DEZVĂLUIRE / Încălcînd Constituţia şi mai multe legi în vigoare, IICCMER a trecut la secretizarea crimelor comunismului (I) | NOTA DOCUMENT

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc a dispărut, practic, pe ”tăcute”, în aceste zile. El a fost înlocuit cu o nouă structură secretizată, de colectare a informaţiilor cu privire la trecutul comunist, la crimele şi abuzurile săvîrşite de fostul regim, care intră, toate, în circuitul unor informaţii ”confidenţiale”.

5806 afişări
Imaginea articolului DEZVĂLUIRE / Încălcînd Constituţia şi mai multe legi în vigoare, IICCMER a trecut la secretizarea crimelor comunismului (I) | NOTA DOCUMENT

DEZVĂLUIRE / Încălcînd Constituţia şi mai multe legi în vigoare, IICCMER a trecut la secretizarea crimelor comunismului

Secretizarea crimelor şi abuzurilor comunismului este, din punctul meu de vedere, poate cel mai mare eşec al actualei guvernări liberale. Ea marchează transformarea ”guvernului lui Iohannis” într-o anexă a fostei Securităţi şi pe actualul preşedinte, care-şi exercită controlul asupra IICCMER prin fosta lui consilieră Alexandra Toader (care a fost şi reprezentanta lui în Colegiul CNSAS) într-un complice al crimelor şi abuzurilor Securităţii. Acestea au intrat, în aceste zile, în circuitul informaţiilor cu caracter secret.

 

 

Istoricii de la IICCMER au devenit ”negrii” domnişoarei Toader

 

Săptămîna trecută, joi, la filnalul zilei de lucru, angajaţii de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc au primit, fiecare, pe bază de semnătură de la secretariat, exemplarul unui “Contract de confidenţialitate”. Vineri, a doua zi, preşedinta IICCMER Alexandra Toader, în cadrul unei şedinţe ad-hoc le-a cerut angajaţilor să semneze acest ”Contract de confidenţialite” şi să i-l predea. Unii l-au semnat imediat. Alţii au ridicat obiecţii şi cîţiva au spus că au nevoie de consultanţă juridică, înainte de a semna un asemenea act. Li s-a spus că trebuie predat ”luni”, cu toate că au reproşat că timpul e prea scurt şi nu pot beneficia de o consultanţă juridică, în week-end. Este firească ezitarea lor – pentru că, prin acest contract, cercetătorii devin, în plan ştiinţific, nuli: contractul nu că încalcă, ci chiar anuleză prevederile legislaţiei cu privire la drepturile de autor şi orice alte drepturi conexe. Ei, cu toată producţia lor ştiinţifică devin ”negri”, în proprietatea exclusivă a preşedintei Alexandra Toader.

 

Cei care au îndrăznit să ridice această obiecţie în cadrul şedinţei, au fost ”contracaraţi” imediat de colonelul Marinescu, noul director de la ”Achiziţii” şi ”mîna dreaptă” (dacă nu şi ”creierul”) domnişoarei Toader. El le-a replicat, scurt şi tăios, că tot ce fac, tot ce ”produc” la IICCMER ”aparţine Institutului”, de care sînt plătiţi, şi nu lor. Aflînd aceste detalii, mi-am adus aminte de ceea ce îmi povestea un cercetător de la ICECHIM, despre raporturile dintre ei şi maiorul Mutu, şeful ”pe linie de Securitate” al Institutului condus de Elena Ceauşescu.

 

Dar replica mi-a readus în memorie şi ceea ce mi s-a întîmplat mie, cînd am fost obligat să-mi evacuez biroul în joia din Săptămîna Mare a Paştilor, sub privirile atente ale aceluiaşi personaj, care (ca atitudine şi figură ) pare decupat din panoplia de personaje ale filmului ”Chin şi Amin” (şi se înţelege că nu dintre deţinuţii de la Piteşti). Colonelul Marinescu mi-a spus, în vreme ce-mi copiam documentele din computerul de la serviciu, că ceea ce fac ”nu e în regulă”, pentru că acele fişiere nu sînt ale mele, ci ale Insitutului. I-am spus că eu le-am scris şi, ca urmare, potrivit legii drepturilor de autor, îmi aparţin. Apoi, după ce le-am copiat, am şters hardul, ceea ce i-a prilejuit o nouă replică, legată de ”lipsa de colegialitate”, pentru că n-am lăsat foştilor mei colegi să se ”împărtşească” din experienţa cercetărilor mele. N-am zis nimic – era evident că omul e străin total de specificul cercetării ştiinţifice.

 

Dar se pare că ”viziunea” sa asupra a ceea ce trebuie să se petreacă de fapt la IICCMER este, de fapt, cea a ”noii orientări” impuse acestuia, de cînd la conducere a fost numită Alexandra Toader, fosta consilieră a lui Klaus Iohannis. Revenind, deci, după ce unii au semnat deja de vineri contractul de confidenţialitate, iar luni l-au semnat şi predat şi alţii, au rămas cinci cercetători care au refuzat să-l semneze, prezentînd, în schimb, obiecţii scrise în legătură cu acesta. Cei cinci sînt însă în minoritate. Situaţia devine din ce în ce mai tensionată, pentru ei. De parcă nu era deja.

 

 E ”confidenţial”: n-au hîrtie igienică, iar la bibliotecă se rearanjează cărţile ”după mărime”

 

Personajul omniprezent în viaţa cercetătorilor de la IICCMER, de cînd s-a instalat noua conducere, este colonelul Cosmin-Răducu Marinescu, şeful biroului de achiziţii. El nu lucrează propriu-zis la Insitutut, ci are un contract ca ”persoană fizică autorizată” în domeniul achiziţiilor. A lucrat tot în acelaşi domeniu la Unitatea Militara 02490 Bucureşti (Statul Major General), de unde se spune că ar fi plecat nu de voie, ci de nevoie, fiind implicat alături de alţi ofiţeri de la ”logistică” într-un dosar penal şi a ajuns la IICCMER via Administraţia Pieţelor, Sector 4. Cînd aflu detalii, vă dau de ştire, acum să trecem la ale noastre. De cînd s-a instalat deci noua conducere, nemaivorbind aici de cercetare (care nu se mai face), colonelul Marinescu, de cum a venit, a reziliat contractul cu firma de curăţenie, iar o alta nu a angajat, deşi a început pandemia.”Luni de zile, cercetătorii au activat ştiinţific dînd cu mătura, mopul şi aspiratorul, cărînd de la Obor hîrtie igienică şi săpun”, mi-a scris unul dintre aceştia pe mail şi îi păstrez anonimatul – la care e obligat, veţi vedea de ce. 

 

Pe vremea pandemiei, cu excepţia unei perioade din timpul stării de urgenţă, la IICCMER nu s-a respectat recomandarea de a se lucra de acasă, deşi unii angajaţi, mai ales cei cu copii, au făcut asemenea solicitări. Li s-a răspuns cu nu. Cît priveşte materialele de curăţenie şi dezinfecţie, care au lipsit cu desăvîrşire, numai după ce i s-a atras atenţia colonelului Marinescu că lipsa lor încalcă legea, acestea au apărut în 15 minute, mai puţin firma de curăţenie.

 

S-a făcut şi o nouă ”evaluare” a cercetătorilor, printr-un procedeu socotit de aceştia drept incorect. Alexandra Toader a obligat un cercetător să-şi evalueze colegii, ceea ce e ilegal, dar a şi stîrnit mici furtuni în institut. Colegul Cosmin Budeancă le-a pus unora nota 1. Alte furtuni sînt stîrnite de preocuparea conducerii numai de a penaliza ”pentru întîrziere” cercetătorii, în plină stare de alertă, cînd nimic din activitatea lor ştiinţifică nu motivează să stea opt ore la birou. Aceste sancţiuni nu s-au dat cu respectarea procedurilor, prin ”comisia de disciplină”, ci prin acte arbitare ale preşedintei Alexandra Toader. Dealtfel, unul dintre foştii apropiaţi ai preşedintei Toader, şeful de la ”personal” Bogdan Bărăgan, care a intrat însă în coliziune cu aceasta şi a fost dat afară, înainte de a părăsi institutul le-a mărturisit cercetătorilor, făcîndu-şi ”mea culpa” pentru că-i urmărise, ”din ordin” ce fac, cînd vin şi cînd pleacă, că şefa lor nu-i scoate din ”handicapaţi” şi că toate notificările pe care le primesc sînt redactate de fapt de colonelul Marinescu; acesta şi apropiaţii săi de la Administraţie ”vin cînd vor ei, nu au program fix, pe noi ne obligă să semnăm în condică ora şi minutele la care sosim şi plecăm”, mi-a mai scris un fost coleg.

 

Ultimul ordin al domnişoarei Toader este şi el absolut halucinant: pentru că avea impresia că bibliotecara stă degeaba, a dat dispoziţie ca toate cărţile din bibliotecă să fie reaşezate în rafturi, după mărime. Te-ai aştepta ca un doctor în istorie să aibă măcar idee despre biblioteconomie, dar nu e aşa. De fapt, şi cu acest doctorat e o poveste deosebit de interesantă, dar ea nu-şi are locul aici. Asemenea întîmplări au stîrnit atît consternarea, cît şi rîsul angajaţilor. Mai ales ultimul, cel cu ”alinierea” cazonă a cărţilor în bibliotecă. Dar lucrurile la IICCMER nu mai sînt deloc de rîs. Insituţia nu doar că s-a ”militarizat”, dar tot ce se întîmplă aici devine secret, deşi e vorba de o instituţie publică deschisă, pe care am gîndit-o, atunci cînd eu am înfiinţat-o în 2005, să facă publice crimele şi abuzurile regimului comunist. Fapte care, de la începutul acestei săptămîni, au devenit ”informaţii confidenţiale” deţinute de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc. De fapt, exclusiv de Alexadra Toader.  

  

Totul, de la cercetarea ştiinţifică, la administraţia IICCMER a devenit ”confidenţial”

 

După ce au unii au refuzat să semneze nou ”Contract de Confidenţialitate”, cei care şi-au găsit acest curaj au fost ameninţaţi direct că dacă nu-l vor semna, vor fi daţi în cele din urmă afară. Contactul în sine arată şi de ce: IICCMER devine o instituţie civilă militarizată. Cam ca Serviciul Român de Informaţii, numai că nu adună informaţii care privesc apărarea securităţii naţionale, ci informaţii cu privire la încălcarea drepturilor şi libertăţilor omului în timpul regimului comunist şi cu privire la abuzurile şi crimele Securităţii, în special, pe care însă IICCMER, ca model de funcţionare internă, începe să o copieze. Căci acest contract este într-adevăr un act intern halucinant, cum nu mi-a mai fost dat să parcurg pînă acum. Iată despre ce e vorba.

 

Instituţia e ”reprezentată legal de către d-na Alexandra Toader, în calitate de Preşedinte Executiv şi denumit în cele ce urmează Institutul”. Cu alte cuvinte, prin acest preambul, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc  devine, pur şi simplu, Alexandra Toader. Iar ea devine stăpîna şi beneficiarul unic, de necontestat a întregii activităţi de la IICCMER. ”Obiectul prezentului contract îl reprezintă asigurarea confidenţialităţii tuturor faptelor, documentelor, datelor şi informaţiilor provenind de la IICCMER şi care fac referire la realizarea scopului şi obiectivelor Insitututului, puse la dispoziţia salariatului/prestatorului de servicii, sau de care acesta ia la cunoştinţă în exercitarea funcţiei ori atribuţiilor profesionale, în baza contractului individual de muncă/contract de prestări servicii. Informaţiile de interes public vor fi diseminate de către solicitanţi, doar în baza mandatului/aprobării Preşedintelui executiv”.

 

Cu alte cuvinte, nu legea, ci Alexandra Toader decide care sînt informaţiile de interes public. Pînă una-alta însă, toate sînt secrete, sau ”prezumate” de a fi secrete, după cum se arată la articolul 2 al acestui contract pe care angajaţii IICCMER au fost siliţi să-l semneze: ”Informaţiile confidenţiale sînt informaţiile cuprinse în înscrisuri, imprimări pe bandă magnetic, descoperiri, idei, concepte, secrete profesionale, tehnici, proiecte, machete, scheme logice, programe de calculator, documente de licitaţie, planuri strategice, planuri de marketing/financiare, strategiile şi procedurile de lucru folosite de activitatea Institutului, locaţii, amplasamente, proiectele de studiu/execuţie sau orice de natură care vizează activitatea Institutului, condiţii comerciale/de colaborare special agreate cu anumiţi parteneri, informaţii referitoare la numele colaboratorilor/prestatorilor, precum şi alte informaţii tehnice/financiare sau afaceri, informaţii privind structura operaţională şi de conducere a angajatorului, parole sau chei de acces la baze de date de orice natură, informaţii scrise sau sub orice formă material care au ajuns la cunoştinţa salariatului direct şi/sau indirect”. Adică, tot – de la cercetarea ştiinţifică şi pînă la ”bucătăria” administrării unei instituţii publice devine ”confidenţial”.

 

Mai mult, prin semnarea acestui contract, anagaţii IICCMER sînt obligaţi să obstrucţioneze inclusiv eventuale instituţii de control, ca să nu mai vorbim de aplicarea Legii 544, de acces la informaţiile cu caracter public. Obligaţia ilegală a acestei sabotări, inclusiv a unui eventual control, dar şi a justiţiei este prevăzută la Articolul 5, intitulat ”Dezvăluirea în virtutea legii”: ”dacă salariatul este solicitat de către organele juridice sau administrative competente să dezvăluie informaţii confidenţiale referitoare la Insitutut, în virtutea aplicării unei legi sau reglementări, salariatul va înştiinţa prompt conducerea Institutului. În cazul în care Insitututul nu obţine un ordin, sau o altă dispoziţie care să-i protejeze informaţiile confidenţiale, salariatul va dezvălui numai acele elemente din informaţiile confidenţiale considerate, în urma consultării unui consilier juridic, necesare a fi dezvăluite conform legii şi va depune toate eforturile pentru a i se garanta că informaţiile confidenţiale vor fi tratate în conformitate cu condiţiile privitoare la păstrarea confidenţialităţii”.

 

Această normă este specifică şi face parte numai din reglementările interne care statuează funcţionarea serviciilor de informaţii şi contrainformaţii. Acum, ea e parte integrantă a activităţii desfăşurare la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, care a devenit, nu ştiu dacă cu voia sau nu a acestuia, o anexă a SRI-ului (va urma).

 

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici