Video Marius Tucă Show (Partea a III-a). Ion Cristoiu: Moromeţii 1, o prostie, pentru că Rebengiuc a făcut din Moromete ţăranul sărac de pe vremea exploatării capitaliste

Invitat la emisiunea “Marius Tucă Show”, Ion Cristoiu revine şi pune sub lupă evenimente prezente şi trecute, cum ar fi abdicarea Regelui Mihai, Revoluţia din decembrie 89, dar ridică puţin cortina şi în ceea ce priveşte viaţa personală. Vorbeşte despre teatru, film, presă şi pasiunea sa, scrisul.

3949 afişări

Prezentăm câteva din declaraţiile lui Ion Cristoiu la emisiunea “Marius Tucă Show”:

“O să vă surprindă, eu chiar am o nepoţică şi nu vorbesc despre ea. Cred că are un nume franţuzesc”

„La mine, la Găgeşti, nu există despre un cuplu că se iubesc, ci că se înţeleg”

„Teatrul era o sărbătoare, o premieră nici nu vă imaginaţi ce moment. Ăştia de acum îl strică şi pe Caragiale”

„Timpul nu mai are răbdare, care s-a întâmplat cu Ilie Moromete, se întâmplă cu fiecare din noi, cu Iohannis, cu Coldea...”

„Eu scriu de mână, dar am început să bat editorialele cu zece degete, că am învăţat să bat singur”

„Cred că este loc de o televiziune care să se adreseze şi altora decât analfabeţilor”

„România începe să se trezească din condiţia de slugă. Nu mai merge”

„Vreţi să îmi spuneţi mie că dacă apărea în seara... în 22 decembrie la televizor Coposu, nu era război civil? Singurul care putea să ţină în mâini nomenclatura era Iliescu”

„I s-a făcut un mare bine Regelui pentru că în 31 decembrie ‘47 lumea era împărţită în două de doi ani. Şi ar fi rămas Regele şi ar fi girat cooperativizarea agriculturii, ar fi girat toate nebuniile”

Redăm interviul integral:

Marius Tucă: Ştiţi că acum 10 ani şi mai bine v-am luat un interviu pe vremea când eram la Jurnalul Naţional, când împliniserăţi 60 de ani. Şi acum am recitit interviul ăsta care e foarte interesant şi se poate găsi pe site-ul Jurnalului şi am să vă citesc câteva lucruri de aici, nu sunt foarte multe, să vedem în ce măsură, după încă 10 ani, mai rămân valabile astea. Adică trecuseră 20 de la revoluţie, între timp au mai trecut 10. Să vedem în ce măsură sunt astea. Şi ziceam aşa ”domnule Cristoiu aţi împlinit 60 de ani”, iată că acum aţi făcut 70, dar n-aveţi vârsta, nu o arătaţi deloc, n-arătaţi ca un bătrân, spune şi aici, de fapt.

Ion Cristoiu: Da, muncesc. Muncesc şi este o observaţie pentru toţi pensionarii.

Marius Tucă: Da, e important, deci în momentul în care ieşi la pensie dacă nu mai ai activitate dintr-o dată se destramă totul, apropos de destrămat. Şi vă întrebam cum îi împărţiţi, anii. ”Eu îi împart în două, înainte de revoluţie şi după revoluţie, dar nu cum fac unii împărţindu-i în perioada neagră şi perioada luminoasă, ci invers. Pentru mine perioada luminoasă a fost înainte de 89 pentru că aveam timp să citesc, să scriu, să mă mai gândesc la mine şi perioada întunecată este după decembrie 89 pentru că pierd timpul cu fleacuri de 20 de ani, în timp ce, uitându-mă acum, e şi un prilej de bilanţ pentru că din 72 am scris în fiecare zi câte o pagină de proză şi am vreo patruzeci de caiete. Le-am dat acum la redactat şi îmi dau seama cât de bun eram înainte şi cât de prost scriu acum”. S-a schimbat ceva aici?

Ion Cristoiu: În rău. Adică pierd şi mai mult timp, am şi mai multe emisiuni şi e şi mai mare nostalgia asta după perioada în care...

Marius Tucă: Dar soţia dumneavoastră când vă vede acasă după 12, 1 noaptea, dacă ziua sunteţi la bibliotecă...

Ion Cristoiu: S-a obişnuit, s-a obişnuit cu astea, dar nu-i vorba, e vorba de faptul că pierd timpul, cu fleacuri.

Marius Tucă: Deci nu s-a schimbat nimic...

Ion Cristoiu: Mai rău. S-a schimbat în rău, adică cred că scriu mult mai prost decât acum 10 ani şi cred că pierd timpul mult mai mult decât acum 10 ani.

O să vă surprindă, eu chiar am o nepoţică şi nu vorbesc despre ea. Cred că are un nume franţuzesc

Marius Tucă: Pentru că a venit vorba de soţie, ce face fata dumneavoastră, e în continuare în Belgia, nu?

Ion Cristoiu: E în Belgia, da.

Marius Tucă: Ştiţi că în interviul ăsta am rămas surprins că nu v-a sunat de ziua dumneavoastră să vă spună ”La mulţi ani”.

Ion Cristoiu: O să vă surprindă, eu chiar am o nepoţică şi nu vorbesc despre ea.

Marius Tucă: Ah, aveţi şi o nepoţică.

Ion Cristoiu: Da. Nu vorbesc despre ea.

Marius Tucă: Cum o cheamă?

Ion Cristoiu: Nu ştiu. Ştiu... nu ştiu. Pe fata mea o cheamă Ioana. Păi nu ştiu, cred că are un nume franţuzesc...

Marius Tucă: Dar e căsătorită cu un francez, ea?

Ion Cristoiu: Cu un belgian. Deci...

Marius Tucă: Cu un belgian. A înstrăinat sângele de Găgeşti! Nu pot să cred.

Ion Cristoiu: Ioana lucrează, e foarte interesant, că de acolo am învăţat, ea lucrează la ministerul Flamand al Transporturilor, juristă, şi e conştientă că...

Marius Tucă: Păi există ministere flamande şi valone?

Ion Cristoiu: Da, întotdeauna ministerul este flamand şi întotdeauna mi-a spus că miniştrii sunt nişte imbecili şi că ei sunt cei mai tari din lume ăştia care fac... Aşa, atenţie, vă fac o dezvăluire. Când mă duc cu Doina în străinătate vine şi ea cu fata.

Marius Tucă: Am înţeles, vă mai vedeţi cu ea.

Ion Cristoiu: Vine şi cu nepoata. Eu nu am treabă cu nepoata pentru că eu nu înţeleg copiii. Copiii, pisoii, nu ştiu...

Marius Tucă: Păi, staţi puţin că aveţi pisoi, cum nu înţelegeţi pisoii?

Ion Cristoiu: Nici pe ei, păi la fel, adică uneori vine la întâlnire şi e supărată. Şi zic: mă, da ce are? Cică nu ştiu de ce.

Marius Tucă: Aia mică?

Ion Cristoiu: Aia mică.

Marius Tucă: Nu ştiţi cum o cheamă. Dar câţi ani are, nici asta?

Ion Cristoiu: Nu ştiu, cinci-şase ani, nu-mi puneţi întrebări incomode, ştiu că o să par...

Marius Tucă: Întrebare incomodă câţi ani are nepoţica...

Ion Cristoiu: Păi, nu ştiu. Când o avea 15 ani şi o vorbi româneşte şi o vrea să scrie proză mă interesez, până atunci e...

Marius Tucă: Şi e fericită fata dumneavoastră acolo, Ioana? 

Ion Cristoiu: E foarte interesant, soţul ei lucrează la o multinaţională, că e foarte interesant

Marius Tucă: Săracul.

Ion Cristoiu: Ne, ne, ne. Multinaţională, atenţie. El fiind inginer petrolist şi aranjează în ţările coloniale din Africa, apropo de unde am învăţat eu să fiu comunist. Deci, el lucrează la o multinaţională, din aia care exploatează, da? Şi el, săracul, e prin Senegal, pe acolo, mereu şi mereu îmi spune cât de corupţi sunt ăia, că de fapt au cumpărat, multinaţionala aia, totul, şi pe preşedinte şi pe premier, apropo de multinaţionale. Încolo, sunt băieţi simpatici. Dar să precizăm, Ioana seamănă cu mine, eu niciodată nu i-am complimentat cu mama...

Marius Tucă: Ce complimentat, mi se pare înfiorător că nu i-aţi zis copilului dumneavoastră niciodată ”Te iubesc, Ioana”.

Ion Cristoiu: Doamne fereşte.

Marius Tucă: Dacă nu-mi spune mama în fiecare zi că mă iubeşte eu sunt ca şi mort.

Ion Cristoiu: Păi, la mine, mi-a zis mama, maică-mea, cred că eram în ultimul an de facultate...

Marius Tucă: Ce? Că vă iubeşte?

Ion Cristoiu: Doamne fereşte, m-a pupat când am plecat, era să leşin, era să leşin.

Marius Tucă: Atât, nu?

Ion Cristoiu: Doamne fereşte, am zis, dar ce te-a apucat, n-ai ce face? Să mă pupi, ce? Nu, nu, n-a fost, la mine în familie au relaţii... asta nu înseamnă că n-au fost relaţii de...

La mine, la Găgeşti, nu există despre un cuplu că se iubesc, ci că se înţeleg

Marius Tucă: Ca într-o familie, cum ar veni.

Ion Cristoiu: Nu, dar nu... la mine, la Găgeşti, nu se practică. Şi mai e o chestiune, la mine, la Găgeşti, nu există despre un cuplu că se iubesc, ci că se înţeleg.

Marius Tucă: E adevărat, asta era lumea ţărănească.

Ion Cristoiu: Dar aşa şi acum.

Marius Tucă: Aţi văzut filmul Moromeţii 2?

Ion Cristoiu: Nu, dar am văzut Moromeţii 1 care e o prostie.

Marius Tucă: Am înţeles, ştiu asta, că aveţi o chestie.

Ion Cristoiu:  Ce spuneam acolo?

Marius Tucă: Nu, nu, nu, mi-a venit mie acum apropo de lumea ţărănească, că am văzut Moromeţii 2.

Ion Cristoiu: E bun?

Marius Tucă: Să-l vedeţi şi vom discuta. De ce nu există recunoştinţă în România? De ce e atât de rară recunoştinţa, mai ales în presă, întrebam eu. ”Pentru că toţi cei pe care i-am crescut şi care i-ai crescut şi tu, ajung şi ei mari şi sunt convinşi că au ajuns prin ei înşişi şi sunt mai mari decât tine”. Rămâne valabil, nu?

Ion Cristoiu: Mai mult decât valabil. În cei 10 ani s-a adâncit această teză.

Marius Tucă: Sunt total de acord. ”Atât de simplu să fie răspunsul?” În momentul în care făceam interviul ăsta eram şi eu, lucram cu câteva sute de oameni la Jurnalul Naţional. Nu mă plâng niciodată şi nu poate fi vorba despre asta şi cred că am plecat în 2015, am fost 22 de ani acolo ca şef de ziar. Nu mi-aduc aminte să mai fi primit un mesaj sau două de Crăciun sau Anul Nou, iar atunci eram acolo, nu voiam putere, primeam câteva sute şi de Paşti şi de Crăciun.

Ion Cristoiu: Eu demult, de la Evenimentul Zilei de când am plecat...

Marius Tucă: Acolo e o imagine incredibilă, uite s-ar putea face un film despre viaţa dumneavoastră, domnule Cristoiu. Avem şi întâlnirile cu Coldea acum, care sunt un pic învăluite în mister. Mi-aduc aminte următoare imagine...

Ion Cristoiu: De fapt făceam parte din binom...

Marius Tucă: Cu asta putem...

Ion Cristoiu: Eram, împingeam biela...

Marius Tucă: Cu asta putem începe, când aţi plecat de la Evenimentul Zilei, şi erau câteva sute de oameni, nu v-a condus nimeni până la maşină.

Ion Cristoiu: Nu, când am plecat au făcut un fel de plângere din aia că să nu plec.

Marius Tucă: Păi nu, lăsaţi, drumul până la maşină e important, aţi plecat singur.

Ion Cristoiu: Nu, că eram convins că după o săptămână uită. Nici nu pretind asta.

Marius Tucă: ”Recunoştinţă au numai când eşti şeful lor, după aceea nu mai e recunoştinţă”.

„Sper să prind şi prăbuşirea capitalismului, şi revenirea comunismului”- cea mai mare greşeală, toată lumea m-a înjurat pentru asta

Ion Cristoiu: Acum e şi mai valabil.

Marius Tucă: Perfect, adevărat.

Ion Cristoiu: Eu nemaifiind şef acum nu mai cred în recunoştinţa nimănui.

Marius Tucă: Vă întrebam atunci, ”V-aţi trăit viaţa la timpul potrivit, aţi trăit, ca să pun o întrebare filozofică, în timpul vieţii dumneavoastră?” Şi spuneaţi ”Da, nu cred că putea fi mai mare noroc ca la vârsta maturităţii să trăieşti atâtea lucruri. N-am trăit un război mondial dar am apucat regimul comunist, am prins o revoluţie, minirevoluţie, să-i zic, după asta am trăit democraţia şi sper să prind şi prăbuşirea capitalismului, şi revenirea comunismului”.

Ion Cristoiu: Cea mai mare greşeală, toată lumea m-a înjurat pentru asta. Toţi cei care aveau ceva cu mine luau fraza asta...

Marius Tucă: Da, serios?

Ion Cristoiu: Eu spuneam o chestie de istorie

Marius Tucă: Era o chestie de istorie şi filozofică, adică vreau să prind lumea în schimbare.

Ion Cristoiu: Nu mai prinde nimeni, domnule Marius Tucă, ce-am prins noi.

Marius Tucă: E adevărat. ”Practic, dacă ar fi să vă alegeţi o epocă în care să trăiţi, aţi alege aceeaşi perioadă”, spun eu şi spuneaţi ”Da, aceeaşi perioadă pentru că ai posibilitatea de compari. De exemplu, înainte de 89 nu îmi făceam prea mari iluzii privind capitalismul, pentru că ştiam, cunoşteam capitalismul de la scriitori. Şi pornind de la premisa că sunt sceptic nu-mi făceam iluzii că o să fie raiul pe pământ, dar nici nu-mi imaginam că o să fie un capitalism cum e cel românesc. Adică în sensul de capitalism-comunist. Ca să rezolvi ceva ai nevoie tot de pile. Nu, în comunism era mult mai uşor, dădeam un telefon, spuneam: Alo, sunt Ion Cristoiu! şi rezolvam mult mai uşor. Acum e mult mai greu.”

Ion Cristoiu: Acum adaug următorul lucru. Faptul că am trăit şi înainte şi nu la nivelul periferic, am fost în structură, în sistem, cu domnul Lazăr....

Marius Tucă: Aţi fost şef la Viaţa Studenţească

Ion Cristoiu: Coleg. Am fost colegi de... suntem amândoi, şi eu şi Lazăr, foşti. Continui şi mai tare să rămân uluit despre cum îşi rescriu unii trecutul şi istoria. Domnul Marius Tucă, eu am fost redactor şef la Suplimentul Literar-artistic, da. Prin biroul meu au trecut de la, ziceţi, Ion Lăncrănjan până la Nichita Stănescu. Eu vreau să vină unul, dacă mai trăieşte, să spună aşa: domnule, când m-am dus la Cristoiu, i-am zis aşa, tovarăşul, eu nu cred în comunism. Toţi credeau domnule, când îi văd acum că o fac pe dizidenţii chiar că nu-mi vine să cred. Ah, sigur că voiau să scrie o carte, că se supărau dacă nu le publicai, dacă cutare, dar eu nu am întâlnit, eu, nici măcar în relaţiile, nu ştiu, la o cafea, unul care să-mi spună măcar între patru ochi. Ştiţi cine erau mai? Erau activiştii. Ion Traian Ştefănescu mi-a zis mie în ‘89 la Teatrul Naţional din Craiova la o pauză de premieră, ’89, da?

Nu credeam că se termină cu comunismul. Părea etern. Nimeni nu credea înainte. Toţi voiam, mai ales după 80, un comunism mai Gorbaciovist

Marius Tucă:  Când eraţi la Revista Teatru.

Ion Cristoiu: Eu eram acolo, el era prim-secretar, da. M-a luat aşa de umeri şi a zis: Ioane, nu mai ţine mult.

Marius Tucă: Incredibil.

Ion Cristoiu: Ei ştiau, în rest...

Marius Tucă: Dumneavoastră spuneţi că nu credeaţi că se termină cu Ceauşescu şi cu...

Ion Cristoiu: Nu, nu credeam că se termină cu comunismul.

Marius Tucă: Cu comunismul, am înţeles.

Ion Cristoiu: Părea etern. Este o prostie, domnul Marius Tucă, este o prostie, nimeni nu credea înainte. Toţi voiam, mai ales după 80, un comunism mai Gorbaciovist, adică să putem să scriem, să...

Marius Tucă: Cum era cumva în anii 70 ?

Ion Cristoiu: Aşa e, şaizeci şi...

Marius Tucă: 68-72 în care puteam să...

Ion Cristoiu: Puteam să scriu, puteam să scot cărţi.

Marius Tucă: Anii 80 au fost un dezastru.

Teatrul era o sărbătoare, o premieră nici nu vă imaginaţi ce moment. Ăştia de acum îl strică şi pe Caragiale

Ion Cristoiu: Cine îşi imagina că vrea capitalism?

Marius Tucă: Spuneţi-mi vă rog, cum era teatrul înainte de 89? Conduceaţi revista Teatru. Cum era lumea teatrală? Că se vorbeşte şi acum că marile spectacole s-au pus atunci.

Ion Cristoiu: Teatrul era o sărbătoare, o premieră nici nu vă imaginaţi ce moment, chiar şi pentru mine, o nebunie, mari spectacole. Ştiţi am fost... nu mai spun piesele, că n-are rost, în primul rând aveam actori mari. Uitaţi-vă la prostia ai, la BD la munte şi la mare, păi actorii ăia fac dintr-un text de doi lei, da? Ăştia de acum îl strică şi pe Caragiale, da?

Marius Tucă: Deci erau actori mari înainte de 89.

Ion Cristoiu: Actori mari şi o premieră era o sărbătoare, un eveniment incredibil, toţi erau cu costum, erau emoţionaţi, au venit criticii. Acum o premieră, nu ştiu....

Marius Tucă: Vă aduceţi aminte de un mare spectacol, de când eraţi la revista Teatru?

Ion Cristoiu: Pe care din ele le vreţi?

Marius Tucă: Pe toate. Vreau să le spuneţi pe toate, chiar vreau să le spuneţi pe toate.

Ion Cristoiu: În primul rând, la revista Teatru, un mare spectacol a fost cel cu ”Scrisoarea pierdută” de la Craiova, cu Ilie Gheorghe în rolul lui Caţavencu. Uriaş, Cornişteanu, uriaş. Rolul Caţavencu era un rol foarte greu pentru că era atât de bătătorit încât... şi cu toate astea el a venit cu o altă perspectivă, un Caţavencu din ăsta plin de forţă.

Marius Tucă: L-aţi văzut pe Iureş în Caţavencu acum? Nu l-aţi văzut că n-aţi mai fost la teatru. O să fie o altă întrebare. Există un Caţavencu special. Alte spectacole.

Ion Cristoiu: Aici, unde am avut eu întâlnirea cu domnul Ion Traian Ştefănescu, tovarăş, cum vreţi, era Unchiul Vanea. Unchiul Vanea cu Ilie Gheorghe...

Marius Tucă: Tot la Craiova.

Ion Cristoiu: Şi nu o să uit finalul, în care se stinge, vedeţi că am imagini, stinge lumina şi la un moment dat una, unul de pe scenă, spune unchiului ”Şi-o să muncim”, da.

Marius Tucă: Unchiul Vanea cu Rebengiuc şi cu Mălăele nu l-aţi văzut?

Ion Cristoiu: Nu, n-am văzut după ‘89 şi...

Marius Tucă: Asta-i bună, de ce? De ce aţi renunţat?

Ion Cristoiu: Înainte de ‘89...

Marius Tucă: Pentru că era doar o chestiune de serviciu? Că nu vă place teatrul? Nu-i o întrebare incomodă? N-aţi mai simţit nevoia?

Ion Cristoiu: N-am mai simţit nevoia şi atunci erau mari spectacole. Nu ştiu, poate or fi acum.

Marius Tucă: Au fost după 89. Au fost şi După 89 mari spectacole.

Ion Cristoiu: Dar cel mai mare spectacol pe care l-am văzut eu, nu eram la revista Teatru, a fost Danton a lui Camil Petrescu pe marea scenă, în care era Beligan în rolul lui Robespierre şi au adus ghilotina pe scenă, ghilotina.

Marius Tucă: Da, efectul e incredibil.

Ion Cristoiu: Mare, mare spectacol.

Marius Tucă: Nu, e clar. Dumneavoastră când sunteţi într-un proiect, sunteţi acolo cu fiecare oră a dumneavoastră până la capăt. Şi la revista Teatru...

Ion Cristoiu: Deci, revista Teatru a lansat generaţia lui Maia Morgenstern, aveam un cenaclu al revistei Teatru, atenţie, am ajuns şi eu să mă dau mare faţă de Lazăr, pentru că foarte multe piese de teatru nu puteau să fie jucate. Şi atunci am făcut un cenaclu la Giuleşti unde citeau actorii piesa.

Marius Tucă: Piesa nu o jucau ci o citeau...

Ion Cristoiu: Da, dar până la urmă...

Marius Tucă: Da, dar mie îmi pare rău că nu aţi fost după 89 la teatru. Pentru că aţi făcut aia că aţi fost la revista Teatru.

Ion Cristoiu: Am mai fost, ultima oară am scris despre Teatrul de comedie.

Marius Tucă: De ce ziceţi despre Moromeţii, filmul lui Stere Gulea, primul, că este o prostie?

Ion Cristoiu: Pentru că Stere Gulea nu... în primul rând actorul Rebengiuc... mai bun ar fi fost, vai am un lapsus, care e de la Cluj...

Marius Tucă: Deci nu l-aţi văzut.... Deci, nu, sunteţi primul care spune că Rebengiuc nu este potrivit pentru rolul lui Moromete. N-am auzit până acum pe nimeni.

Ion Cristoiu: Pentru că Rebengiuc a făcut din el ţăranul sărac de pe vremea exploatării capitaliste. Deci eu sunt un mare...

Marius Tucă: Nu, vă întreb asta pentru că ştiţi Preda, pentru că...

Ion Cristoiu: Păi, nu, ştiu şi pentru că Preda este un mare filozof al existenţei, da?

Timpul nu mai are răbdare, care s-a întâmplat cu Ilie Moromete, se întâmplă cu fiecare din noi, cu Iohannis, cu Coldea...

Marius Tucă: E adevărat.

Ion Cristoiu: Timpul nu mai are răbdare, care s-a întâmplat cu Ilie Moromete, se întâmplă cu fiecare din noi, cu Iohannis, cu Coldea...

Marius Tucă: Într-o măsură sau într-un fel diferit.

Ion Cristoiu: Vine un moment când tu te iluzionezi, cum se iluziona Ilie Moromete, că lasă, vine fonciera, o dăm de-o parte. El...

Marius Tucă: Te trezeşti că timpul nu mai are răbdare, da...

Ion Cristoiu: Şi de-odată, finalul genial, timpul nu mai are răbdare. Acolo aveam nevoie de un Moromete filozof, un Moromete mai cu umor. L-a făcut crâncen, poate, nu ştiu. Iar Gulea a mai ratat, a ratat Ochi de urs a lui Sadoveanu, nu trece prin suflet.

Marius Tucă: ”Cel mai iubit dintre pământeni” v-a plăcut?

Ion Cristoiu: Ah, Cel mai iubit dintre pământeni e altceva. Nu l-a făcut Stere Gulea.

Marius Tucă: Ştiu că nu l-a făcut Stere Gulea, întrebam dacă v-a plăcut.

Ion Cristoiu: Nu numai că mi-a plăcut, dar noi l-am finanţat.

Marius Tucă: Ştiu, ştiu era la începutul anilor 90. A fost Preda cel mai mare scriitor sau Petru Dimitriu, în opinia dumneavoastră? Cel mai mare prozator...

Ion Cristoiu: Cel mai mare a fost Petru Dumitriu şi Barbu şi Preda voiau să îi ia locul.

Marius Tucă: Dar din perspectiva dumneavoastră n-a fost...

Ion Cristoiu: De ce Petru Dumitriu? Petru Dumitriu îi aduna pe amândoi, adică şi psihologia şi stilistic. În plus, faţă de amândoi, şi Barbu şi Preda, Petru Dumitriu avea viziunea asta, gândiţi-vă, ”Cronică de familie”, s-ar putea face un serial, dar nu mai fac ăştia.

Marius Tucă: Vorbeam şi cu Horaţiu Mălăele, mie mi se pare incredibil, sunt convins că aţi citit ”Întâlnirea din pământuri”, că a fost prima carte a lui Preda, schiţele şi povestirile lui, că dintr-un, aproape dintr-un... caiet era să zic, dintr-o carte cu câteva povestiri a înflorit, au fost seminţele de la început şi a înflorit o opera incredibilă pentru Marin Preda.

Moromeţii este o dare înapoi, este o întoarcere la realismul clasic

Ion Cristoiu: Aţi nimerit pe un teritoriu pe care eram eu, de ce? Pentru că eu am scos o antologie înainte de 89, ca drept dovadă că chiar mă ocupam cu scrisul, care se numea ”Scrieri de tinereţe” şi, în afară de ”Întâlnirea din pământuri”, am găsit în reviste după 41 până în 48 foarte multe proze în care...

Marius Tucă: Şi ale lui Preda?

Ion Cristoiu: Ale lui Preda cu acest neliniştitor, chiar am scris şi o prefaţă uriaşă, care îl făceau superior Moromeţilor. Moromeţii este o dare înapoi, este o întoarcere la realismul clasic, acolo Preda este de...

Marius Tucă: Da, şi mie mi-a plăcut ”Întâlnirea din pământuri”...

Ion Cristoiu: Vă dau ”Scrieri de tinereţe” care arată şi ”Întâlnirea din pământuri” unde oamenii sunt mânaţi de forţe necunoscute, sunt imprevizibili, da? Uite că am ajuns să discut despre literatură.

Marius Tucă: Păi asta v-am întrebat. Mai discută cineva despre literatură în România, mai interesează pe cineva?

Ion Cristoiu: Nu mai interesează pe nimeni.

Marius Tucă: Cărţi?

Ion Cristoiu: Nimic, nimic, nimic.

Marius Tucă: Ştiţi de vreun prozator important care a apărut după 89? De care ştiţi?

Ion Cristoiu: Nu. Dar nu ştiu de ce. Nici nu mi-au trimis şi nici n-am...

Marius Tucă: N-aţi citit proză multă după 89.

Ion Cristoiu: Am făcut greşeala, deşi sunt scriitor, am ieşit şi toată lumea spune jurnalistul Ion Cristoiu care mă scoate din minţi.

Marius Tucă: Ştiu asta. Apropos de destin, că v-aţi dorit întotdeauna să fiţi... să rămâneţi ca scriitor şi...

Ion Cristoiu: Păi nu, am patru cărţi, am patru cărţi de proză, am douăzeci şi patru de cărţi şi nu-s de...

O să veniţi dvs. şi o să spuneţi: ”Domnule Cristoiu, nu vreţi să scrieţi o prefaţă la o carte despre albine?” Atunci, în stilul meu, o să mă apuc şi o să citesc tot despre albine

Marius Tucă: Dar ”Românul rupt în fund”, al treilea, apare? Că îmi spuneaţi aici acum zece ani că nu credeţi că o să apară al treilea volum.

Ion Cristoiu: Aia era...

Marius Tucă: A apărut sau nu cartea?

Ion Cristoiu: Ca să vedeţi cât de împrăştiat sunt. În sfârşit, în sfârşit, m-a bătut la cap cu această editură, editorul Catană, că de aia l-am şi luat, să termin cu Castro. Domnule, gata, a zis... Mi-a zis la un moment dat D.R. Popescu: ”Domnule, termină!”, că şi el e scriitor, şi gata am... când am ajuns din nenorocire la capitolul denumit debarcare în golful porcilor, să stilizez, era stilizată toată cartea, ghinionul meu şi eram cu cercetarea la romani, la Tiberiu, şi de-odată mă apucă nebunia, e o nebunie, să adâncesc tema. Nici acum nu am terminat de o lună, de două luni şi cred că m-am oprit şi scriu o carte despre debarcare. Dar între timp, ascultaţi, tragedia mea, acum citez... Dracu’ ştie, o să veniţi dumneavoastră şi o să spuneţi: ”Domnule Cristoiu, nu vreţi să scrieţi o prefaţă la o carte despre albine?”

Marius Tucă: Şi începeţi să scrieţi cartea...

Ion Cristoiu: Nu, atunci, în stilul meu, o să mă apuc şi o să citesc tot despre albine, da? Şi o să uit Castro şi am vreo douăzeci de proiecte rămase...

Marius Tucă: Nu mai ajungem, deci n-aţi scris cartea aia nici acum, au trecut zece ani...

Ion Cristoiu: Nu, n-am publicat-o, am scris-o.

Marius Tucă: N-aţi publicat-o dar ea e scrisă. Vă întrebam tot acum zece ani, probabil o să facem şi la 80 de ani, să fim sănătoşi, zic aşa: ”Că sunteţi un om fără regrete, da, şi cel mai bun lucru ar fi dacă s-ar închide presa, aţi spus, pentru mine ar fi soluţia ideală”.

Ion Cristoiu: Da, acum chiar că aş vrea să o închid, de tot.

Marius Tucă: Serios? Nu se poate.

Ion Cristoiu: Nu, pentru că nu se poate închide blogul.

Marius Tucă: Ah, că nu se poate închide blogul. Deci blogul îl ţineţi în continuare. Dar aţi făcut o chestie extraordinară, am văzut că îi puneţi şi pe alţii să scrie pe blogul dumneavoastră, ceea ce mi se pare...

Ion Cristoiu: Da, că îl transform, o să dau o ştire în site în curând, îl transform în site.

Marius Tucă: Ah, da?

Ion Cristoiu: Pe banii mei.

Marius Tucă: Păi site-ul ăsta Mişcarea de rezistenţă e site-ul meu, pe banii mei, pe barba mea.

Ion Cristoiu: Păi vedeţi?

Marius Tucă: Cum era prefaţat interviul de atunci ”puteam să fiu un conte de Monte Cristo de Găgeşti” şi era aşa, colegii mei făcuseră prefaţa asta, ”reticent faţă de ce-ar putea semăna a slăbiciune umană, mai ales faţă de dragoste, Ion Cristoiu şi-a petrecut viaţa mai mult în bibliotecă citind sau scriind decât acasă. Nu are încredere în femeile de după 89...”

Ion Cristoiu: Ia uite ce prost...

Marius Tucă: ”Iar fericirea pentru el nu a existat niciodată”...

Ion Cristoiu: Corect.

Marius Tucă: ”Dacă nu polemizează cu cineva nu poate să scrie, dar dacă se ceartă cu cineva e ca un foc de paie care se împacă repede, nu poate să ţină ranchiună. Îi critică aspru pe preşedinţi, se fereşte ca de dracu’, Doamne iartă-mă, de bucuria oamenilor despre care spune că poate fi devastatoare. Şi este de părere că tinerei generaţii îi lipsesc modelele mari, valoroase”. Îi lipsesc tinerei generaţii...?

Ion Cristoiu: Da, şi am să adaug la ăla cu... că nu-mi place, dacă, Doamne fereşte, găsesc un text al unuia care mă laudă mă simt prost. Eu cred că dacă aş fi tânăr...

Marius Tucă: Ah, toţi suferim de asta.

Ion Cristoiu: Dacă aş fi tânăr acum şi mi-ar spune o fată că mă iubeşte cred că aş zice gata, hai, trece mai departe. Am înţeles.

Marius Tucă: Pasul următor, am înţeles.

Ion Cristoiu: Cuvânt mare.

Marius Tucă: ”Revelioanele nu-l interesează decât ca un spectacol ridicol uman, nu admiră frumuseţea naturii şi se gândeşte să stoarcă doar o proză din ea, iar concediul şi-l face tot în interes de serviciu. După atâta muncă ajunge să bată la ochi şi recepţionerilor care-l găzduiesc să scrie pe holurile hotelurilor”. Mi s-a părut incredibil că dumneavoastră vă duceţi să faceţi revelioanele prin diferite oraşe din lumea asta ca să vedeţi cum se manifestă bucuria aia tâmpită a ălora şi să o filmaţi.

Ion Cristoiu: Da, şi încă o carte neterminată e un mare capitol, într-una... că am foldere de proze, numai Castro, cum am supravieţuit eu multor revelioane. Să te ferească Dumnezeu...

Marius Tucă: Să nimereşti în mijlocul...

Ion Cristoiu: Când ăia sunt bucuroşi...

Marius Tucă: S-ar putea să şi mori acolo. ”Timpul o să vă aşeze la un moment dat într-un raft al istoriei. Care ar fi raftul acela unde aţi vrea să vă ştiţi aşezat?” Ştiţi ce mi-aţi răspuns, da? ”Nu ştiu dacă o să fiu pe vreun raft, poate ă să fiu pe undeva în spatele rafturilor”.

Ion Cristoiu: Am zis eu chestia asta genială?

Marius Tucă: Da. Extraordinar.

Ion Cristoiu: Ce bun eram. Ar trebui să ne întoarcem în timp.

Marius Tucă: Exact. Ce întrebări interesante. Cred că erau un reporter bun şi eu pe vremea aia. Acum, vai de capul nostru. Zic, ”aveţi un carneţel în care aveţi ideea primară şi un alt carneţel în care aveţi ideea scrisă mai pe larg, da. Dar şi carneţelul ăla e pe zile, arătaţi-l la cameră.

Ion Cristoiu: Ăsta. Primar.

Marius Tucă: Şi cel de-al treilea este caietul. La carneţele sunt cu trei ani în urmă, spuneaţi acum 10 ani.

Ion Cristoiu: Acum sunt cu vreo cinci.

Marius Tucă: ”Trebuie să recuperez zilele, iar la scris cu o săptămână înainte. Deja am ajuns cu scrisul pe 23 noiembrie”. Interviul fusese înaintea datei.

Ion Cristoiu: Bine, acum sunt în urmă cu vreo doi ani.

Marius Tucă: ”Sunt liniştit, pot să-mi trăiesc viaţa”. Uitaţi ce ziceam eu. ”Vă daţi seama că veţi ajunge la 70 de ani şi există riscul să fiţi cu scrisul pe undeva pe la o sută de ani de viaţă. Da, uite că nu m-am gândit la asta, deja scriu în avans. Şi pe crucea dumneavoastră va scrie Ion Cristoiu a trăit între 48 şi 200 cutare, să zicem că trăiţi 90-100 de ani, şi eu am scris între 48 şi 2050”.

Ion Cristoiu: Probabil. De când mă ştiu numai am scris. O prostie.

Marius Tucă: Ia uite. <<”Românul rupt în fund”, am scris cartea>> Şi de ce nu o daţi la tipar?

Ion Cristoiu: O să explic un lucru pe care îl au numai cei care scriu. Eu sunt..., nu zic fericit pentru că mie nu-mi place expresia, când scriu. După asta trebuie să te duci, să o corectezi, să o stilizezi... ceva groaznic, de aia am numeroase foldere care stau acolo, totul e să vină...

Marius Tucă: Deci fericirea stă doar în scris. Nimeni nu suportă chestia asta. Ar fi interesant că o dai din prima fază cu greşeli cu tot, să o tipărească, să nu mai treci prin calvarul ăsta.

Ion Cristoiu: Da. Ferească, da, la mine da. Mai şi umblu pe ea aşa că...

Marius Tucă: O mai scrieţi încă o dată.

Ion Cristoiu: Corect.

Marius Tucă: În tot interviul ăsta întrebarea asta nu v-aş fi pus-o, dar aproape că ştiam răspunsul cuvânt cu cuvânt. Da, şi apropos de fericire, ce ziceţi aici, că mi se pare interesant, ziceţi ”domnule Tucă, nimic nu e mai imbecil pe lumea asta decât fericirea”.

Ion Cristoiu: Da.

Marius Tucă: Păi, toată lumea vrea să fie fericită pe pământul ăsta.

Ion Cristoiu: Pentru că e ceva trecător şi după asta îţi pare rău.

Marius Tucă: Cică ”în tot interviul ăsta, întrebarea asta nu v-aş fi pus-o”, apropo de fericire, ”dar ştiam răspunsul”, zic eu, ”cuvânt cu cuvânt . De ce, ce e aia fericire, cum să fii fericit?” şi vă întreb aici ”Când aţi fost fericit ultima dată, domnule Cristoiu?” şi răspundeţi ”Păi, n-am fost fericit niciodată”.

Ion Cristoiu: Păi, e valabil şi acum întrucât fericirea îţi dă un...

Marius Tucă: Dar când vă apare o carte nu sunteţi fericit?

Ion Cristoiu: Nu.

Marius Tucă: Dar cum sunteţi?

Ion Cristoiu: Când apare o carte nu mă mai interesează cartea respectivă.

Marius Tucă: Da, am înţeles.

Ion Cristoiu: Gata, ea este... deja am divorţat de ea, ca să fac aşa, un panseu.

Marius Tucă: Adică? V-aţi rupt de chestia...

Topul evenimentelor din ultimii 30 de ani: Pe primul loc sunt evenimentele din decembrie

Ion Cristoiu: Da, nu, gata...

Marius Tucă: Nu mai avem mult, dar mai am câteva întrebări. Una ar fi de... Dacă aţi putea să-mi faceţi un top al evenimentelor cei aproape 30 de ani, pentru că în decembrie acum se fac 30 de ani de la revoluţie, de libertate, de democraţie.

Ion Cristoiu: Pe primul loc sunt evenimentele din decembrie.

Marius Tucă: Vom vorbi despre el.

Ion Cristoiu: Nu, am zis unic şi le-am trăit şi în stradă, deci chiar am avut un mare noroc că am reuşit să trăiesc evenimentele...

Marius Tucă: Şi alte patru-cinci evenimente importante din cei 30 de ani?

Ion Cristoiu: Ai mei. A fost schimbarea din 96, o mare lecţie de viaţă pentru mine pentru că atunci m-am lecuit de iluzii. Eu m-am lecuit, atunci am zis că...

Marius Tucă: Eu n-am avut iluzii atunci, ştiam că nu se va întâmpla nimic.

Ion Cristoiu: Mă rog, am avut şi eu iluzii

Marius Tucă: Am avut şi eu altele.

Ion Cristoiu: Eu mi-amintesc ce nărod eram că eram în redacţie când şi-a scos ochelarii atunci...

Marius Tucă: Ah, Emil Constantinescu în confruntare...

Ion Cristoiu: Şi după asta am aflat că l-a pus Caramitru. Asta e... ţi-a spus că te iubeşte şi apoi afli că de fapt avea nevoie de-o maşină, mă rog.

Marius Tucă: Şi alte două-trei evenimente? Eu zic că şi alegerea lui Băsescu în ciuda tuturor previziunilor, adică faptul că a abandonat Stolojan a fost o manevră incredibilă.

Ion Cristoiu: Da, ăla a fost un eveniment, dar un eveniment a fost condamnarea lui Năstase...

Marius Tucă: Alt eveniment.

Ion Cristoiu: Alt eveniment, dar mai ales partea aia cu sinuciderea, adică aia chiar a fost... Acolo chiar îmi pare rău că n-am fost alături de Năstase, nu ştiu de ce, uneori am şi eu momente când... dar nu mai am acum. Am avut momente când n-am...

Marius Tucă: Eraţi câine până la capăt.

Ion Cristoiu: Nu, nu, nu, la un moment dat...

Marius Tucă: Adică n-aţi avut... puteaţi să fi empatic, să fiţi alături de el.

Ion Cristoiu: Cel mai greu, mai grea decât închisoarea, mai grea decât ghilotina este să te opui modei, să te opui trecătorului. Asta îţi dă autocenzura. Vezi că acum toată lumea zice, un exemplu, nu ştiu...

Marius Tucă: Dar dumneavoastră sunteţi de multe ori judecat că sunteţi un gazetar care prinde clipa, o surprinde ca istoric şi asta e foarte important.

Ion Cristoiu: Da, istoric al clipei, dar îţi spun acest lucru, este foarte greu în democraţie să rezişti curentului trecător de opinie, foarte greu.

Marius Tucă: Păi dar, culmea e că asta e la dumneavoastră care sunteţi Gică-contra. Eu vă văd de fiecare dată, mi-aduc aminte de o imagine chiar la Caracal, când toată lumea mergea într-o direcţie, pentru că pur şi simplu oamenii plecau de la stadion, şi era unul care îi tăia pe ăia. Cam aşa vă văd şi în istoria presei într-un fel şi atunci... aţi avut şi momente de slăbiciune, nu?

Ion Cristoiu: Da, nu întotdeauna este un lucru corect pentru ca acest Gică-contra să... dar nu...

Marius Tucă: Aţi avut momente de astea? În care v-a luat valul şi eraţi în...

Ion Cristoiu: Nu valul, nu, n-am avut curaj. N-am avut curaj să mă opun opiniei constituite, există o expresie...

Marius Tucă: E adevărat. Şi mie mi s-a întâmplat de multe ori.

Ion Cristoiu: Să vă dau un exemplu, deci eu nu ştiu dacă PSD-ul este aşa cum e, dar deja s-a constituit o opinie...

Marius Tucă: Da, ciuma roşie..

Ion Cristoiu: Nu, dar e foarte greu să ieşi... adică şi ca jurnalist să spui...

Marius Tucă: Totuşi dumneavoastră o faceţi.

Ion Cristoiu: Da, dar...

Marius Tucă: Cât din meseria asta trebuie să fie curaj pentru cei care mai vor să facă meseria asta? Şi mai sunt oameni care vor să facă meserie?

Ion Cristoiu: Nu cred, în afară de cei vechi ca noi şi ca dumneavoastră.

Marius Tucă: Ce-ar trebui făcut ca să atragem prin noi oameni tineri? Domnule Cristoiu, în anii 90 şi mai târziu şi în anii 2000 erau zeci, sute de oameni care veneau în meseria asta. Şi o făceau cu o pasiune şi un devotament incredibil, oameni care nu dormeau noaptea şi trăiau pentru meseria asta.

Ion Cristoiu: Noi am mai discutat, cred că noi avem o foarte mare problemă...

Marius Tucă: Suntem depăşiţi?

Ion Cristoiu: Nu. Nu ştim să ne cultivăm propriile valori. Domnul Marius Tucă, hai să vedem...

Marius Tucă: Asta e clar.

Ion Cristoiu: Hai să vă dau un exemplu de modestie. Un tip numit Ion Cristoiu a împlinit 71 de ani. Cincizeci şi doi de ani de presă. Zic eu, parcă-s mareşalul Antonescu, vorbesc la persoana a treia. Deci omul ăsta Cristoiu, la persoana a treia, este singurul supravieţuitor de după 89. Au murit, dar eu nu mă pot compara, el nu se poate compara cu Vadim. Vadim a fost colaborator. Păunescu a fost poet, eu am fost în inima, deci în inima presei am fost, redactor şef adjunct, da? Când împlineşte 71, n-avea nevoie să se scrie despre el. Domnule fac... încerc să-l storc, am unul lângă mine, trăieşte, da? Era ca şi cum... nici nu s-au preocupat, câţiva, a fost Adrian Sârbu, pe acolo pe la Antenă Stoicescu, nu de aniversat, că, mă rog, nu mai vreau să mă mai laud, dar n-am văzut un articol al unui care a fost alături de mine. Unul care să spună, la rece, bă, acest Cristoiu...

Citește mai departe:

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Citește mai departe:

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici