lor rome", "este echivalentul, pe plan legal, al unui cutremur ale cărui efecte se resimt mai mulţi ani", potrivit lui James Goldston, un avocat din New York, reprezentant al Iniţiativei Dreptate din cadrul Institutului pentru o Sociatetate Deschisă.

Cu 13 voturi pentru şi patru împotrivă, Curtea a hotărât că a fost încălcat articolul 14 din Convenţia europeană a drepturilor Omului, care interzice orice formă de discriminare, stabilind alocarea sumei de 14.000 de euro, reprezentând pagube morale, taxe de timbru şi cheltuieli de judecată, pentru fiecare reclamant.

Recunoscând eforturile Guvernului ceh, decizia evidenţiază "numărul neobişnuit de mare" al romilor şcolarizaţi în "şcoli speciale", destinate copiilor cu deficienţe intelectuale sau incapabili de a urma un traseu şcolar normal.

În Cehia, unul din doi romi este direcţionat spre aceste şcoli, iar probabilitatea ca un rom să se afle în aceste instituţii este de 27 de ori mai mare decât în cazul oricărui alt copil, potrivit studiilor organizaţiei European Roma Rights Center (ERRC).

Potrivit ERRC, practicile de "separare fizică" a romilor în sistemul de învăţământ sunt preeminente în Bulgaria, Ungaria, România şi Slovacia, fie că este vorba despre şcoli speciale, clase separate sau "şcoli-ghetouri", unde învaţă în majoritate etnici romi.

Astfel, în Slovacia, un rom din doi este orientat în şcoli speciale, potrivit unui raport al Amnesty International dat publicităţii în această săptămână la Bratislava. Doar trei la sută dintre romii slovaci merg la liceu şi 0,3 la sută reuşesc să obţină o diplomă universitară.

În plus, situaţia romilor s-a agravat în Slovacia după căderea comunismului, în 1989: numărul copiilor şcolarizaţi a scăzut radical de la 166.852 la 1.180 între 1988 et 1995. Rata abandonului şcolar a sporit de la 46 la sută la 63 la sută între 1976 şi 1999, în timp ce aceste ţări se transformau în laboratoare ale reformelor ultraliberale, potrivit cifrelor furnizate de Amnesty.