Ecosistem unic în Golful Lübeck: Munițiile naziste scufundate au devenit un „recif” plin de viață

Deși zona este considerată toxică și periculoasă, cercetătorii au documentat o biodiversitate mai bogată decât în fundul mării din apropiere.

Viață abundentă în jurul munițiilor

Potrivit echipei conduse de Andrey Vedenin, de la Institutul de Cercetare Senckenberg, peste 40.000 de organisme pe metru pătrat trăiesc chiar pe carcasele ruginite de bombe, torpile și mine. Printre ele se numără stele de mare, crabi, pești, anemone și midii. Cercetătorii au comparat densitatea faunei cu un veritabil recif de corali, mult mai populat decât zonele naturale din jur, unde au fost identificate în jur de 8.000 de indivizi pe metru pătrat, scrie The Guardian.

Această „metropolă subacvatică” s-a dezvoltat în timp ce munițiile se degradează, eliberând treptat substanțe chimice în apă. Totuși, viața marină pare să fi transformat acest pericol într-un habitat.

De ce a apărut ecosistemul unic din Golful Lübeck pe munițiile scufundate

Studiul arată că organismele marine preferă suprafețele dure, în timp ce fundul Mării Baltice a fost curățat în ultimele decenii de pietre și bolovani pentru a face loc construcțiilor terestre. În lipsa structurilor naturale, fauna marină s-a adaptat la obiectele create de om: epave, parcuri eoliene, conducte și chiar muniții.

Fenomenul nu este unic. În SUA, structurile petroliere scoase din uz au devenit recife artificiale, iar epavele vechi găzduiesc astăzi comunități prospere de viețuitoare.

Viitorul ecosistemului unic

Între 1946 și 1948, în largul Germaniei au fost aruncate 1,6 milioane de tone de armament, iar mare parte se află încă pe fundul mării, în zone slab documentate. Pe lângă riscurile de explozie, munițiile eliberează substanțe toxice, motiv pentru care Germania a început procese de îndepărtare.

Oamenii de știință avertizează însă că eliminarea armamentului poate distruge ecosisteme formate în decenii. Ei propun înlocuirea munițiilor cu structuri sigure, din beton, pentru a menține habitatul creat recent.

„Chiar și cele mai distructive arme pot deveni suport pentru o nouă viață”, spune Vedenin, sperând ca modelul din Golful Lübeck să fie replicat și în alte regiuni.