Revenirea oamenilor în apropierea Lunii, prin programul Artemis, marchează o nouă etapă a explorării spațiale. Într-un interviul acordat Mediafax, cosmonautul Dumitru Prunariu explică ce înseamnă această misiune pentru viitorul explorării spațiale, care sunt provocările pentru echipaj și ce rol ar putea avea România în programele spațiale europene.
Victor Stephanovici: Cum priviți misiunea Artemis 2, care duce din nou oamenii spre Lună după mai bine de 50 de ani?
Dumitru Prunariu: Astronauții care zboară acum spre Lună nici măcar nu erau născuți atunci când Apollo 17 s-a întors de pe Lună. Programele spațiale au o întindere foarte mare în timp. De ce nu s-a mai zburat cu oameni spre Lună în ultimele decenii? Pentru că NASA a avut alte priorități: programul navetei spațiale și construirea Stației Spațiale Internaționale. Revenirea oamenilor pe Lună reprezintă însă un eveniment foarte important pentru întreaga comunitate spațială și marchează începutul unei noi etape a explorării planetare.
Victor Stephanovici: Care este rolul Lunii în planurile de explorare spațială?
Dumitru Prunariu: Luna este doar un intermediar. Acolo se vor construi baze umane permanente și se vor desfășura activități de explorare a solului și subsolului lunar. Pe Lună vom învăța cum să trăim și cum să folosim tehnologii pe alte corpuri cerești. Toate acestea sunt necesare pentru o misiune mult mai importantă din punct de vedere istoric: explorarea planetei Marte.
Victor Stephanovici: Programul Artemis este însă și foarte costisitor. Cum vedeți această evoluție?
Dumitru Prunariu: Estimările inițiale pentru lansarea rachetei SLS cu capsula Orion erau de aproximativ 500 de milioane de dolari. În momentul lansării din 2022, costul ajunsese la 4,1 miliarde de dolari. Este o sumă uriașă, mai ales în condițiile în care sectorul privat devine tot mai puternic. Companii precum SpaceX sau Blue Origin concurează deja programele guvernamentale.
Victor Stephanovici: Care este cea mai mare diferență între programele spațiale din perioada dumneavoastră și cele de astăzi?
Dumitru Prunariu: În prezent, investițiile private joacă un rol tot mai mare. Companiile dezvoltă rachete reutilizabile, ceea ce reduce costul lansărilor. Elon Musk deține recordul de lansări comerciale de sateliți, iar la un moment dat SpaceX ajunsese să realizeze aproximativ 84% dintre lansările comerciale din lume. NASA începe și ea să schimbe modelul. Nu va mai construi stații orbitale proprii, ci va închiria spațiu pe stații dezvoltate de companii private.
Victor Stephanovici: Capsula Orion este mult mai avansată decât navele cu care ați zburat dumneavoastră. Ce v-ar impresiona cel mai mult la bordul unei nave moderne?
Dumitru Prunariu: Pe vremea mea nu existau computere de bord așa cum există astăzi. Aveam doar câteva programe automate executate de un computer electromecanic. Singurul aparat digital pe care l-am avut la bord a fost un mic calculator de buzunar pe care îl foloseam pentru calcule rapide. Astăzi, toate sistemele sunt integrate digital și controlate de pe ecrane computerizate.
Victor Stephanovici: Care este cea mai dificilă parte a unei misiuni precum Artemis 2?
Dumitru Prunariu: În primul rând, lansarea cu succes. Misiunea automată Artemis din 2022 a fost amânată de mai multe ori înainte de lansare din cauza unor probleme tehnice descoperite în ultimele momente. De asemenea, scutul termic al capsulei Orion a avut unele probleme la reintrarea în atmosferă, ceea ce a dus la modificarea profilului de reintrare pentru misiunile următoare.
Victor Stephanovici: Care sunt provocările pentru echipaj în timpul zborului?
Dumitru Prunariu: Imponderabilitatea nu este o stare atât de plăcută precum pare la prima vedere. Ea produce modificări în organismul uman. Zborul spre Lună implică și traversarea unei zone cu nivel de radiații mai mare decât cel de pe orbita Pământului. Pot apărea disconfort muscular sau ușoară atrofie, dar într-o misiune de aproximativ zece zile aceste efecte sunt recuperabile după revenirea pe Pământ.
Victor Stephanovici: Cum se schimbă percepția asupra Pământului atunci când îl vezi din spațiu?
Dumitru Prunariu: Este o imagine extraordinară. Te îndrăgostești de planeta noastră atunci când o vezi de la acea înălțime. Astronauții experimentează ceea ce se numește „overview effect”, o percepție globală asupra Pământului. Îl vezi ca pe un tot unitar, fără granițe, și înțelegi cât de fragil este. Înțelegi atunci că aceasta este casa noastră și că trebuie să o protejăm.
Victor Stephanovici: România ar putea participa la viitoarele misiuni spațiale?
Dumitru Prunariu: Teoretic, da. Practic însă, nivelul implicării este limitat. Mai multe state europene au decis recent să își mărească contribuția la Agenția Spațială Europeană pentru a beneficia de noi proiecte tehnologice și industriale. România a redus însă contribuția, ceea ce limitează oportunitățile de dezvoltare în acest domeniu.
Victor Stephanovici: Dacă ați avea din nou 30 de ani și ați primi oferta de a merge într-o misiune spre Lună sau Marte, ați accepta?
Dumitru Prunariu: Dacă aș avea din nou 30 de ani, aș pleca imediat spre Marte! Dacă mă întrebați acum, probabil că aș accepta o misiune spre Lună după o perioadă de pregătire medicală și antrenament.
Într-un material pregătit înaintea interviului, Dumitru Prunariu subliniază că misiunea Artemis II reprezintă mai mult decât o simplă lansare spectaculoasă. Ea marchează reluarea drumului omenirii către spațiul profund și trecerea către o nouă arhitectură a explorării spațiale.
Programul Artemis urmărește construirea unei prezențe umane sustenabile dincolo de orbita joasă a Pământului și testarea sistemelor care vor permite revenirea oamenilor pe Lună, dar și pregătirea misiunilor către Marte. Prunariu spune că fiecare lansare spațială este rezultatul muncii a mii de specialiști – ingineri, medici, cercetători și tehnicieni – și că explorarea cosmosului rămâne unul dintre puținele domenii în care omenirea reușește să coopereze pentru un scop comun.
În opinia sa, astfel de misiuni transmit și un mesaj important generațiilor tinere: marile proiecte științifice și tehnologice nu au dispărut, iar curiozitatea și dorința de explorare continuă să împingă civilizația înainte. „Fiecare lansare este rezultatul unei memorii colective a umanității. Nimeni nu ajunge singur în Cosmos”, spune cosmonautul român.