Pe 19 mai 2007, sâmbăta, românii au fost chemați la urne pentru referendumul privind demiterea președintelui Traian Băsescu, după ce Parlamentul decisese suspendarea acestuia din funcție.
Consultarea populară a venit în urma unui conflict politic major între șeful statului și majoritatea parlamentară.
La 12 februarie 2007, Partidul Social Democrat a sesizat Curtea Constituțională a României privind declanșarea procedurilor de suspendare.
Pe 28 februarie, Parlamentul a votat înființarea unei comisii de anchetă privind activitatea președintelui, condusă de Dan Voiculescu.
Raportul comisiei a susținut că președintele ar fi încălcat Constituția. În 5 aprilie 2007, Curtea Constituțională a emis însă un aviz consultativ negativ, apreciind că faptele invocate nu constituie încălcări grave care să justifice suspendarea.
În ciuda acestui aviz, Parlamentul a votat suspendarea președintelui la 19 aprilie 2007, cu 322 de voturi pentru, 108 împotrivă și 10 abțineri.
Anterior votului din Parlament, Traian Băsescu a declarat că va demisiona la cinci minute după decizie, dacă Parlamentul votează pentru suspendare. După ce Curtea Constituţională a validat suspendarea, Băsescu a declarat că renunță la demisie, motivând că o astfel de decizie ar fi accentuat criza politică.
Referendumul a fost stabilit pentru data de 19 mai 2007, într-o zi de sâmbătă, situație neobișnuită pentru scrutinurile din România.
Întrebarea adresată alegătorilor a fost:
„Sunteți de acord cu demiterea Președintelui României, domnul Traian Băsescu?”
Alegătorii care susțineau menținerea președintelui în funcție trebuiau să voteze „NU”, iar cei favorabili demiterii — „DA”.
Costul total al organizării referendumului a fost estimat la aproximativ 60 milioane de lei, echivalentul a circa 18 milioane de euro.
În perioada premergătoare referendumului au existat reacții publice din partea societății civile și a mediului intelectual. Mai multe personalități publice au solicitat respectarea principiilor statului de drept și organizarea unui scrutin corect.
Disidenta anticomunistă Doina Cornea a criticat polarizarea accentuată a scenei politice din acea perioadă.