Capacul unui sarcofag roman din colecţia lui Emile Zola, scos la licitaţie

Acest capac, cu o lungime de doi metri şi o înălţime de 63 de centimetri, „conţine reprezentarea a patru scene dionisiace, într-un decor arhitectural sofisticat, înconjurate de satiri şi de bacante, este o piesă rară, deoarece nu există decât patru sau cinci în lume”, a explicat Florent Heintz, vicepreşedintele departamentului de artă antică romană şi egipteană din cadrul casei Sotheby’s.

Preţul estimat pentru acest obiect, scos la vânzare împreună cu alte o sută de opere de artă, este cuprins între 150.000 şi 250.000 de dolari.

Descoperirea achiziţiei acestui capac din marmură de către Emile Zola datează doar de câteva zile.

Capacul a stat aproape 300 de ani la Roma, în celebra colecţie de artă a familiei Borghese, reapărând apoi, succesiv, în colecţia actriţei franceze Cécile Sorel, care a făcut din el un element de decor pentru sala de baie a apartamentului ei din Paris, iar apoi în colecţia lui Paul Reynaud, ministru în timpul celei de-a treia republici franceze, preşedintele Consiliului francez pentru o scurtă perioadă, înainte de venirea la putere a mareşalului Pétain.

Istoria acestui capac de sarcofag avea o „zonă de umbră” de 50 de ani, dar, cercetând baza de date a Muzeului Luvru, Florent Heintz a descoperit că făcea parte dintr-o „moştenire Emile Zola”, o succesiune deschisă în 1903, la un an de la moartea autorului operelor „Thérèse Raquin” şi „Rougon-Macquart”.

În jurnalul său intim, Zola povesteşte cum, în timpul unui voiaj la Roma, un prieten diplomat, Edouard Lefebvre de Béhaine, l-a condus la familia Borghese, care, ruinată, îşi scotea la vânzare colecţia de obiecte din marmură. Cuplul Zola a cumpărat zece obiecte, printre care şi acest capac de sarcofag, a explicat Florent Heintz.

Obiectele din marmură au fost livrate la locuinţa din Paris a scriitorului în 1895. În urma acestui transport a supravieţuit până în zilele noastre doar o scrisoare adresată organelor vamale franceze, în care Emile Zola se plângea de nivelul ridicat al taxelor pe care a trebuit să le plătească pentru aceste „produse de import”.

Romancierul francez Émile Zola este considerat cel mai important reprezentant al curentului naturalist.