Dan Alexe, după moartea lui Ion Iliescu: „Capcană etică. Îl îngropăm pe fostul șef de stat, nu pe omul ignobil”
Scriitorul și jurnalistul Dan Alexe a reacționat nuanțat la controversa generată de funeraliile fostului președinte Ion Iliescu. Într-o postare publicată pe Facebook, Alexe susține că decizia de a organiza funeralii naționale este justificată din perspectivă instituțională, indiferent de gravitatea morală a trecutului celui decedat.
Postarea sa începe cu formula „Ashes to ashes…”, preluată din ritualurile de înmormântare creștine – din cenușă în cenușă, din țărână în țărână – evocând nu doar moartea biologică, ci și convențiile sociale și politice care însoțesc moartea unui fost șef de stat.
„Departe de mine gândul de a arăta simpatie pentru Iliescu (sau orice criminali în serie nepedepsiți), dar povestea cu îngroparea lui era din start o capcană etică și juridică în care USR-ul nu trebuia să se arunce cu atâta naivitate”, scrie Alexe.
Privilegiile sunt pentru funcție, nu pentru omul nedemn
Potrivit jurnalistului, înmormântările de stat nu țin de persoana fostului lider, ci de funcția pe care a ocupat-o: „Șefii de stat (chiar foști) au privilegii care reprezintă Statul, nu ignobila (nedemna n.r.) lor persoană”.
În aceeași postare, Alexe face paralele cu funeraliile lui François Mitterrand, fostul președinte francez cu un trecut atât de controversat: „Și Mitterrand a fost îngropat cu fast în Franța, deși fusese funcționar în guvernul pro-nazi de la Vichy și ca președinte a ordonat scufundarea (cu morți) a navei ecologiștilor care încercau să oprească experiențele nucleare franceze din Pacific”.
Îngropați cu onoruri, după reguli ipocrite
Dan Alexe comentează și aparenta ipocrizie a societății, amintind episodul în care Biserica Ortodoxă nu a acceptat să oficieze slujba de înmormântare pentru Sergiu Nicolaescu, care fusese incinerat.
El notează că astfel de excluderi nu ar trebui să mire pe nimeni, întrucât Biserica acționează după propriile reguli, oricât de absurde sau discriminatorii ar părea: „Biserica nu îngroapă arși, sinucigași, gays, masoni, catâri, hinduiști etc…”, scrie Alexe, adăugând că și el, la rândul său, refuză să accepte prezența unui crucifix în sala de clasă a copiilor săi.
Dan Alexe rezumă cu sarcasm ascuțit echilibrul fragil dintre ipocrizia statului și rigiditatea religiei: „Carevasăzică, foștii șefi de stat se pun sub pământ cu onoruri fățarnice, pe care le acceptăm, că așa e jocul politic elementar, la fel cum acceptăm că biserica nu îngroapă resturi de incinerați atei (și Iliescu a fost ateu, dar nu-i ars), pentru că așa-i rânduiala. Și gata!…”