Oferta economică a partidelor în oglindă: Fiscalitatea, creşterea salariilor şi birocraţia în programele PSD, USR şi PNL

Pe lângă ofertele sociale sau de politici publice, platformele electorale lansate de partide conţin şi o substanţială componentă economică. Promisiunile la acest capitol converg către o reconciliere a statului cu investitorii, în special cu cei români, dar şi către o relaxare aproape totală a regimului de taxe, impozite şi contribuţii sociale.

Pentru scăderea birocraţiei, Partidul Social Democrat (PSD) promite eliminarea a 102 taxe care „afectează Produsul Intern Brut cu doar 0,1%”. Partidul Naţional Liberal (PNL) promite „readucerea statului din postura de opresor al întreprinzătorilor în cea de partener al acestora” şi „reducerea poverii administrative cu 40% până în 2018”. Iar Uniunea Salvaţi România (USR) promite o „evaluare generală a administraţiei publice, după criteriile managementului administrativ performant”, cu „scăderea numărului de instituţii contradictorii sau redundante”.

La capitolul fiscalitate, ofertele partidelor sunt dintre cele mai generoase. PSD, spre exemplu, le promite pensionarilor că nu vor mai plăti impozit pe pensie dacă aceasta este „mai mică de 2.000 de lei brut”, iar proprietarilor care obţin venituri din chirii, arendă sau dividende le promite că „nu vor mai plăti contribuţiile de asigurări sociale de sănătate (CASS) aferente acestor venituri”. Impozitul pe aceste venituri „va fi de 10% din total şi se va plăti doar în primul trimestru al anului următor obţinerii”. De asemenea, „cei care obţin venituri din activităţi independente mai mici de 24.000 de lei/an nu vor mai plăti nicio taxă sau impozit pe activitatea desfăşurată. Cei cu venituri mai mari de 24.000 de lei/an vor plăti doar 10% din diferenţa ce depăşeşte această sumă”, mai promite PSD. Acelaşi partid oferă şi „reducerea cu 2% a TVA începând cu 2018”, măsură care „va impulsiona creşterea sectorului de construcţie de locuinţe şi totodată va duce la reducerea preţului pentru apartamente noi”. În fine, PSD promite şi o „vacanţă fiscală pe o perioadă de 10 ani pentru a încuraja apariţia centrelor de cercetare şi inovare”.

Liberalii nu se lasă mai prejos. Ei promit că PNL „va acţiona” pentru „generalizarea cotei unice la 16%, inclusiv cota standard de TVA, şi a contribuţiilor sociale plătite de angajat şi angajator”. Tot liberalii mai promit şi „reducerea impozitului pe venit la jumătate pentru părinţii care au al treilea copil, până la vârsta de 7 ani a acestuia/acestora”.

USR, în schimb, este mai prudentă cu promisiunile la capitolul fiscalitate, limitându-se la oferte referitoare la cadrul general, cum ar fi acordarea de stimulente pentru asocierile de întreprinzători sau din domeniul agriculturii.

Creşterile de venituri sunt, cum era de aşteptat, pilonul de bază al ofertelor economice din platformele partidelor. PSD este cel mai tranşant, promiţând creşterea salariului minim pe economie „de la 1.250 de lei, cât este acum, la 1.750 de lei în 2020” şi „creşterea punctului de pensie cu 60% până în anul 2020”. La rândul său, PNL promite „dublarea salariilor medicilor de la 1 iulie 2017” şi „creşterea salariilor asistenţilor medicali în medie cu 20% de la 1 iulie 2017 până la dublarea acestora”, iar pentru cadrele didactice promite „creşterea anuală a salariilor în medie cu 20%, începând cu a doua jumătate a anului 2017, până la dublarea acestora”. Tot liberalii promit şi creşterea alocaţiilor pentru copii „la valoarea de 200 de lei pe lună”.

Şi la acest capitol, al promisiunilor de creştere a veniturilor, USR manifestă aceeaşi prudenţă. „Susţinem creşterea finanţării învăţământului pentru a putea atrage profesori mai competenţi prin salarii mai bune”, respectiv „Susţinem investiţiile în politici de angajare şi menţinere a personalului medical bazate pe stimulente financiare, sociale şi profesionale” – doar la aceste două declaraţii de principiu se limitează USR.

În ofertele lor economice, partidele mai amintesc şi de unele „priorităţi” cum ar fi sprijinirea capitalului autohton (şi PSD, şi PNL în egală măsură), investiţiile în infrastructură (cu ample citate din Master Planul General de Transport, adoptat recent de Guvernul actual), susţinerea agriculturii şi a industriei (USR) sau acordarea de facilităţi pentru eficienţa energetică şi protecţia mediului.

Ar mai fi de notat că, recent, un partid relativ nou şi-a cristalizat doctrina economică, ieşind cu o ofertă numită generic „naţional-distributism“. Forţa Naţională, promotoarea acestei oferte, susţine că doctrina sa „îşi are originea în amplul sistem cooperatist din România anilor 1900-1947“ şi „se opune capitalismului gangsteresc autohton şi globalismului corporatist de sorginte neoliberală”. Principiul distributist al economiei este văzut ca „re-suveranizarea cetăţenilor, astfel încât aceştia să poată fi în majoritate stăpânii propriilor lor mijloace de producţie“. În acest fel, „marile firme vor fi obligate să acorde salariaţilor condiţii mai bune de muncă“, afirmă liderii partidului Forţa Naţională.

Interesant este că, deşi promit măsuri de relaxare fiscală combinate cu creşterea veniturilor la nivelul populaţiei, partidele nu par să fie preocupate de resursele financiare din care se vor acoperi aceste cheltuieli. Dimpotrivă, PSD întrevede chiar o mărire a veniturilor (încasărilor) bugetare pînă la 32,5% din PIB – de la mai puţin de 30% în prezent – şi o scădere a deficitului bugetar până spre 2% din PIB – de la 2,9% în prezent.