Cătălina Poiană, președintele Colegiului Medicilor din România: „Trebuie să vorbim și despre SUSȚINEREA de care medicii au nevoie pentru a nu se prăbuși”

Moartea, fulgerătoare și șocantă, a doctoriței Ștefania Szabo, de la Spitalul Județean de Urgență Buzău a produs emoții puternice în societatea medicală românească și a readus în atenție fenomenul pe care toată lumea medicală îl cunoaște: burnoutul.

Președinta Colegiului Medicilor din România, Cătălina Poiană, notează, pe Facebook, că este mai mult decât imperativă o schimbare de atitudine față de instituția medicului în sistemul de sănătate românesc.

„Trebuie să vorbim și mai apăsat, dar și să fim auziți”

„Am tot vorbit și adus în atenția publică realități din spitale. Trebuie să vorbim și mai apăsat, dar și să fim auziți.

Nu știm deocamdată cauzele morții Ștefaniei.

Da, trebuie să vorbim despre ce trebuie schimbat în sistemul medical, despre greșeli ce se întâmplă și cum se pot preveni, despre respect reciproc, despre negativ și pozitiv, dar trebuie să vorbim și despre SUSȚINEREA de care medicii au nevoie pentru a nu se prăbuși.

Și eu am făcut gărzi. Știu și înțeleg ce înseamnă această importantă activitate, înțeleg implicațiile, înțeleg efortul, înțeleg pasiunea, înțeleg dorința de a ajuta pacienții.

Bineînțeles că noi, medicii, trebuie să fim acolo pentru pacienți, pentru oamenii în suferință. Pentru cei care au nevoie de noi, medicii”, scrie Cătălina Poiană.

„Era un om frumos și un medic implicat”

„În memoria Ștefaniei, dar și a tuturor colegilor care au murit la datorie pentru pacienți, cu responsabilitate și solidaritate, vă spun:

Trebuie să avem grijă și de cei care au grijă de sănătatea noastră”, notează Cătălina Poiană.

„Am cunoscut-o la vizita de la Spitalul Județean de Urgență Buzău…

I-am văzut ochii plini de speranță, i-am ascultat vocea și i-am simțit dorința de a se implica în activitatea medicală a spitalului.

Era un om frumos și un medic implicat.

A plecat mult prea devreme, la doar 37 de ani, dintr-un loc unde dăruia viață și speranță.

De gardă, la datorie, cu sufletul până la ultimul suflet..în spital pentru pacienți și profesia medicală.

Și medicii mor. Și medicii obosesc. Și medicii suferă…

Astăzi, nu doar o familie plânge.

Ci o întreagă comunitate, comunitatea medicală din România”, scrie Poiană.

Lumea medicală românească: „Și medicii mor”

Medici și colegi ai doctoriței Ștefania Szabo au atras și ei atenția asupra faptului că, dincolo de halatul alb, de medic, de stetoscopul atârnat de gât, de glumele joviale făcute cu pacienții, medicii suferă de un  burnout cumplit și că „și medicii mor”. Colegiul Medicilor din România scrie:

„Știrea care ne-a tulburat această dimineață.

Nu doar un profesionist din sănătate, ci un om care a ales să fie acolo pentru alții.

Până la capăt…

În tăcere, fără să se plângă, fără să renunțe.

Societatea în ansamblu nu trebuie să uite că, uneori, și medicii au limite.

Că dincolo de halat e un suflet, o mamă, o fiică, un tată, o bunică sau un bunic, un om care respiră aceeași oboseală, același stres, aceleași temeri.

Gândurile noastre se îndreaptă către familia îndurerată, către colegii care simt un gol în echipă, dar și către toți cei care își dau viața — la propriu — pentru viețile altora.

Trebuie să vorbim serios despre sănătatea celor care au grijă de sănătatea noastră.

Despre condiții de muncă, despre echilibru, despre respect…despre cât se plătește o gardă pentru medici”, notează Colegiul Medicilor din România.