Un copil de școală petrece cel puțin cinci ore cu făcutul temelor, după orele de la clasă.
Adăugați la acestea și elaborarea unor proiecte, eventual mai multe, pe care să le prezinte în aceeași zi și veți avea tabloul dezastrului total.
Vorbim de pagini întregi de exerciții la matematică și la română, la geografie, la fizică, la chimie, până și la desen și la TIC (Tehnologia Informațiilor și a Comunicațiilor – o materie care sună bine, dar care, de cele mai multe ori, trece în categoria orelor neimportante – neimportante până la temă!).
Așa se face că un copil care stă șapte ore la școală își petrece restul zilei făcându-și temele, depășind, de cele mai multe ori, ora de somn, iar, la final, va fi muncit mai mult decât părinții lui.
Potrivit unui Ordin al ministrului Educației, un copil nu ar trebui să stea mai mult de două ore la făcutul temelor, dar, în practică, acest lucru este cu totul de neatins.
Oricât de legiferate ar fi aceste ore, depășesc cu mult timpul real dedicate.
„(3) Timpul necesar realizării temelor pentru acasă pentru un elev este de cel mult 2 ore, însumând toate disciplinele, în aşa fel încât media zilnică a pregătirii elevului, în clasă și în afara ei, să se încadreze în 5 – 8 ore zilnic”, se specifică în Ordin.
Ordinul mai notează și că tema va fi stabilită diferențiat, în funcție de nivelul de pregătire al fiecăruia:
Ordinul stabilește și modul în care ar trebui să fie o temă, dar, din nou, aceste lucruri nu pot fi urmărite, nici testate și rămân doar deziderate scrise pe o hârtie.
„Art. 8. În stabilirea temelor pentru acasă se va evita apariția unor efecte negative, de tipul: pierderea interesului elevului față de învățare (din cauza cantității, dificultății sau monotoniei temelor etc.), oboseală fizică şi emoțională, reducerea timpului liber destinat unor activități recreative (activități sportive, artistice, gospodăreşti, lectură etc.), adâncirea diferențelor dintre elevii performanți şi cei aflați în dificultate etc.
Art 9. Se interzice utilizarea temei ca instrument de pedeapsă (cantitate mare de teme, exerciții repetitive), precum şi solicitarea realizării unor activități de învățare care necesită o abordare sistematică în clasă şi nu pentru a fi desfăşurate individual, ca temă pentru acasă”.