Amplu studiu la nivel european: persoanele singuratice au memoria mai slabă, dar nu suferă o deteriorare mai rapidă

Rezultatele au fost publicate în revista științifică Aging & Mental Health și se bazează pe date din Ancheta privind sănătatea, îmbătrânirea și pensionarea în Europa, potrivit ScienceDaily.

Acest studiu de lungă durată a inclus 10.217 de adulți cu vârste cuprinse între 65 și 94 de ani din 12 țări europene.

Singurătatea este recunoscută din ce în ce mai mult ca o preocupare majoră de sănătate publică datorită legăturilor sale cu durata de viață, sănătatea fizică, sănătatea mintală și bunăstarea generală. Aceste rezultate se adaugă dovezilor care leagă singurătatea de funcția cerebrală la persoanele în vârstă, sugerând totodată că izolarea nu crește direct riscul de demență.

Dovezi contradictorii privind singurătatea și demența

Singurătatea și izolarea socială sunt adesea considerate factori de risc importanți pentru demență. Cu toate acestea, rezultatele cercetărilor au fost inconsistente. Unele studii au sugerat că singurătatea accelerează declinul cognitiv, în timp ce altele nu au găsit o legătură clară.

Participanții proveneau din țări precum Germania, Spania, Suedia și Slovenia. Cele 12 țări au fost grupate în patru regiuni: Europa Centrală, de Sud, de Nord și de Est.

Au fost excluse persoanele cu antecedente de demență, inclusiv boala Alzheimer. Cercetătorii au exclus, de asemenea, persoanele ale căror activități de zi cu zi erau „afectate” (categoria incluzând persoanele care aveau orice fel de dizabilitate în activități precum mersul, mâncatul sau făcutul dușului).

Memoria a fost măsurată prin testarea capacității participanților de a-și aminti informații atât imediat, cât și după o perioadă de timp. Una dintre sarcini le-a cerut să-și amintească cât mai multe cuvinte dintr-o listă de 10 care a fost citită cu voce tare într-un minut.

Măsurarea singurătății și a altor factori

Singurătatea a fost definită ca „sentimentul de a fi singur”. Participanții au răspuns la trei întrebări care au fost utilizate pentru a le clasifica singurătatea ca fiind scăzută, medie sau ridicată.

Întrebările au fost următoarele: Cât de des simțiți că vă lipsește compania altora?, Cât de des vă simțiți excluși? și Cât de des vă simțiți izolați de ceilalți?

Cele mai ridicate niveluri de singurătate au fost raportate în țările din Europa de Sud (12%), urmate de regiunea de Est (9%), regiunea Centrală (6%) și regiunea de Nord (9%).

Majoritatea participanților (92%) au raportat un nivel scăzut sau mediu de singurătate la începutul studiului. Cei din grupul cu un nivel ridicat de singurătate (8%) erau, de obicei, mai în vârstă, mai des femei și au raportat o stare generală de sănătate mai precară. De asemenea, aceștia prezentau rate mai ridicate de depresie, hipertensiune arterială și diabet.

Participanții cu un nivel ridicat de singurătate au obținut scoruri mai mici la testele de memorie imediată și întârziată la începutul studiului, comparativ cu cei cu niveluri mai scăzute de singurătate.