Iohannis şi-a prezentat, într-un decalog, viziunea pentru viitorul NATO

„Războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei a spulberat pacea şi a modificat grav mediul nostru de securitate, reverberând dincolo de limitele zonei euro-atlantice. Şi Rusia va rămâne cea mai semnificativă şi directă ameninţare la adresa Alianţei în viitorul apropiat. Terorismul, instabilitatea generalizată, concurenţa strategică în creştere şi avansarea autoritarismului - toate acestea provoacă interesele şi valorile NATO. Acţiunile calmoase din partea statelor şi a actorilor nestatali deopotrivă au un efect perturbator asupra structurii interioare a societăţilor noastre. Între timp, erodarea arhitecturii de control al armelor, dezarmare şi neproliferare, pe care o construim de ani de zile, subminează şi mai mult stabilitatea noastră strategică”, scrie Klaus Iohannis.

El afirmă că „pentru a aborda acest spectru larg de ameninţări şi provocări, NATO trebuie să fie echipată corespunzător”.

„Scopul cheie al Alianţei este de a asigura apărarea colectivă a tuturor Aliaţilor prin îndeplinirea celor trei sarcini principale ale sale: descurajare şi apărare, prevenirea şi gestionarea crizelor şi securitatea cooperativă. Ca atare, bazându-ne pe adaptarea politică şi militară în curs, trebuie să facem NATO şi mai puternică. Pentru a realiza acest lucru, propun un decalog pentru NATO:

În primul rând, vom accelera îndeplinirea celor trei sarcini principale ale Alianţei. Vom consolida decurajarea şi apărarea în conformitate cu deciziile de la Madrid şi Vilnius şi ne vom adapta postura noastră multidomeniu, inclusiv mobilitatea militară, la complexitatea mediului actual. Puterea şi descurajarea mergem mână în mână, iar consolidarea primei sau va alimenta pe cea de-a doua. În prezent, frontierele noastre estice şi sudice sunt cele mai expuse la ameninţări, iar acestea trebuie să fie consolidate în consecinţă şi în întregime. În plus, nu trebuie să uităm de Nordul Mare securitate şi de Balcanii de Vest, deoarece importanţa lor pentru a noastră este incontestabilă.

În continuare, vom spori cooperarea cu partenerii noştri, construind o agendă de parteneriat mai ambiţioasă. Cei care sunt vulnerabili şi în pericol au nevoie de rezultate concrete şi în timp util. Cei din vecinătatea noastră sudică au nevoie de angajamentul, de sprijinul şi de dialogul nostru constant. Iar partenerii noştri care gândesc la fel ca noi – în primul rând în Indo-Pacific – vor fi primii cu care vom colabora pentru a susţine dreptul internaţional şi ordinea bazată pe reguli.

Apoi, vom continua să dezvoltăm prevenirea şi gestionarea crizelor ca instrumente de promovare a securităţii şi stabilităţii în regiunile de interes strategic pentru Alianţă.

În al doilea rând, nimic nu este mai important astăzi decât să ne asigurăm că Ucraina învinge în lupta să existe , iar noi putem face acest lucru oferind tot sprijinul necesar, oricând de mult timp ar fi necesar. Avem, de asemenea, obligaţia morală, politică şi strategică de a ne asigura că Ucraina avansează în mod constant pe drumul său spre viitoare aderare la NATO, precum şi spre aderarea UE .

În al treilea rând, trebuie să dezvolte interoperabilitatea şi să dezvolte rapid o bază industrială de apărare puternică în întreaga Alianţă . Acest lucru ar servi obiectivelor complementare de refacere a stocurilor, de creştere a capacităţilor noastre de descurajare şi apărare, precum şi de furnizare de asistenţă Ucrainei. De asemenea, vom încuraja o industrie europeană de apărare mai puternică şi mai capabilă, care să fie complementară şi interoperabilă cu NATO.

În al patrulea rând, în timp ce am rămas în urmă în ceea ce se află în vederea asigurării zonei apărării , beneficiind de ceea ce am crezut a fi un dividend al păcii veşnice timp de mulţi ani, acest lucru nu mai este posibil. Cu toţii trebuie să facem tot ce nu stă în putinţă pentru a ajunge cât mai curând posibil la minimum de 2 % din PIB pentru cheltuielile de apărare şi să investească cel puţin 20 % în echipamente majore. Finanţarea adecvată trebuie să fie, de asemenea, orientată spre rezultate şi însoţită de creştere a eficienţei.

În al cincilea rând, în vedere că ameninţările cu care ne confruntăm astăzi depăşesc dimensiunea militară, trebuie să asigurăm o rezilienţă mai puternică pentru Alianţă şi membrii săi , contracarând ameninţările şi ciberneticele şi protejând infrastructura critică.

În al şaselea rând, deoarece o alianţă mai puternică este una în care unitatea, solidaritatea şi legătura transatlantică funcţionează în paralel, întârindu-se reciproc, ne vom concentra mai mult asupra consultărilor şi coordonării politice. Aceasta va include contribuţii din partea tuturor organismelor NATO relevante, pe baza unui dialog consolidat între structurale politice şi militare .

În al şaptelea rând, putem şi trebuie să facem mult mai mult pentru a consolida parteneriatul strategic NATO-UE. Afinitatea naturală dintre aceste două organizaţii şi multitudinea de interese pe care le împărtăşim ne obligă să consolidăm dinamica relaţiei noastre, bazându-ne pe combinaţia potrivită de angajament la nivel înalt, cooperare instituţională şi dialog între cadre.

În al optulea rând, în faţa realităţii tehnologiilor emergente şi disruptive, a inteligenţei artificiale şi a calculului cuantic, NATO poate rămâne în frunte doar prin accelerarea transformării sale digitale şi prin creşterea investiţiilor în inovare. Cu toate acestea, trebuie să facă acest lucru, abordând în acelaşi timp schimbările climatice şi implicaţiile acestora asupra securităţii. Trebuie să fim noastre în mod semnificativ apărarea cibernetică, ceea ce va adăuga şi mai multă forţă de posturii. Şi, în calitate de Alianţă bazată pe valori, trebuie să investim cu seriozitate în toate componentele agendei de securitate umană şi păstrând demnitatea în centrul nostru.

În al nouălea rând, ca o completare importantă a posturii de descurajare şi apărare a Alianţei, trebuie să consolidăm, de asemenea, rolul-cheie al NATO ca forum de consultare, coordonare şi pregătire în domeniul controlului armelor, al dezarmării şi al neproliferării.

Şi, în al 10-lea rând, adaptarea continuă a Alianţei noastre trebuie să fie însoţită de o privire introspectivă asupra propriilor noastre metode de lucru. În calitate de principali promotori ai agendei NATO, aliaţii sunt cei care vor decide asupra noilor modalităţi de desfăşurare a deliberărilor şi de pregătire a deciziilor, asigurând în acelaşi timp sau reprezentare geografică echilibrată. A sosit momentul să pregătim NATO pentru viitor”, încheie Iohannis.