Cosmin Marinescu: Scientia economică și politica publică în ecuația sustenabilității

Viceguvernatorul BNR Cosmin Marinescu, fost consilier prezidențial, profesor universitar și doctor în economie, s-a alăturat seriei de interviuri dedicate Academiei Române, găzduite în ediția aniversară a revistei „Ambasador pentru România”.

În această ediție se regăsesc și reflecțiile unor personalități precum Acad. prof. univ. dr. Marius Andruh,  Acad. prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop, Dr. ing. Dumitru Prunariu, Acad. prof. univ. dr. Klaus Mainzer, Acad. prof. univ. dr. Leon Dănilă sau Prof. univ. dr. Livia Teodorescu-Ciocănea.

În arhitectura statalității noastre, BNR împărtășește obiective convergente cu misiunea Academiei Române în domeniul educației și cercetării, promovând valori care contribuie la cultivarea și îmbogățirea patrimoniului național al cunoașterii. Înființate la doar 14 ani distanță, ambele autorități își au sorgintea în vremurile în care, prin ample transformări, România își croia calea spre modernitate.

În cadrul interviului pentru ediția aniversară, Cosmin Marinescu a insistat asupra cizelării analizelor și politicilor publice dedicate tematicii generale a dezvoltării, cu exigență pentru o educație economică de calitate.

În continuare, redăm textul integral al interviului publicat în ediția aniversară a revistei „Ambasador pentru România”.

1.Domnule Cosmin Marinescu, din perspectiva dumneavoastră, care este rolul economiei, ca știință a instituțiilor, politicilor publice și, de fapt, a deciziilor colective, în arhitectura contemporană a cunoașterii academice? Altfel spus, cum se poziționează economia în arhitectura cunoașterii academice?

Sunt onorat să evoc aici, în registrul dialogului, gânduri și perspective privind rolul științei economice în dezvoltarea societății și să contribui astfel, alături de distinșii dumneavoastră invitați la ediția aniversară a revistei, dedicată Academiei Române. Totodată, mă bucură să văd faptul că economia, în speță scientia economică, suscită preocupări nu doar în planul pragmatic al afacerilor sau al dezvoltării economice, cât și în sfera cunoașterii fundamentale, academice.

Încep prin a vă spune felicitări pentru inițiativa de a îngriji această ediție aniversară. De-a lungul istoriei, Academia Română a fost un simbol al spiritualității noastre și a jucat un rol esențial în consolidarea identității naționale și în formarea unității politice românești, devenind un pilon cheie al cercetării și dezbaterii academice în România.

Banca Națională a României, pe care sunt onorat să o reprezint ca Viceguvernator, este și ea un actor cheie în arhitectura statalității noastre. BNR se intersectează pe multiple planuri cu misiunea Academiei Române, deoarece ambele autorități își au sorgintea în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în acea perioadă de transformări profunde care au condus la modernizarea statului și a națiunii noastre.

Dacă recurgem la evaluări aritmetice destinse, cu caracter istoric, rezultă că Academia Română deține, la nivelul anului 2026, o experiență consolidată cu 9,6% mai întinsă decât cea a BNR, care împlinește „abia” 146 de ani. Însă putem menționa faptul că, în timp, grație aritmeticii, acest ecart procentual se va estompa în favoarea amândurora.

Revenind pe tărâmuri științifice, consider că dintotdeauna, dar mai ales în vremurile dominate de provocări, oamenii de știință au datoria să răspundă acelor obiective care țin de binele comun și de ghidajul rațiunii. Iar provocarea științei economice este de a furniza acea „cunoaștere corectă” – căci așa se traduce latinescul „scientia”.

Cunoașterea necesită cercetare riguroasă, indispensabilă în fundamentarea politicilor publice, care uneori ignoră imperativul sustenabilității. Totodată, avem nevoie de creșterea nivelului de educație economică și financiară în societate, pentru ca oamenii să facă apel la cunoștințele economice, mai ales în perioadele de instabilitate.

Este foarte important ca noțiunile economice să fie înțelese corect la nivelul tuturor palierelor sociale, inclusiv dintr-o perspectivă culturală și istorică. Astfel, cetățenii își vor putea forma așteptări realiste, fezabile, nu unele bazate pe iluzii populiste.

În opinia mea, rolul științei economice în arhitectura cunoașterii este, în primul rând,  de a oferi înțelegerea limitelor la care suntem expuși, în mod natural, astfel încât să putem gestiona eficient mijloacele obținerii prosperității. Numai așa vom ști cum să gestionăm „treburile cetății”, atât în vremurile bune, cât și în timpurile mai puțin favorabile, când ne confruntăm cu diverse șocuri și crize. Mai ales atunci vedem cât de importantă este stabilitatea economică, indiferent dacă ne referim la prețuri, salarii, inflație etc., de înțelegerea cărora depinde bunăstarea economică și socială.

Am putea spune, parafrazând discipline universitare, că economia este, prin definiție, economia dezvoltării, de vreme ce funcționarea mecanismelor economice asigură crearea prosperității și dezvoltarea economică a țărilor lumii. În această ecuație, instituțiile constituie premise de bază pentru intrarea în acel cerc virtuos, definitoriu pentru dezvoltarea pe termen lung a economiei, la adevăratul său potențial.

Să ne amintim faptul că Daron Acemoglu, Simon Johnson și James Robinson au primit recent Premiul Nobel pentru Economie, în anul 2024, pentru cercetările în domeniul instituțiilor și al impactului profund al acestora asupra prosperității națiunilor. Cea mai însemnată lucrare a doi dintre laureați Nobel amintiți mai sus este Why Nations Fail: The Origins of Power, Prosperity, and Poverty, carte tradusă și în limba română.

În această lucrare de referință, este esențial modul în care instituțiile valorifică potențialul economic, fiind determinante în explicarea decalajelor de avuție între națiuni. Instituțiile sunt cele care favorizează deciziile productive și dau valoare inclusivă participării oamenilor la activitățile economice, conform abilităților lor.

Douglass North, personalitate de referință a gândirii economice, a primit Premiul Nobel pentru economie, în 1993, tocmai pentru contribuțiile sale de referință privind rolul instituțiilor în dezvoltarea economică. North este cel care a formulat ideea etalon potrivit căreia instituțiile sunt regulile, iar organizațiile sunt jucătorii. Cu alte cuvinte, pretențiile s-au deplasat de la comportamentul jucătorilor, la calitatea regulilor.

Această perspectivă a fost revelatoare în raport cu starea de tip homo oeconomicus a economiei neoclasice, a cărei abordare simplificatoare neglija variabile esențiale, cum ar fi cultura, religia, sistemele constituționale și de drept, forța juridică a dreptului de proprietate sau libertatea economică, de jure și de facto. Toate acestea au devenit repere de analiză și au conturat ceea ce se numește acum „economia instituțională”.

Ca domeniu de cercetare științifică și disciplină de studiu, Economia Instituțională este relativ tânără, deși cercetările se bazează și pe forța analizelor de istorie economică, supuse instrumentarului științific. Cu circa 20 de ani în urmă, am înființat, în cadrul Facultății de Economie din Academia de Studii Economice, primul curs universitar din România dedicat domeniului Institutional Economics.  Mă bucură faptul că, dincolo de interesul din partea studenților, această perspectivă continuă să fie una esențială în ecuația dezvoltării și a ordinii de drept în economiile contemporane.

Știința economică surprinde, în esență, faptul că oamenii acționează în societate. De aceea cunoașterea economică trebuie edificată pornind mereu de la ființa umană, văzută ca actor creativ, înzestrat cu liber arbitru. Fie și numai din acest motiv, funcția antreprenorială are un loc central în știința economică, în particular în Școala Austriacă de economie, reprezentată magistral de autori precum Ludwig von Mises, Joseph Schumpeter sau Friedrich von Hayek – celebrul „austriac” laureat Nobel.

Iar meritul economiei în matricea cunoașterii academice este, în opinia mea, tocmai acela de a prefigura, cu metodă și organizare internă, prin raționamente închegate, modul în care acțiunea umană și cooperarea socială creează valoare și prosperitate. Ca economiștii să poată formula proiecții veridice privind perspectivele economice, este fundamentală ancorarea dezbaterii economice în evidențe și raționamente clare.

2. Experiența dumneavoastră îmbină cercetarea științifică, activitatea universitară și implicarea directă în elaborarea politicilor economice. Care sunt principalele lecții pe care le-ați desprins din această intersectare a teoriei cu practica decizională?

Parcursul meu profesional indică aproape 30 de ani de activitate în plan academic și științific, cu precădere în sfera politicilor economice. Cariera mea universitară este axată pe disciplinele de competență definitorii pentru știința economică, anume Microeconomia și Macroeconomia, dar și domeniul Economiei Instituționale.

De-a lungul anilor, am avut ocazia și plăcerea să colaborez cu academicieni de seamă, precum domnul Aurel Iancu, pe tema importanței factorului instituțional la nivelul Uniunii Europene, în cadrul proiectelor de cercetare derulate la Institutul Național de Cercetări Economice al Academiei Române. De asemenea, am coordonat, în calitate de director, proiecte de cercetare dedicate economiei de piață și reformelor necesare pentru ca parcursul României să însemne prosperitate și convergență economică.

Din această perspectivă, am susținut continuu cizelarea analizelor și politicilor publice axate pe problema dezvoltării, cu exigență pentru o educație economică de calitate. În acest sens, principala lecție, pe care nu ezit să o împărtășesc studenților mei, este aceea că, pentru a fi cu adevărat competitivi, nu este suficient doar să ne facem treaba cu seriozitate, ci avem nevoie și de un dram de pasiune pentru calitatea lucrului bine făcut, care să ne ofere satisfacția contribuțiilor personale și a utilității acestora.

Anterior preluării mandatului de Viceguvernator al BNR, am condus Departamentul de Politici Economice și Sociale din cadrul Administrației Prezidențiale, în perioada 2014-2024. Acei 10 ani în care am exercitat funcția de Consilier Prezidențial mi-au oferit o perspectivă amplă privind provocările și oportunitățile din economia noastră.

Dintotdeauna am considerat foarte importantă implicarea autorităților în susținerea antreprenoriatului, inclusiv internaționalizarea afacerilor și promovarea exporturilor cu instrumentele diplomației comerciale. Prin natura portofoliului pe care l-am gestionat la Administrația Prezidențială, am participat la sute de acțiuni și evenimente organizate de mediul de afaceri, asociații de business, camere de comerț, precum și inițiative ale autorităților, în colaborare cu reprezentanți ai mediului antreprenorial românesc, dar și ai investitorilor și partenerilor străini.

Sunt de părere că principala provocare a României ține de calitatea politicilor publice și de coerența acestora cu obiectivele pe care dorim să le urmărim. Totodată, pentru a răspunde exigențelor de bună guvernare, este esențial ca politicile publice să treacă testul regulilor generale și credibile, adică să iasă din sfera jocului de interese speciale și să fie sustenabile pe termen lung, dincolo de logica anilor electorali. Însă, pentru aceasta, avem nevoie de responsabilitate politică și stabilitate instituțională.

De exemplu, nu doar în ultimii ani, ci și înainte de pandemie, în anul 2019, România s-a confruntat cu depășirea criteriului de deficit bugetar. La acel moment, în calitate de consilier economic al Președintelui României, am prezentat public analize care indicau subestimarea semnificativă a deficitului în proiectul de buget. Legea bugetului a fost trimisă spre reexaminare Parlamentului de către Președintele României, un demers unic în istoria noastră post-decembristă. Proiectul însă nu a fost corectat iar execuția bugetului pe 2019 a confirmat depășirea pragului de deficit de 3% din PIB.

Apoi, începând cu pandemia din anul 2020, crizele globale suprapuse – în domeniul sănătății, energiei, securității regionale și globale – au fost continuu surse de presiune asupra sustenabilității. Iar lecția responsabilității fiscale a fost din nou neglijată în anul 2024, ceea ce a condus la derapajul deficitului bugetar la 9,3% din PIB în termeni ESA. Iar acum decidenții sunt nevoiți să implementeze măsuri de corecție a dezechilibrelor macroeconomice, efort care necesită consecvență de-a lungul anilor.

Ca viceguvernator al Băncii Naționale a României, coordonez activitatea Direcțiilor care țin de funcțiile de bază ale băncii centrale, având în coordonare și proiectele aferente obiectivelor din Strategia Națională de Educație Financiară. În această privință, programele noastre de educație financiară includ toate categoriile de public, iar participările – mult peste o sută de mii de persoane anual – sunt pe un trend de creștere continuă și consistentă.

O lecție simplă vizează necesitatea promovării analizelor esențiale în fundamentarea unor politici publice oportune și eficiente, capabile să disciplineze opțiunile de politică dincolo de tentația soluțiilor facile. O astfel de abordare presupune atât crearea unor platforme dedicate, cât și promovarea dialogului deschis între autorități, mediul de afaceri, partenerii sociali și profesioniștii din diverse domenii de activitate.

Ca economiști, avem datoria de a ne perfecționa continuu contribuțiile în planul politicilor publice, mai ales în perioadele dificile sau critice, atunci când economia este supusă șocurilor sau crizelor, așa cum s-a întâmplat în ultimii ani.

Pe de o parte, știința presupune construirea de idei și teorii care au capacitatea să înfrunte timpul și spațiul. Pe de altă parte, știința presupune și eliminarea erorilor pe care mintea umană le poate descoperi. De aici și necesitatea combaterii teoriilor eronate, a căror impunere generează sărăcie și conflict, după cum istoria dovedește cu prisosință. Comunismul este un astfel de exemplu de „inginerie socială” eșuată.

Consider că toți cei care au încă în memorie acele vremuri, merită să dăm mai departe această lecție tragică, fie și doar studenților noștri. De aceea spun că economistul, ca policy-maker, este responsabil pentru destinul ideilor pe care le promovează.

Iar pentru a fi conștientizată pe deplin intersectarea teoriei cu practica decizională, aș recomanda cuvintele lui Henri Poincaré, pentru care „nu există nimic mai practic decât o teorie bună”. Iar îndemnul meu este ca, în practica activităților noastre, să luăm decizii și să facem politici economice bazate pe teorii bune. De aceea școala economică dintr-o țară este deosebit de importantă pentru dezvoltarea țării.

3. Ați afirmat constant că o societate bine informată și educată financiar poate susține o dezvoltare durabilă. Aș dori să dezvoltăm acest subiect. Așadar, de ce este educația financiară un pilon esențial pentru funcționarea economiei de piață și pentru calitatea deciziei publice? Care este, de fapt, rolul educației financiare în formarea unei societăți informate și responsabile?

Consider că un nivel ridicat de educație economică și financiară este în primul rând un avantaj individual. George Bernard Shaw, unul dintre fondatorii cheie ai London School of Economics and Political Science, a descris economia ca arta de a obține maximum de la viață. Merită să adăugăm că această „artă” trebuie să includă condiții legitime, deci să se concretizeze pe calea producției și comerțului. Așadar, educația financiară contribuie la reziliența sistemului economic, atunci când oamenii înțeleg implicațiile deciziilor lor și au așteptări predictibile asupra rezultatelor.

Literatura de specialitate arată că nivelul de înțelegere economică este determinant în formarea de anticipații realiste și bine fundamentate. Ipoteza așteptărilor raționale, dezvoltată și aplicată de Robert Lucas Jr., subliniază de ce avem nevoie de date concrete și de logică economică pentru a face prognoze. Toate acestea au implicații cheie pentru transmisia politicilor publice și asigurarea stabilității economice.

Atunci când punem laolaltă teoria bună și practica decizională, ajungem să realizăm că funcționarea performantă a mediului de afaceri se bazează pe un fond solid de cunoștințe economice. Și nu este vorba doar de teoriile specifice științei economice, ci de numeroase cunoștințe aplicate în sfera afacerilor, precum cele de management, marketing, contabilitate sau analiză financiară. Toate acestea sunt esențiale pentru ca firmele să conceapă planuri de investiții viabile și să asigure gestiunea activității.

Funcționarea economiei de piață înseamnă asumarea de riscuri antreprenoriale de către oamenii de afaceri. Iar gestionarea responsabilă a riscurilor și optimizarea în timp a planurilor de afaceri sunt elemente definitorii în succesul unei companii sau asigură chiar supraviețuirea acesteia în perioade mai complicate.

Totodată, pentru ca întreprinzătorii să se poată adapta schimbărilor, este important să înțeleagă corect dimensiunile și obiectivele politicilor publice. Existența unui deficit de înțelegere și de încredere poate fi corectat tot prin educație economică.

Experiența programelor de educație financiară confirmă faptul că oamenii se implică mai ales atunci când noțiunile sunt legate de decizii cotidiene. Prin informare corectă și educație financiară susținută se creează un limbaj comun, ce asigură transmiterea corectă a mesajelor. În același timp, trebuie să fim conștienți că anumite politici, precum cea monetară, sunt totuși tributare unui limbaj mai sofisticat, mai nuanțat, necesar pentru a interpreta o balanță a riscurilor în continuă evoluție.

La nivelul Băncii Naționale, educația financiară vizează îmbogățirea cunoștințelor dar și dezvoltarea de atitudini și comportamente noi în domeniul financiar. În acest sens,  acțiunile noastre pot fi considerate ca parte integrantă a atribuțiilor băncii centrale. Un element care diferențiază banca centrală se referă la coordonarea unitară a proiectelor cu acoperire națională, cu resurse proprii și la standarde înalte de calitate.

4. Vă invit să vorbim despre proiectul Economic@BNR, recent recunoscut printr-un premiu pentru contribuția sa la consolidarea culturii economice. Care sunt obiectivele sale esențiale și ce rezultate considerați că sunt deja vizibile?

Mă onorează premiul primit ca inițiator și coordonator al proiectului Economic@BNR. Acesta reprezintă o platformă de cercetare, dezbatere și educație economică a Băncii Naționale a României, prin care ne-am propus să analizăm evoluțiile și provocările cu care se confruntă economia și societatea, în context național, regional și european.

Convingerea mea este că informarea corectă și educația financiară sunt condiții sine qua non pentru ca cetățenii să poată lua decizii responsabile, dar și pentru a beneficia de bună guvernare din partea autorităților. Economic@BNR are ca obiectiv să devină, pe de o parte, o platformă relevantă pentru specialiști, iar pe de altă parte, un sprijin substanțial în fundamentarea deciziilor de politică economică.

În primul studiu, „Romania Europeană – evoluții, progrese, provocări”, am arătat cum, în ultimele două decenii, România a înregistrat cea mai rapidă creștere economică dintre țările UE în termeni de convergență reală. Comparativ cu acum douăzeci de ani, PIB pe locuitor la paritatea puterii de cumpărare a crescut de circa patru ori.

Prin radiografia a peste 100 de indicatori, lucrarea evidențiază progresele și beneficiile României ca stat membru al UE. Iar cea mai importantă concluzie este că apartenența europeană a însemnat creștere economică și dezvoltarea nivelului de trai în România.

Putem susține cu tărie că dezvoltarea economică a României a fost susținută de integrarea în Uniunea Europeană, de schimbările instituționale și de fluxurile de investiții străine, chiar dacă persistența disparităților regionale rămâne o provocare.

După două decenii de progrese record în planul convergenței reale față de media UE, acum este imperativă ajustarea dezechilibrelor macroeconomice și concentrarea pe creștere calitativă, prin investiții în domeniile cu potențial și valoare adăugată ridicată.

Prin cercetarea realizată în cadrul Economic@BNR am arătat că progresele cantitative curente nu sunt suficiente, prin ele însele, pe termen lung, ceea ce impune o transformare calitativă substanțială, pentru a deveni și sustenabile. Altminteri, progresele cantitative importante, deja înregistrate, se vor atenua în timp.

Transformarea este obligatorie întrucât, în prezent, Uniunea însăși se confruntă cu provocări care amenință poziția blocului comunitar în cadrul economiei mondiale, dar și cu importante provocări geostrategice și de securitate. Iar România nu poate decât să se adapteze, cu viziune și prin valorificarea atuurilor sale.

Însă modernizarea unei economii necesită nu doar politici economice sănătoase, ci și o schimbare adâncă la nivelul mentalităților, pe de o parte, prin cultura integrității și a competenței, pe de altă parte, prin asigurarea predictibilității și a sustenabilității.

În esență, pentru a corecta dezechilibrele, este importantă susținerea tranziției către un model de creștere economică sustenabilă, bazat pe investiții și reforme, inovare și competitivitate. Merită chiar să accelerăm acest parcurs, prin măsuri de extindere a competitivității în sfera mediului de afaceri, pentru a obține astfel un reviriment al producției, care să mute accentul dinspre consum importat către producția internă. Iar aceste obiective trebuie urmărite prin politici economice coordonate adecvat, care să răspundă nevoilor reale din economie și societate.

5. De fapt, Economic@BNR reprezintă o continuare a inițiativelor începute în perioada în care ați activat ca și consilier prezidențial, unul din obiective fiind și facilitarea înțelegerii evoluțiilor economice și a impactului acestora asupra vieții de zi cu zi. Care sunt direcțiile de dezvoltare ale proiectului Economic@BNR în anii următori?

Într-adevăr, proiectul materializează anumite inițiative conturate încă din perioada în care am activat în calitate de consilier prezidențial. Vreme de 10 ani am contribuit, cu toată energia și priceperea, la fundamentarea unor direcții strategice și politici publice cu ecouri pe termen lung în economia și societatea românească, și nu mă refer aici doar la contextul necesității de gestionare a efectelor specifice perioadelor de criză, precum pandemia, sau criza energetică intervenită odată cu războiul din Ucraina.

În contextul permanentei colaborări cu autoritățile din domeniul economic și social, cu reprezentanții mediului antreprenorial și partenerii europeni și internaționali, am avut ocazia să văd cum diferența în atingerea obiectivelor rezultă din buna cunoaștere a oportunităților, a riscurilor și vulnerabilităților economice. Înțelegerea implicațiilor unei politici publice, conformarea la anumite reguli – scrise sau nescrise, capacitatea de a ”vedea” viitorul și dincolo de ziua de mâine, sunt doar câteva exemple despre beneficiile dezbaterilor economice bazate pe informații și analize de calitate.

În ceea ce privește proiectul Economic@BNR, prin elaborarea de radiografii grafice pe diverse teme economice de actualitate, dar și prin dezbaterile aferente, am urmărit alinierea la bunele practici internaționale, prin contribuții semnificative din partea Băncii Naționale a României la dezvoltarea educației economice și financiare.

Am avut în România, chiar foarte vizibil anul trecut, perioade în care spațiul public a fost dominat de polarizarea pe teme privind apartenența României la Uniunea Europeană. Mizele unor astfel de discuții reflectă, de regulă, utilizarea unui întreg arsenal de tehnici de comunicare publică, însă cel mai corect ar fi ca, dincolo de opinii și dezbateri, adevărul economic al României europene să fie bine cunoscut. Dintr-un astfel de gând s-a născut tema primului studiu elaborat sub sigla Economic@BNR.

În curând vom finaliza un nou studiu, inedit ca anvergură, dedicat unei problematici actuale și unui obiectiv cheie pentru România: sustenabilitatea financiară. Analiza este ancorată în realitățile economice și este axată pe principalele vulnerabilități ale economiei românești, având potențialul de a deveni un catalizator care să mute accentul din zona soluțiilor pe termen scurt către zona dezvoltării sustenabile.

În perspectivă, rămân esențiale analizele privind ajustarea dezechilibrelor și reluarea parcursului de îndeplinire a criteriilor de convergență nominală. România trebuie să rămână ferm angajată în urmărirea obiectivului său strategic de aderare la zona euro.

Consider că aderarea la zona euro poate fi proiectul strategic al României pentru următorul deceniu. Pentru România, aderarea la zona euro ar însemna o economie mai puternică, dar și un nivel de trai mai bun pentru populație. Creșterea economică s-ar baza pe o piață mai eficientă și extinsă, dobânzi mai reduse și stabile, dar și rezerve financiare mai solide. Aderarea la zona euro ar reprezenta și un adevărat reviriment instituțional, dat de apartenența asumată la nucleul economic al Europei.

Parteneriatele regionale, europene și internaționale rămân pilonii centrali în dinamica dezvoltării. Explorarea de noi oportunități în noul context comercial global, alături de colaborări strategice în domenii precum energia nucleară, industria de apărare sau tehnologiile emergente, vor aduce beneficii României. Acestea pot fi substanțiale prin valorificarea avantajelor geopolitice și economice ale celor mai robuste formate de integrare, cu accent pe OCDE, Zona Euro și consolidarea poziției în UE și în NATO.

România trebuie să treacă de la o perioadă de adaptare la una de viziune și construcție. Evenimente majore, cu impact global, precum pandemia și războiul ilegitim împotriva Ucrainei, vor dăinui în paginile de istorie. Pandemia ne-a arătat solidaritatea umană, iar conflictul ne testează hotărârea, anduranța și unitatea.

Iar acum trebuie să învățăm din mers cum să navigăm în aceste vremuri dificile, prin eforturi susținute de a menține România pe făgașul euroatlantic. Cu pragmatism echilibrat, diplomația comercială este un factor esențial de influență și creștere, care trebuie să imprime reflexe economice politicii noastre externe. Puterea noastră rezidă în capacitatea de a activa atuurile pe care le putem valorifica, prin leadership asumat.

În acest cadru, dorim să ne asigurăm că Banca Națională a României va continua să reprezinte un pilon de stabilitate și credibilitate pentru sistemul monetar și economia României, în linie cu atribuțiile legale și cu obiectivul privind stabilitatea prețurilor.

6. În ce măsură considerați că nivelul de alfabetizare economică al populației influențează stabilitatea financiară și capacitatea societății de a răspunde responsabil la șocuri economice?

Un public educat financiar ia decizii calculate, nu arbitrare sau la voia întâmplării. Cu atât mai mult în contextul actual, marcat de incertitudine și tensiuni geopolitice, educația financiară susține atât reziliența individuală, cât și stabilitatea economică și coeziunea socială. Când subiecte esențiale precum inflația, venitul real sau dobânda reală nu sunt corect înțelese, reacțiile de consum și economisire pot conduce la comportamente ce pot fi ruinătoare pentru cetățeni și costisitoare pentru societate.

Pot să vă spun că, în România, doar circa 40% din populația adultă, față de aproape 60% în Europa occidentală, poate fi considerată alfabetizată financiar, deținând noțiuni de bază legate de efectele inflației asupra veniturilor sau de calculul aritmetic al dobânzii unui depozit bancar. În plus, doar puțin peste 15% din populația adultă deține cunoștințe mai avansate, legate, de exemplu, de rolul piețelor de capital sau diferența dintre obligațiuni și acțiuni, ca titluri de valoare.

Sondajele care indică poziționarea modestă a României pe harta educației financiare ne arată, totodată, faptul că adevărata problemă rezidă în breșele de cunoaștere care conduc, din păcate, la vulnerabilizarea populației.

Alfabetizarea financiară redusă nu vizează doar dificultăți de calcul sau înțelegerea precară a unor categorii economice de bază, precum inflația, dobânda sau riscul. Este vorba de capacitatea limitată de a fundamenta decizii adecvate obiectivelor de consum sau de investiții. În asemenea situații, deciziile sunt bazate adesea pe analize simpliste și pe aprecieri eronate asupra riscurilor.

De exemplu, educația financiară este indispensabilă pentru un comportament corect de economisire. În România, economiile populației tind să fie mai puțin diversificate, cu o concentrare mai ridicată în instrumente lichide tradiționale. Astfel, gospodăriile sunt mai vulnerabile la șocuri adverse, inclusiv la erodarea puterii de cumpărare prin inflație și la scăderea veniturilor reale. Iar participarea modestă a investitorilor de retail pe piața de capital restrânge baza de investitori, reduce adâncimea dar și lichiditatea pieței și frânează procesul de dezvoltare a acesteia.

Totodată, incultura economică lasă teren prielnic pentru capcana populismului, care ajunge să deturneze dezvoltarea economică sustenabilă. Se întâmplă adesea ca programele politice să conțină propuneri hazardate din punct de vedere economic, pe care publicul le percepe drept beneficii directe și imediate. Uneori, ceea ce poate părea benefic pe termen scurt și pentru anumite categorii de persoane, se poate transforma pe termen lung în costuri sau chiar prejudicii pentru toată lumea.

Astfel, ignorarea educației financiare conduce la dependență economică, decalaje de dezvoltare și creșterea poverii datoriei publice asupra generațiilor viitoare. De aceea, în contextul provocărilor geopolitice și economice actuale, educația financiară devine și mai importantă, oferind repere pentru trecerea de la comportamente financiare unipolare, de tip economisire, la strategii de gestionare a complexității financiare.

Mă folosesc de această incursiune pentru a sublinia că printre responsabilitățile băncii centrale sunt și cele ce vizează stabilitatea financiară. Mediul financiar-bancar evoluează rapid sub imboldul inovațiilor tehnologice și al conectivității digitale, iar acestea se pot transforma în surse de probleme pentru publicul neinformat. De aceea, BNR își dezvoltă continuu instrumentarul de evaluare a riscurilor emergente.

Riscul financiar nu poate fi izolat de starea de sănătate a întregii economii. Atunci când dezechilibrele persistă, ele slăbesc imunitatea în fața șocurilor externe. În ultimii ani, reperele macroeconomice privind inflația, deficitul bugetar și cel extern – așa numitele deficite gemene, au fost în afara valorilor de referință. Îngrijorătoare este mai ales creșterea accelerată a datoriei publice, care a depășit la finele anului trecut borna de 60%. Aceste vulnerabilități ne reamintesc că stabilitatea economică poate fi atinsă, dar nu poate fi garantată de-a lungul timpului.

Pentru România, provocarea cheie rămâne legată de consolidarea finanțelor publice. După derapajul bugetar din anul 2024, devenise imperativă schimbarea de direcție, iar ajustarea din 2025 a fost un pas promițător, care însă necesită consecvență de-a lungul anilor, pentru ca deficitul bugetar să revină sub pragul de 3% din PIB.

Îndeplinirea obiectivelor și angajamentelor asumate înseamnă politici orientate spre sustenabilitate financiară. Ajungem astfel din nou la imperativul consolidării educației economice și financiare care influențează calitatea politicilor publice, cu aport decisiv la stabilitatea și dezvoltarea țării. Educația economică nu este un scop în sine, ci fundația de idei pe care se sprijină dezvoltarea sustenabilă a economiei moderne.

7. Într-o ediție dedicată excelenței academice și dialogului dintre cunoaștere și societate, ce mesaj ați transmite tinerilor economiști, cercetători și studenți, cei care vor fi viitorul economic al României?

Cred că cel mai important mesaj pentru tinerii economiști este acela că, prin ideile, cercetările și inițiativele lor, ei sunt actori esențiali pentru viitorul României, pentru creșterea calității instituționale și a competitivității economice. A recunoaște acest potențial presupune implicarea tinerilor în proiecte mari, cu obiective pe termen lung.

Totodată, simțim nevoia de adaptare a educației economice la temele prezentului: transformările tehnologice și digitale, implicațiile schimbărilor climatice în economie și sistemul financiar, rolul inovării, impactul instituțiilor asupra dezvoltării economice.

Recomandarea mea pentru tinerii colegi economiști este să exploreze atent literatura de specialitate care a trecut testul timpului și are capacitatea de a face lumină atunci când și acolo unde predomină confuziile și nesiguranța. Numai așa se poate articula sănătos modul economic de gândire, care să ne permită ulterior dezvoltarea de contribuții științifice relevante, inclusiv în sfera politicilor economice naționale.

În opinia mea, modul economic de gândire se reflectă în tot ceea ce ne înconjoară – de la costul vieții la crizele pe care le traversăm, de la comerțul internațional la meseriile pe care le practicăm. Tinerii economiști au rolul esențial de a menține vie legătura dintre teoriile bune și rezolvarea problemelor. Ei pot asigura o mai bună înțelegere a economiei moderne și a politicilor necesare obiectivelor actuale.

Unul dintre rolurile principale ale Academiei Române este cel de spațiu al cercetării fundamentale, indiferent de vârstă, domeniu de activitate sau înclinare teoretică. Apărarea logicii economice rămâne esențială, deoarece numai astfel putem înțelege cum inițiativa individuală și cooperarea socială creează valoare și susțin progresul.

O școală de economie puternică acționează precum un filtru de calitate pentru mediul antreprenorial și politicile economice dintr-o țară, având simultan și rol de catalizator în atingerea performanțelor economice. Rolul școlii de economie nu este doar acela de a produce diplomele necesare, ci de a conferi resursei umane un mod calitativ de a gândi și acționa, care să protejeze economia de populism și decizii nefundamentate.

Este important să cumulăm capacitatea de analiză riguroasă, bazată pe concepte și instrumente moderne, fundamentarea pe bază de date, precum și un limbaj comun cu centrele competitive de cercetare internațională. Iar etica profesională să confere curajul de a promova doar măsurile care protejează stabilitatea pe termen lung a țării.

Aceasta întrucât politicile economice ne pot duce pe direcții greșite, a căror corijare să necesite costuri vreme de decenii. Asistăm astăzi la schimbări de establishment care, prin slăbirea mecanismelor concurențiale, a libertății comerciale și a disciplinei instituționale, ne pot împinge în capcane greu de remediat.

De exemplu, socialismul a însemnat decenii de subdezvoltare, fiind rezultatul unei doctrine impusă prin forță, agresiune, violență și crimă. Iată consecințele nefaste ale unui mod greșit de a gândi limitele naturale ale economiei în evoluția societății.

Sunt pe deplin convins că destinul societății umane nu poate fi separat de libertatea individuală, educație economică și instituții de drept solide, care să ghideze productiv întreaga sferă a acțiunilor umane, de la antreprenoriat până la creativitatea tehnică și științifică. Iar tinerii economiști, prin viziune și bună credință, au misiunea cheie de a se asigura că economia de piață continuă să fie starea naturală a societății umane.

În acest sens, fac un apel la implicarea tinerilor economiști în dezbaterea de idei și în asumarea de roluri cu responsabilitate economică, socială și politică. Consider că numai în acest mod, prin angajament în fundamentarea politicilor publice, putem asigura un parcurs de stabilitate și prosperitate pentru economia României.”